3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bufnit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bufni] 1 (D. zgomote) Înfundat. 2 Bombănit2. 3 Izbit cu putere.

bufnit1 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: bufni] 1-5 Bufnire (1-5).

BUFNÍT s. n. Bufnitură. – V. bufni.

BUFNÍT s. n. Bufnitură. – V. bufni.

BUFNÍT s. n. Bufnitură. – V. bufni.

bufni [At: VASILIU, C. 78 / V: bucni, -fui, bugni, buhni, bumni, buvni / Pzi: ~nește / E: buf1 + -ni] 1 vi A produce un zgomot înfundat prin izbire, cădere sau explozie. 2 vi (Pfm; îe) A ~ în (sau de) râs (ori plâns) A începe să râdă (sau să plângă) brusc și zgomotos, fără a se putea stăpâni. 3 vi A bombăni. 4 vt A izbi cu putere. 5 vi A se năpusti. 6 vi A izbucni.

BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf1 + suf. -ni.

BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf1 + suf. -ni.

BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat și scurt prin cădere, explozie, izbire, lovire etc. Un lemn ars și destrămat de jăratec bufni în soba înaltă. DUMITRIU, N. 182. Cîteva zeci de puști bufneau într-una. CAMILAR, N. I 234. O învăluire mai tare de vînt trecu, o fereastră se izbi, bufnind răsunător. SADOVEANU, O. IV 223. ◊ (Despre tren) A pufăi. Bufnind mînios, trenul se năpustește la vale. SANDU, D. P. 11. 2. Intranz. (Determinat uneori prin «de rîs» sau «în rîs») A izbucni în rîs (pe înfundate), a pufni. Platamonu nici nu mai răspunse și se mulțumi să zîmbească, pe cînd în dosul lor Aristide rîdea pe înfundate de lașitatea avocatului, ținîndu-și gura cu mîinile, să nu bufnească. REBREANU, R. II 48. Femeile nu se mai putură stăpîni și începură să bufnească. SLAVICI, N. I 111. Cînd te-ai videa în oglindă, ai bufni de rîs. ALECSANDRI, T. 203. ◊ Tranz. (în expr.) A-l bufni (pe cineva) rîsul = a bufni de rîs. Mă bufnește și astăzi rîsul, cînd mă gîndesc. HOGAȘ, DR. II 47. 3. Intranz. A bombăni. În același timp însă Matei Dulmanu bufni printre dinți cu ură înăbușită. REBREANU, R. I 146. Se sculă bufnind: nu vrea să vorbească nici cu mama, nici cu tata. CARAGIALE, O. I 308. 4. Tranz. A izbi cu putere; a trînti. V. buși. Pleacă, bufnind ușa. CARAGIALE, O. II 13. Bufnind și răzbufnind pe Sărăcie, o pofti să iasă afară, cu nepusă în masă. ISPIRESCU, L. 209. ◊ Intranz. Iată că și bufnește buzduganul în poartă. SBIERA, P. 92. 5. Intranz. A se năpusti, a da buzna; a izbucni. Bufnește vîntul hulpav și ascuțit ca briciul. LESNEA, I. 68. Chiar în acel răstimp, vîntul a bufnit în perdelele ferestrei deschise, trimis de vîrtejurile fluviului. SADOVEANU, N. F. 244. Un fum galben bufni pe fereastră. DELAVRANCEA, la TDRG.

BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat prin cădere, izbire, explozie etc. 2. Intranz. A izbucni în râs; a pufni. ◊ Expr. (Tranz.) A-l bufni râsul = a-l apuca râsul. 3. Intranz. A bombăni. 4. Tranz. A izbi cu putere; a trânti. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Din buf1.

A BUFNÍ ~ésc 1. intranz. 1) A face „buf”; a produce un zgomot puternic și înfundat (prin cădere, lovire, explozie). * ~ în (sau de) râs (sau de plâns) a începe să râdă (sau să plângă) brusc și năvalnic. 2) A bombăni supărat. 3) A intra (undeva) pe neașteptate și cu repeziciune; a da buzna. 2. tranz. A izbi cu violență, făcând să producă zgomot; a trânti. /Din buf

bufnì v. 1. a se bozumfla (mai expresiv); 2. a se umfla (de var, plăcintă); 3. a face sgomot (căzând sau râzând); 4. a lovi cu violență. [Lit. a face buf!].

bufnésc și (vechĭ) buhnésc v. tr. (rut. buhnuti, a izbi, a izbucnĭ; rus. buh, huĭet, búhnutĭ, a izbĭ, púhnutĭ, a se unfla; sîrb. buknuti, a izbĭ; bg. buham, a cădea. Cp. cu fr. bouffer, a bufni de furie, a dospi, a fermenta, bouffir, a se unfla, a se îngrășa; germ. buffen, a bufni, a izbucni; ung. bufogni, pufogni. V. buf 2, buhă, izbucnesc, bușesc). Explodez, bubuĭ. Clocotesc cu micĭ bufniturĭ: varu bufnește. Cad cu huĭet, vorbind de lucrurĭ grele. Pufnesc (de rîs): copiiĭ bufneaŭ după ușă (V. chefnesc). Mă arăt nemulțămit, îs îmbufnat, pufnesc, pocnesc (de necaz). V. refl. Mă izbesc cu zgomot (ca ferestrele izbite de vînt).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bufní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnésc, imperf. 3 sg. bufneá; conj. prez. 3 să bufneáscă

bufní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnésc, imperf. 3 sg. bufneá; conj. prez. 3 sg. și pl. bufneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUFNÍT s. v. bufnitură.

