20 de definiții pentru boboc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOBÓC, boboci, s. m. 1. Caliciul nedeschis al unei flori; floare care începe să se deschidă. 2. Pui de gâscă sau de rață. ◊ Expr. A paște (sau a păzi) bobocii = a-și pierde vremea degeaba. A da (mâncare) la boboci = a vomita. ♦ Fig. Începător într-un domeniu; om lipsit de experiență; ageamiu; p. restr. recrut; student în primul an. – Din ngr. bubúki.

BOBÓC, boboci, s. m. 1. Caliciul nedeschis al unei flori; floare care începe să se deschidă. 2. Pui de gâscă sau de rață. ◊ Expr. A paște (sau a păzi) bobocii = a-și pierde vremea degeaba. A da (mâncare) la boboci = a vomita. ♦ Fig. Începător într-un domeniu; om lipsit de experiență; ageamiu; p. restr. recrut; student în primul an. – Din ngr. bubúki.

boboc [At: CANTEMIR, IST. 262 / V: (înv) bub~ / Pl: ~oci sm, (rar) -boace sn / E: pbl ngr βυβύϰι] 1 sm Caliciul nedeschis al unei flori. 2 sn Floare care începe să se deschidă. 3 sm (Înv; îe) S-a încheiat (sau s-a închis) ~ul Nu se mai poate face nimic. 4 sm (Fig) Termen de dezmierdare. 5 a (Fig) Mic. 6-7 sm Pui de gâscă sau de rață. 8 sn (Îe) A paște (sau a păzi) ~oci A-și pierde vremea degeaba. 9 sm (Îe) A da (mâncare) la ~oci A vomita. 10 sm (Fig) Începător Cf gâscă, agramat. 11 sm Recrut. 12-13 sm Student (sau elev) în primul an.

boboc s.m. 1 (bot.) Caliciul nedeschis al unei flori; floare nedeschisă și nedezvoltată pe deplin; mugur. Pe sub zaplaz, boboci sfioși de toporași se dezvăleau (SADOV.). ◊ Compar. Un boboc de fată. ♦ Fig. (fam.) (Termen de dezmierdare pentru o) ființă iubită. Ca dumneata, bobocule, mai rar (CAR.). 2 (ornit.) Pui de gîscă sau de rață. Văd cloșca păscînd bobocii de rață pe malul bălții (ODOB.). ◊ Zic. Toamna se numără bobocii = numai la sfîrșit se poate aprecia rezultatul unui efort. ◊ Expr. A paște (sau a păzi) bobocii = a-și pierde vremea degeaba. D-voastră, cinstiți oaspeți, se vede că pașteți boboci, de nu vă pricepeți al cui fapt e acesta (CR). A da (mîncare) la boboci = a vomita. N-am păscut bobocii împreună (sau cu tine, cu el etc.) v. paște. A turna bobocilor v. turna. 3 Fig. Începător într-un domeniu; om lipsit de experiență; ageamiu; restr. recrut; student, elev în primul an. E băiețandru, boboc, abia ieșit din școala militară (STANCU). ◊ Balul bobocilor = petrecere prin care tinerii înscriși la universitate în primul an sărbătoresc începerea studenției. • pl. -ci. /<ngr. μπουμπούκι.

