2 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BULBÚC, bulbuci, s. m. I. 1. Bășică de apă, de săpun, de spumă, de aluat (când dospește) etc. 2. Corp sferic (ca o bășică). II. 1. Plantă erbacee toxică din familia ranunculaceelor, cu flori mari globuloase de culoare galbenă, cu vinișoare verzi pe dinafară, răspândită în regiunile de munte și ocrotită de lege (Trollius europeaeus). 2. (La pl.) Plantă erbacee din familia campanulaceelor, viguroasă și înaltă până la un metru, cu flori mari, albastre, care crește prin păduri (Campanula trachelium).- Formație onomatopeică.

bulbúc sm [At: LB / V: bolbóc, borbóc, ~úș / Pl: ~uci / E: fo] 1-3 Bășică de apă (de săpun, de spumă etc.). 4 Corp sferic. 5 Plantă erbacee toxică din familia ranunculaceelor, cu flori mari globoase de culoare galbenă, cu vinișoare verzi pe dinafară, răspândită în regiunile de munte și ocrotite de lege Si: bâlbor, bulbor, bulbucel-de-munte, gloanță, măr-auriu, fusta-rândunelii (Trollius europaeus). 6 Vârtej de apă. 7 (Lpl) Plantă erbacee din familia campanulaceelor, viguroasă și înaltă până la un metru, cu flori mari, albastre, care crește prin păduri (Campanula trachelium).

BULBÚC, bulbuci, s. m. I. 1. Bășică de apă, de săpun, de spumă, de aluat (când dospește) etc. 2. Corp sferic (ca o bășică). II. 1. Plantă erbacee toxică din familia ranunculaceelor, cu flori mari globuloase de culoare galbenă, cu vinișoare verzi pe dinafară, răspândită în regiunile de munte și ocrotită de lege (Trollius europeaeus). 2. (La pl.) Plantă erbacee din familia campanulaceelor, viguroasă și înaltă până la un metru, cu flori mari, albastre, care crește prin păduri (Campanula trachelium). – Formație onomatopeică.

BULBÚC, bulbuci, s. m. I. 1. Bășică de apă, de săpun, de spumă, de aluat (cînd dospește) etc.; clăbuc. Aluatul bolborosea, scotea niște bulbuci mari. CAMILAR, N. II 325. Balta scăpără de bulbuci. SADOVEANU, N. F. 74. Zvîrleam cîteva [pietre], de încuiam pe dracul în fundul știoalnei, cu bulbuci la gară. CREANGĂ, A. 65. Plouă ploaie cu bulbuci Și tu, bade, tot te duci! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 313. ◊ (Metaforic) Și arămile amestecate cu argint [clopotele]... se scufundară în bulbuci clocotitori. SADOVEANU, O. I 537. 2. (Neobișnuit) Corp rotund (ca un glob). Bulbuc de aur În piele de taur (Soarele). GOROVEI, C. 350. JȘ Bulbucii ochilor = globii ochilor. [Soldații osteniți] își trăgeau pleoapele peste bulbucii ochilor. CONTEMPORANUL, S II, 1949, nr. 162, 6/1. 3. (Rar) Boboc de floare. Dar din fundul lacului ieșea un glas... printre bulbucii de nufăr. RETEGANUL, P. I 48. II. (Popular) Plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu flori mari, globuloase, de culoare galbenă, cu vinișoare verzi pe dinafară; crește prin pășunile din regiunile muntoase (Trollius europaeus). Eu să mă despart de stînă... Să las crînguri, să las hurii Și poiana cu bulbucii! COȘBUC, P. II 168. Pe cea luncă cu bulbuci Paște badea niște junci. ȘEZ. IV 234. – Variantă: (I 1) bolbóc (SANDU-ALDEA, D. N. 223) s. m.

BULBÚC, bulbuci, s. m. I. 1. Bășică de apă, de săpun, de spumă, de aluat (când dospește) etc. 2. Corp rotund (ca o bășică). II. Plantă erbacee cu flori mari de culoare galbenă, cu vinișoare verzi pe dinafară (Trollius europaeus). – Postverbal al lui bulbuca.

BULBÚC1 ~ci m. 1) Bășică (de aer) care se formează la suprafața lichidelor și a unor materii semilichide sau vâscoase (aluat, var etc.) sub acțiunea anumitor factori. /v. a bulbuca

BULBÚC2 ~ci m. mai ales la pl. Plantă erbacee toxică, cu flori mari, galbene-verzui, răspândită în regiunile muntoase. /v. a bulbuca

bulbuc n. 1. izvor ce are deschiderea pe fundul unui râu și se vede bulbucind pe suprafață-i; 2. bășică de apă, val de lichid: plouă cu bulbuci. [Abstras din bulbucà]. ║ m. plantă cu florile mari, globuloase, galbene și cu vinișoare verzi pe din afară (Trollius europaeus).

2) bulbúc (mă) a v. refl. (d. bulbuc 1). 1) Mă unflu, ĭes în relief rătund: ochiĭ luĭ se bulbucă (VR. 1910, 6, 289). V. boboșez.

1) bulbúc m. (d. bul-bul, interj. care arată zgomotu uneĭ pietre care cade’n apă, rudă cu bubă, boboc, clăbuc și bîldîbîc). Beșică de apă: ploŭă cu bulbucĭ. O plantă ranunculacee cu florĭ galbene mirositoare (trollius europaeus).

BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. bulbuc.

bulbucá [At: LB / V: bolbocá / Pzi: (3) bulbúcă / E: ns cf bulbuc] 1 vr (D. apă) A face bulbuci (1). 2 vr (Fig; d. oameni) A se mânia. 3 vr A ieși în relief, formând o umflătură. 4-5 vtr (D. ochi) A (se) holba.

BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. bulbuc.

BULBUCÁ, bulbuc, vb. I. (Obișnuit la pers. 3) 1. Refl. (Despre ochi) A se deschide tare (ieșind din orbite) și a privi fix (de groază sau de mînie); a se holba, a se bleojdi. Ochii lui se bulbucară, furioși, către locul unde se afla cobzarul. PAS, L. I 19. Tranz. Oarță clătină din cap și bulbucă ochii spre cer. C. PETRESCU, R. DR. 53. 2. Intranz. și refl. (Despre apă) A face bulbuci, bășici.

BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A bulbuci. – Lat. *volvicare (= volvere).

A SE BULBUCÁ se bulbúcă intranz. (despre ochi) A ieși din orbite (de frică, groază, furie etc.). /<lat. volvicare

A BULBUCÁ bulbúc tranz. pop. (ochii) A face să se bulbuce. /<lat. volvicare

bulbucà (bulbucì) v. a clocoti (de valuri), a scoate bășici, a curge cu sgomot. [Onomatopee exprimând sgomotul cu care apa agitată iese dintr’un izvor sau dintr’o sticlă].

arată toate definițiile

Intrare: bulbuc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulbuc
  • bulbucul
  • bulbucu‑
plural
  • bulbuci
  • bulbucii
genitiv-dativ singular
  • bulbuc
  • bulbucului
plural
  • bulbuci
  • bulbucilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bolboc
  • bolbocul
plural
  • bolboci
  • bolbocii
genitiv-dativ singular
  • bolboc
  • bolbocului
plural
  • bolboci
  • bolbocilor
vocativ singular
plural
Intrare: bulbuca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bulbuca
  • bulbucare
  • bulbucat
  • bulbucatu‑
  • bulbucând
  • bulbucându‑
singular plural
  • bulbu
  • bulbucați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bulbuc
(să)
  • bulbuc
  • bulbucam
  • bulbucai
  • bulbucasem
a II-a (tu)
  • bulbuci
(să)
  • bulbuci
  • bulbucai
  • bulbucași
  • bulbucaseși
a III-a (el, ea)
  • bulbu
(să)
  • bulbuce
  • bulbuca
  • bulbucă
  • bulbucase
plural I (noi)
  • bulbucăm
(să)
  • bulbucăm
  • bulbucam
  • bulbucarăm
  • bulbucaserăm
  • bulbucasem
a II-a (voi)
  • bulbucați
(să)
  • bulbucați
  • bulbucați
  • bulbucarăți
  • bulbucaserăți
  • bulbucaseți
a III-a (ei, ele)
  • bulbu
(să)
  • bulbuce
  • bulbucau
  • bulbuca
  • bulbucaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bulbuc Trollius bolboc

  • 1. Bășică de apă, de săpun, de spumă, de aluat (când dospește) etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bășică clăbuc attach_file 5 exemple
    exemple
    • Aluatul bolborosea, scotea niște bulbuci mari. CAMILAR, N. II 325.
      surse: DLRLC
    • Balta scăpără de bulbuci. SADOVEANU, N. F. 74.
      surse: DLRLC
    • Zvîrleam cîteva [pietre], de încuiam pe dracul în fundul știoalnei, cu bulbuci la gură. CREANGĂ, A. 65.
      surse: DLRLC
    • Plouă ploaie cu bulbuci Și tu, bade, tot te duci! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 313.
      surse: DLRLC
    • metaforic Și arămile amestecate cu argint [clopotele]... se scufundară în bulbuci clocotitori. SADOVEANU, O. I 537.
      surse: DLRLC
  • 2. Corp sferic (ca o bășică).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Bulbuc de aur În piele de taur (Soarele). GOROVEI, C. 350.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Bulbucii ochilor = globii ochilor.
      exemple
      • [Soldații osteniți] își trăgeau pleoapele peste bulbucii ochilor. CONTEMPORANUL, S II, 1949, nr. 162, 6/1.
        surse: DLRLC
  • 3. rar Boboc de floare.
    surse: DLRLC sinonime: boboc attach_file un exemplu
    exemple
    • Dar din fundul lacului ieșea un glas... printre bulbucii de nufăr. RETEGANUL, P. I 48.
      surse: DLRLC
  • 4. Plantă erbacee toxică din familia ranunculaceelor, cu flori mari globuloase de culoare galbenă, cu vinișoare verzi pe dinafară, răspândită în regiunile de munte și ocrotită de lege (Trollius europeaeus).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Eu să mă despart de stînă... Să las crînguri, să las hucii Și poiana cu bulbucii! COȘBUC, P. II 168.
      surse: DLRLC
    • Pe cea luncă cu bulbuci Paște badea niște junci. ȘEZ. IV 234.
      surse: DLRLC
  • 5. (la) plural Plantă erbacee din familia campanulaceelor, viguroasă și înaltă până la un metru, cu flori mari, albastre, care crește prin păduri (Campanula trachelium).
    surse: DEX '09 DEX '98
  • comentariu Varianta bolboc se folosește numai pentru sensul (1.).
    surse: DLRLC

etimologie:

bulbuca

  • 1. reflexiv tranzitiv A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bleojdi (holba) holba attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ochii lui se bulbucară, furioși, către locul unde se afla cobzarul. PAS, L. I 19.
      surse: DLRLC
    • Oarță clătină din cap și bulbucă ochii spre cer. C. PETRESCU, R. DR. 53.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv reflexiv unipersonal (Despre apă) A face bulbuci, a (se) bulbuci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bulbuci

etimologie:

  • cf. bulbuc
    surse: DEX '09 DEX '98