BUFNIT s. bufneală, bufnet, bufnire, bufnitură, pufnet. (Ce e ~ ăsta?)

BUFNÍ vb. v. bălmăji, bâigui, bârâi, bodogăni, bolborosi, bombăni, boscorodi, gângăvi, izbi, îndruga, îngăima, îngâna, mârâi, molfăi, mormăi, murmura, trânti.

BUFNI vb. a izbucni, a pufni, (înv. și reg.) a prorupe, (Mold. și Bucov.) a dupăi. (~ în plîns, în rîs.)

arată toate definițiile

Intrare: bufnit (adj.)
bufnit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bufnit
  • bufnitul
  • bufnitu‑
  • bufni
  • bufnita
plural
  • bufniți
  • bufniții
  • bufnite
  • bufnitele
genitiv-dativ singular
  • bufnit
  • bufnitului
  • bufnite
  • bufnitei
plural
  • bufniți
  • bufniților
  • bufnite
  • bufnitelor
vocativ singular
plural
Intrare: bufnit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bufnit
  • bufnitul
  • bufnitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bufnit
  • bufnitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bufni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bufni
  • bufnire
  • bufnit
  • bufnitu‑
  • bufnind
  • bufnindu‑
singular plural
  • bufnește
  • bufniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bufnesc
(să)
  • bufnesc
  • bufneam
  • bufnii
  • bufnisem
a II-a (tu)
  • bufnești
(să)
  • bufnești
  • bufneai
  • bufniși
  • bufniseși
a III-a (el, ea)
  • bufnește
(să)
  • bufnească
  • bufnea
  • bufni
  • bufnise
plural I (noi)
  • bufnim
(să)
  • bufnim
  • bufneam
  • bufnirăm
  • bufniserăm
  • bufnisem
a II-a (voi)
  • bufniți
(să)
  • bufniți
  • bufneați
  • bufnirăți
  • bufniserăți
  • bufniseți
a III-a (ei, ele)
  • bufnesc
(să)
  • bufnească
  • bufneau
  • bufni
  • bufniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bufnit (s.n.)

etimologie:

  • vezi bufni
    surse: DEX '98 DEX '09

bufni

  • 1. intranzitiv A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Un lemn ars și destrămat de jăratec bufni în soba înaltă. DUMITRIU, N. 182.
      surse: DLRLC
    • Cîteva zeci de puști bufneau într-una. CAMILAR, N. I 234.
      surse: DLRLC
    • O învăluire mai tare de vînt trecu, o fereastră se izbi, bufnind răsunător. SADOVEANU, O. IV 223.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Despre tren:
      surse: DLRLC sinonime: pufăi (vb.) un exemplu
      exemple
      • Bufnind mînios, trenul se năpustește la vale. SANDU, D. P. 11.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv A izbucni în râs (pe înfundate).
    surse: DLRLC sinonime: pufni 3 exemple
    exemple
    • Platamonu nici nu mai răspunse și se mulțumi să zîmbească, pe cînd în dosul lor Aristide rîdea pe înfundate de lașitatea avocatului, ținîndu-și gura cu mîinile, să nu bufnească. REBREANU, R. II 48.
      surse: DLRLC
    • Femeile nu se mai putură stăpîni și începură să bufnească. SLAVICI, N. I 111.
      surse: DLRLC
    • Cînd te-ai videa în oglindă, ai bufni de rîs. ALECSANDRI, T. 203.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie intranzitiv sau tranzitiv A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mă bufnește și astăzi rîsul, cînd mă gîndesc. HOGAȘ, DR. II 47.
        surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv A bombăni supărat, rău dispus.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bombăni 2 exemple
    exemple
    • În același timp însă Matei Dulmanu bufni printre dinți cu ură înăbușită. REBREANU, R. I 146.
      surse: DLRLC
    • Se sculă bufnind: nu vrea să vorbească nici cu mama, nici cu tata. CARAGIALE, O. I 308.
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv A izbi cu putere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: izbi trânti 3 exemple
    exemple
    • Pleacă, bufnind ușa. CARAGIALE, O. II 13.
      surse: DLRLC
    • Bufnind și răzbufnind pe Sărăcie, o pofti să iasă afară, cu nepusă în masă. ISPIRESCU, L. 209.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Iată că și bufnește buzduganul în poartă. SBIERA, P. 92.
      surse: DLRLC
  • 5. intranzitiv A da buzna, a se năpusti.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: izbucni năpusti 3 exemple
    exemple
    • Bufnește vîntul hulpav și ascuțit ca briciul. LESNEA, I. 68.
      surse: DLRLC
    • Chiar în acel răstimp, vîntul a bufnit în perdelele ferestrei deschise, trimis de vîrtejurile fluviului. SADOVEANU, N. F. 244.
      surse: DLRLC
    • Un fum galben bufni pe fereastră. DELAVRANCEA, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Buf + sufix -ni.
    surse: DEX '09 DEX '98