BOBÓC, boboci, s. m. 1. Caliciul care conține floarea înainte de a se deschide și a se dezvolta pe deplin; floare nedeschisă și nedezvoltata pe deplin. V. mugur. Pe țărîna proaspătă se înălțau ici-colo pilcuri de zambile pline de clopoței fragezi; pe sub zaplaz, boboci sfioși de toporași se dezvăleau. SADOVEANU, O. IV 41. Era o tulpină ierboasă plină de boboci galbeni și cari semănau surprinzător cu florile trandafirului. GALACTION, C. I 349. Numai un stuf de trandafiri mai era înfrunzit și plin de boboci. ISPIRESCU, L. 77. ◊ (Poetic) Mărica e un boboc de fată. DELAVRANCEA, S. 42. ♦ Fig. (Familiar) Termen de dezmierdare pentru ființă iubită. Cum le spui dumneata, să tot stai s-asculți; ca dumneata, bobocule, mai rar cineva. CARAGIALE, O.92. 2.Pui de gîscă sau de rață. Spunea [popa] c-o s-o pună pe preoteasă să-i facă duminică un boboc pe varză. PAS, Z. I 233. Pe cîmpul gol el vede un copil umblînd desculț Și cercînd ca să adune într-un cîrd bobocii mulți. EMINESCU,O.I 83. Văd cloșca păscînd bobocii de rață pe malul bălții. ODOBESCU, S. III 13. ◊ Expr. Toamna se numără bobocii = numai la sfîrșit se poate aprecia rezultatul unui efort, al unei străduințe. A paște (sau a păzi) bobocii = a fi gură-cască, a-și pierde vremea. D-voastră, cinstiți oaspeți, se vede că pașteți boboci, de nu vă pricepeți al cui fapt e acesta. CREANGĂ, P. 233. 3. Fig. (Familiar) începător într-o meserie sau într-o profesie, lipsit de experiență; ageamiu. Sublocotenentul Andreescu... e băiețandru, boboc, abia ieșit din școala militară. STANCU, D. 244. Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aiestea, se potrivește spinului. CREANGĂ, P. 205.

BOBÓC, boboci, s. m. 1. Caliciul care conține floarea înainte de a se deschide și a se dezvolta deplin; floarea nedeschisă și nedezvoltată deplin. ◊ Fig. Un boboc de fată. 2. Pui de gîscă sau de rață. ◊ Expr. Toamna se numără bobocii = numai la sfîrșit se poate aprecia rezultatul unui efort. A paște (sau a păzi) bobocii = a-și pierde vremea degeaba. ♦ Fig. Începător într-un domeniu; om lipsit de experiență; (prin restricție) recrut. – Ngr. bubúki.

BOBÓC ~ci m. 1) Pui de gâscă sau de rață. * Toamna se numără ~cii rezultatul unei munci se apreciază la sfârșit. A paște (sau a păzi) ~cii a pierde timpul în zadar. 2) fig. Floare care abia începe să se deschidă. 3) fig. Persoană care abia face primii pași într-un domeniu de activitate; novice; începător; debutant. /<ngr. bubúki

boboc m. 1. potirul ce conține floarea înainte de a se deschide și a se desvolta pe deplin; 2. floare nedesvoltată de trandafir; 3. fig. tânăr și frumos, în prima floare a tinereții: un boboc de fată; 4. puiu de gâscă sau de rață. [Gr. mod. BUBUKI]. ║ adv. ca un boboc de floare: frumoasă boboc.

bobóc m. (sîrb. bobuk=klobuk, clăbuc, bobiță de aer; rus. bobók, grăunte, d. dim. bob, bob, de unde și ngr. bubúki, boboc, alb. bubukĭe, boboc, rudă cu vgr. bombýkion, gogoașă, și decĭ și cu rom. bumbac). Mugur de floare, floare înaĭnte de a deschide. Fig. Un boboc de fată, o fată foarte frumoasă. Puĭ de pasăre înotătoare, fofoloc: boboc de rață. Fig. Iron. Om naiv: ești boboc, băĭete! Adv. Coz, ca un boboc de floare: frumoasă boboc, boboc de frumoasă. Cu inima boboc de bucurie, foarte vesel.

Boboci pl. localitate în munții Buzăului cu o pozițiune foarte frumoasă, între munți. Ape minerale (pucioasă, săruri).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BOBÓC s. I. (BOT.) (reg.) bulbuc, (Transilv. și Ban.) pup. (~ de floare.) II. (ORNIT.) rățișoară, rățușcă, (reg.) rățucă, rățuică, rățușoară, rățuță.

BOBÓC s. v. debutant, începător, recrut.

