18 definiții pentru bufni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUFNI, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf1 + suf. -ni.

BUFNI, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf1 + suf. -ni.

bufni [At: VASILIU, C. 78 / V: bucni, -fui, bugni, buhni, bumni, buvni / Pzi: ~nește / E: buf1 + -ni] 1 vi A produce un zgomot înfundat prin izbire, cădere sau explozie. 2 vi (Pfm; îe) A ~ în (sau de) râs (ori plâns) A începe să râdă (sau să plângă) brusc și zgomotos, fără a se putea stăpâni. 3 vi A bombăni. 4 vt A izbi cu putere. 5 vi A se năpusti. 6 vi A izbucni.

bufni vb. IV. 1 intr. (despre obiecte, pietre, geamuri etc.) A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). O învăluire mai tare de vînt trecu, o fereastră se izbi, bufnind răsunător (SADOV.). ♦ (despre tren) A pufăi. Bufnind mînios, trenul se năpustește la vale (SANDU-A.). 2 intr. (despre oameni) A-și manifesta nemulțumirea, a bombăni supărat. Se sculă bufnind (CAR.). 3 intr. (uneori determinat prin „de rîs”, „în rîs”, „în plîns”) A izbucni, a pufni. Femeile nu se putură stăpîni și începură să bufnească (SLAV.). ◊ Expr. (tr.) A-l bufni rîsul (ori plînsul) = a pufni în rîs sau plîns, fără să se poată stăpîni. 4 tr. (compl. indică uși, geamuri etc.) A izbi cu putere, a lovi cu violență. Plecă bufnind ușa (CAR.). 5 intr. A da buzna, a se năpusti. Vîntul a bufnit în perdelele ferestrei deschise (SADOV.). • ind. prez. -esc. /de la buf1.

BUFNI, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat și scurt prin cădere, explozie, izbire, lovire etc. Un lemn ars și destrămat de jăratec bufni în soba înaltă. DUMITRIU, N. 182. Cîteva zeci de puști bufneau într-una. CAMILAR, N. I 234. O învăluire mai tare de vînt trecu, o fereastră se izbi, bufnind răsunător. SADOVEANU, O. IV 223. ◊ (Despre tren) A pufăi. Bufnind mînios, trenul se năpustește la vale. SANDU, D. P. 11. 2. Intranz. (Determinat uneori prin «de rîs» sau «în rîs») A izbucni în rîs (pe înfundate), a pufni. Platamonu nici nu mai răspunse și se mulțumi să zîmbească, pe cînd în dosul lor Aristide rîdea pe înfundate de lașitatea avocatului, ținîndu-și gura cu mîinile, să nu bufnească. REBREANU, R. II 48. Femeile nu se mai putură stăpîni și începură să bufnească. SLAVICI, N. I 111. Cînd te-ai videa în oglindă, ai bufni de rîs. ALECSANDRI, T. 203. ◊ Tranz. (în expr.) A-l bufni (pe cineva) rîsul = a bufni de rîs. Mă bufnește și astăzi rîsul, cînd mă gîndesc. HOGAȘ, DR. II 47. 3. Intranz. A bombăni. În același timp însă Matei Dulmanu bufni printre dinți cu ură înăbușită. REBREANU, R. I 146. Se sculă bufnind: nu vrea să vorbească nici cu mama, nici cu tata. CARAGIALE, O. I 308. 4. Tranz. A izbi cu putere; a trînti. V. buși. Pleacă, bufnind ușa. CARAGIALE, O. II 13. Bufnind și răzbufnind pe Sărăcie, o pofti să iasă afară, cu nepusă în masă. ISPIRESCU, L. 209. ◊ Intranz. Iată că și bufnește buzduganul în poartă. SBIERA, P. 92. 5. Intranz. A se năpusti, a da buzna; a izbucni. Bufnește vîntul hulpav și ascuțit ca briciul. LESNEA, I. 68. Chiar în acel răstimp, vîntul a bufnit în perdelele ferestrei deschise, trimis de vîrtejurile fluviului. SADOVEANU, N. F. 244. Un fum galben bufni pe fereastră. DELAVRANCEA, la TDRG.

BUFNI, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat prin cădere, izbire, explozie etc. 2. Intranz. A izbucni în rîs; a pufni. ◊ Expr. (Tranz.) A-l bufni rîsul = a-l apuca rîsul. 3. Intranz. A bombăni. 4. Tranz. A izbi cu putere; a trînti. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Din buf1.

