27 de definiții pentru bleojdi (holba)

Explicative DEX

BLEOJDI1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec.

bleojdi1 vt(a) [At: CARAGIALE, S. 45 / V: bliaj~, blej~, bloi, boj~ / Pzi: ~desc / E: vsl блъшати] (Îvp; d. ochi) A holba.

bleojdi1 vb. IV. tr., refl. (reg.; fam.) A(-și) holba (ochii), a (se) zgîi. Căscase gura și bleojdise ochii (ISP.). • prez. ind. -esc. /form. expr.; cf. boldi.

BLEOJDI1, BLEJDI (-desc) vb. tr. A holba ochii, a căsca ochii cu mirare, a se uita cu ochii sgîiți: împăratul bleojdi ochii la dînsa (ISP.).

BLEOJDI1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii), a (se) zgâi. – Et. nec.

BLEOJDI1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. (Cu complementul «ochii») A căsca, a zgîi, a holba, a boldi ochii. Căscase gura și bleojdise ochii la cele Ce spunea vînătorul. ISPIRESCU, L. 141. ◊ Refl. A se uita cu ochii căscați la ceva sau la cineva. Constandine, nu te bleojdi la mine. PAS, L. I 13. ◊ Pronunțat: bleoj-. – Variantă: blejdi (CARAGIALE, S. 45) vb. IV.

BLEOJDI1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) holba (ochii); a (se) zgîi. [Pr.: bleoj-]

A SE BLEOJDI se ~esc intranz. (despre ochi) A deschide larg (de spaimă, de nedumerire sau de mirare); a se holba; a se zgâi. /Orig. nec.

A BLEOJDI ~esc tranz. pop. (ochii) A face să se bleojdească. /Orig. nec.

bleojdì (blejdì) v. a deschide tare ochii și a se uita cu o mirare stupidă. [Origină necunoscută].

blejdi v vz bleojdi1

bliajdi v vz bleojdi1

bloi v vz bleojdi1

bojdi v vz bleojdi

BLEJDI 👉 BLEOJDI1.

BLEJDI vb. IV v. bleojdi1.

blejdì v. V. bleojdì.

bleojdésc (eo dift.) v. tr. (rudă cu bleștesc, pleoștesc). Holbez ochiĭ, privesc speriat orĭ mirat deschizînd ochiĭ: bețivu bleojdi ochiĭ.

Ortografice DOOM

bleojdi (a ~) (pop.) (desp. bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdesc, 3 sg. bleojdește, imperf. 1 bleojdeam; conj. prez. 1 sg. să bleojdesc, 3 să bleojdească

bleojdi (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdesc, imperf. 3 sg. bleojdea; conj. prez. 3 să bleojdească

bleojdi (a se zgâi, a se pleoști) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdesc, imperf. 3 sg. bleojdea; conj. prez. 3 sg. și pl. bleojdească

bleojdi (2 sil.)

bleojdesc, -deam 1 imp.

Argou

bleojdi, bleojdesc I v. t. 1. a lăsa să atârne în jos; a pleoști. II v. r. 1. a se holba. 2. a se blegi.

Sinonime

BLEOJDI vb. v. blegi, bulbuca, căsca, holba, mări, moleși, muia, umfla, zgâi.

bleojdi vb. v. BLEGI. BULBUCA. CĂSCA. HOLBA. MĂRI. MOLEȘI. MUIA. UMFLA. ZGÎI.