BOBOC s. 1. (BOT.) (reg.) bulbuc, (Transilv. și Ban. pup. (~ de floare.) 2. (ORNIT.) rățișoară, rățușcă, (reg.) rățucă, rățuică, rățușoară, rățuță.

boboc s. v. DEBUTANT. ÎNCEPĂTOR. RECRUT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bobóc (bobóci), s. m.1. Floare care începe să se deschidă. – 2. Frumusețe, minunăție. – 3. Pui de rață sau de gîscă. – Mr. bubuche, megl. babuchie. Ngr. μπουμπούϰι (Cihac, II, 639; DAR), cf. alb. bubukje.Der. îmboboci, vb. (a se deschide, a se desface), cf. mr. mbubuk isescu.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

boboc, -oacă, boboci, -oace s. m., s. f. 1. (stud.) student în anul întâi. 2. (șc.) licean în clasa a IX-a. 3. tip ageamiu.

a da la boboci / la rațe expr. a vomita, a vărsa.

a paște bobocii / muștele / vântul expr. a pierde vremea fără rost.

n-am păscut porcii / gâștele / bobocii împreună! expr. nu suntem egali ca să-țí permit gesturi de familiaritate cu mine!

Intrare: boboc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boboc
  • bobocul
  • bobocu‑
plural
  • boboci
  • bobocii
genitiv-dativ singular
  • boboc
  • bobocului
plural
  • boboci
  • bobocilor
vocativ singular
  • bobocule
plural
  • bobocilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

boboc, bobocisubstantiv masculin

  • 1. Caliciul nedeschis al unei flori; floare care începe să se deschidă. DEX '09 DLRLC
    diminutive: bobocel
    • format_quote Pe țărîna proaspătă se înălțau ici-colo pîlcuri de zambile pline de clopoței fragezi; pe sub zaplaz, boboci sfioși de toporași se dezvăleau. SADOVEANU, O. IV 41. DLRLC
    • format_quote Era o tulpină ierboasă plină de boboci galbeni și cari semănau surprinzător cu florile trandafirului. GALACTION, C. I 349. DLRLC
    • format_quote Numai un stuf de trandafiri mai era înfrunzit și plin de boboci. ISPIRESCU, L. 77. DLRLC
    • format_quote poetic Mărica e un boboc de fată. DELAVRANCEA, S. 42. DLRLC
    • 1.1. figurat familiar Termen de dezmierdare pentru ființă iubită. DLRLC
      • format_quote Cum le spui dumneata, să tot stai s-asculți; ca dumneata, bobocule, mai rar cineva. CARAGIALE, O.92. DLRLC
  • 2. Pui de gâscă sau de rață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: bobocel
    • format_quote Spunea [popa] c-o s-o pună pe preoteasă să-i facă duminică un boboc pe varză. PAS, Z. I 233. DLRLC
    • format_quote Pe cîmpul gol el vede un copil umblînd desculț Și cercînd ca să adune într-un cîrd bobocii mulți. EMINESCU,O.I 83. DLRLC
    • format_quote Văd cloșca păscînd bobocii de rață pe malul bălții. ODOBESCU, S. III 13. DLRLC
    • 2.1. figurat Începător într-un domeniu; om lipsit de experiență. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Sublocotenentul Andreescu... e băiețandru, boboc, abia ieșit din școala militară. STANCU, D. 244. DLRLC
      • format_quote Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aiestea, se potrivește spînului. CREANGĂ, P. 205. DLRLC
    • chat_bubble Toamna se numără bobocii = numai la sfârșit se poate aprecia rezultatul unui efort, al unei străduințe. DLRLC
    • chat_bubble A paște (sau a păzi) bobocii = a-și pierde vremea degeaba. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote D-voastră, cinstiți oaspeți, se vede că pașteți boboci, de nu vă pricepeți al cui fapt e acesta. CREANGĂ, P. 233. DLRLC
    • chat_bubble A da (mâncare) la boboci = vomita. DEX '09 DEX '98
      sinonime: vomita
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.