Antonime

A bleojdi ≠ a ciuli, a miji

Intrare: bleojdi (holba)
  • silabație: bleoj-di info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bleojdi
  • bleojdire
  • bleojdit
  • bleojditu‑
  • bleojdind
  • bleojdindu‑
singular plural
  • bleojdește
  • bleojdiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bleojdesc
(să)
  • bleojdesc
  • bleojdeam
  • bleojdii
  • bleojdisem
a II-a (tu)
  • bleojdești
(să)
  • bleojdești
  • bleojdeai
  • bleojdiși
  • bleojdiseși
a III-a (el, ea)
  • bleojdește
(să)
  • bleojdească
  • bleojdea
  • bleojdi
  • bleojdise
plural I (noi)
  • bleojdim
(să)
  • bleojdim
  • bleojdeam
  • bleojdirăm
  • bleojdiserăm
  • bleojdisem
a II-a (voi)
  • bleojdiți
(să)
  • bleojdiți
  • bleojdeați
  • bleojdirăți
  • bleojdiserăți
  • bleojdiseți
a III-a (ei, ele)
  • bleojdesc
(să)
  • bleojdească
  • bleojdeau
  • bleojdi
  • bleojdiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blejdi
  • blejdire
  • blejdit
  • blejditu‑
  • blejdind
  • blejdindu‑
singular plural
  • blejdește
  • blejdiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blejdesc
(să)
  • blejdesc
  • blejdeam
  • blejdii
  • blejdisem
a II-a (tu)
  • blejdești
(să)
  • blejdești
  • blejdeai
  • blejdiși
  • blejdiseși
a III-a (el, ea)
  • blejdește
(să)
  • blejdească
  • blejdea
  • blejdi
  • blejdise
plural I (noi)
  • blejdim
(să)
  • blejdim
  • blejdeam
  • blejdirăm
  • blejdiserăm
  • blejdisem
a II-a (voi)
  • blejdiți
(să)
  • blejdiți
  • blejdeați
  • blejdirăți
  • blejdiserăți
  • blejdiseți
a III-a (ei, ele)
  • blejdesc
(să)
  • blejdească
  • blejdeau
  • blejdi
  • blejdiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bojdi
  • bojdire
  • bojdit
  • bojditu‑
  • bojdind
  • bojdindu‑
singular plural
  • bojdește
  • bojdiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bojdesc
(să)
  • bojdesc
  • bojdeam
  • bojdii
  • bojdisem
a II-a (tu)
  • bojdești
(să)
  • bojdești
  • bojdeai
  • bojdiși
  • bojdiseși
a III-a (el, ea)
  • bojdește
(să)
  • bojdească
  • bojdea
  • bojdi
  • bojdise
plural I (noi)
  • bojdim
(să)
  • bojdim
  • bojdeam
  • bojdirăm
  • bojdiserăm
  • bojdisem
a II-a (voi)
  • bojdiți
(să)
  • bojdiți
  • bojdeați
  • bojdirăți
  • bojdiserăți
  • bojdiseți
a III-a (ei, ele)
  • bojdesc
(să)
  • bojdească
  • bojdeau
  • bojdi
  • bojdiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bliajdi
  • bliajdire
  • bliajdit
  • bliajditu‑
  • bliajdind
  • bliajdindu‑
singular plural
  • bliajdește
  • bliajdiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bliajdesc
(să)
  • bliajdesc
  • bliajdeam
  • bliajdii
  • bliajdisem
a II-a (tu)
  • bliajdești
(să)
  • bliajdești
  • bliajdeai
  • bliajdiși
  • bliajdiseși
a III-a (el, ea)
  • bliajdește
(să)
  • bliajdească
  • bliajdea
  • bliajdi
  • bliajdise
plural I (noi)
  • bliajdim
(să)
  • bliajdim
  • bliajdeam
  • bliajdirăm
  • bliajdiserăm
  • bliajdisem
a II-a (voi)
  • bliajdiți
(să)
  • bliajdiți
  • bliajdeați
  • bliajdirăți
  • bliajdiserăți
  • bliajdiseți
a III-a (ei, ele)
  • bliajdesc
(să)
  • bliajdească
  • bliajdeau
  • bliajdi
  • bliajdiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bloi
  • bloire
  • bloit
  • bloitu‑
  • bloind
  • bloindu‑
singular plural
  • bloiește
  • bloiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bloiesc
(să)
  • bloiesc
  • bloiam
  • bloii
  • bloisem
a II-a (tu)
  • bloiești
(să)
  • bloiești
  • bloiai
  • bloiși
  • bloiseși
a III-a (el, ea)
  • bloiește
(să)
  • bloiască
  • bloia
  • bloi
  • bloise
plural I (noi)
  • bloim
(să)
  • bloim
  • bloiam
  • bloirăm
  • bloiserăm
  • bloisem
a II-a (voi)
  • bloiți
(să)
  • bloiți
  • bloiați
  • bloirăți
  • bloiserăți
  • bloiseți
a III-a (ei, ele)
  • bloiesc
(să)
  • bloiască
  • bloiau
  • bloi
  • bloiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bleojdi, bleojdescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv regional familiar A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    • format_quote Căscase gura și bleojdise ochii la cele ce spunea vînătorul. ISPIRESCU, L. 141. DLRLC
    • format_quote Constandine, nu te bleojdi la mine. PAS, L. I 13. DLRLC
    • format_quote Împăratul bleojdi ochii la dînsa. (ISP.) CADE
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.