A BUFNI ~esc 1. intranz. 1) A face „buf”; a produce un zgomot puternic și înfundat (prin cădere, lovire, explozie). * ~ în (sau de) râs (sau de plâns) a începe să râdă (sau să plângă) brusc și năvalnic. 2) A bombăni supărat. 3) A intra (undeva) pe neașteptate și cu repeziciune; a da buzna. 2. tranz. A izbi cu violență, făcând să producă zgomot; a trânti. /Din buf

bufnì v. 1. a se bozumfla (mai expresiv); 2. a se umfla (de var, plăcintă); 3. a face sgomot (căzând sau râzând); 4. a lovi cu violență. [Lit. a face buf!].

bufnésc și (vechĭ) buhnésc v. tr. (rut. buhnuti, a izbi, a izbucnĭ; rus. buh, huĭet, búhnutĭ, a izbĭ, púhnutĭ, a se unfla; sîrb. buknuti, a izbĭ; bg. buham, a cădea. Cp. cu fr. bouffer, a bufni de furie, a dospi, a fermenta, bouffir, a se unfla, a se îngrășa; germ. buffen, a bufni, a izbucni; ung. bufogni, pufogni. V. buf 2, buhă, izbucnesc, bușesc). Explodez, bubuĭ. Clocotesc cu micĭ bufniturĭ: varu bufnește. Cad cu huĭet, vorbind de lucrurĭ grele. Pufnesc (de rîs): copiiĭ bufneaŭ după ușă (V. chefnesc). Mă arăt nemulțămit, îs îmbufnat, pufnesc, pocnesc (de necaz). V. refl. Mă izbesc cu zgomot (ca ferestrele izbite de vînt).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bufni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnesc, 3 sg. bufnește, imperf. 1 bufneam; conj. prez. 1 sg. să bufnesc, 3 să bufnească

bufni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnesc, imperf. 3 sg. bufnea; conj. prez. 3 să bufnească

bufni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnesc, imperf. 3 sg. bufnea; conj. prez. 3 sg. și pl. bufnească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUFNI vb. v. bălmăji, bâigui, bârâi, bodogăni, bolborosi, bombăni, boscorodi, gângăvi, izbi, îndruga, îngăima, îngâna, mârâi, molfăi, mormăi, murmura, trânti.

BUFNI vb. a izbucni, a pufni, (înv. și reg.) a prorupe, (Mold. și Bucov.) a dupăi. (~ în plîns, în rîs.)

bufni vb. v. BĂLMĂJI. BÎIGUI. BÎRÎI. BODOGĂNI. BOLBOROSI. BOMBĂNI. BOSCORODI. GÎNGĂVI. IZBI. ÎNDRUGA. ÎNGĂIMA. ÎNGÎNA. MÎRÎI. MOLFĂI. MORMĂI. MURMURA. TRÎNTI.

Intrare: bufni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bufni
  • bufnire
  • bufnit
  • bufnitu‑
  • bufnind
  • bufnindu‑
singular plural
  • bufnește
  • bufniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bufnesc
(să)
  • bufnesc
  • bufneam
  • bufnii
  • bufnisem
a II-a (tu)
  • bufnești
(să)
  • bufnești
  • bufneai
  • bufniși
  • bufniseși
a III-a (el, ea)
  • bufnește
(să)
  • bufnească
  • bufnea
  • bufni
  • bufnise
plural I (noi)
  • bufnim
(să)
  • bufnim
  • bufneam
  • bufnirăm
  • bufniserăm
  • bufnisem
a II-a (voi)
  • bufniți
(să)
  • bufniți
  • bufneați
  • bufnirăți
  • bufniserăți
  • bufniseți
a III-a (ei, ele)
  • bufnesc
(să)
  • bufnească
  • bufneau
  • bufni
  • bufniseră
bugni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bumni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bufni, bufnescverb

  • 1. intranzitiv A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un lemn ars și destrămat de jăratec bufni în soba înaltă. DUMITRIU, N. 182. DLRLC
    • format_quote Cîteva zeci de puști bufneau într-una. CAMILAR, N. I 234. DLRLC
    • format_quote O învăluire mai tare de vînt trecu, o fereastră se izbi, bufnind răsunător. SADOVEANU, O. IV 223. DLRLC
    • 1.1. Despre tren: pufăi. DLRLC
      sinonime: pufăi
      • format_quote Bufnind mînios, trenul se năpustește la vale. SANDU, D. P. 11. DLRLC
  • 2. intranzitiv A izbucni în râs (pe înfundate). DLRLC
    sinonime: pufni
    • format_quote Platamonu nici nu mai răspunse și se mulțumi să zîmbească, pe cînd în dosul lor Aristide rîdea pe înfundate de lașitatea avocatului, ținîndu-și gura cu mîinile, să nu bufnească. REBREANU, R. II 48. DLRLC
    • format_quote Femeile nu se mai putură stăpîni și începură să bufnească. SLAVICI, N. I 111. DLRLC
    • format_quote Cînd te-ai videa în oglindă, ai bufni de rîs. ALECSANDRI, T. 203. DLRLC
    • chat_bubble intranzitiv sau tranzitiv A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mă bufnește și astăzi rîsul, cînd mă gîndesc. HOGAȘ, DR. II 47. DLRLC
  • 3. intranzitiv A bombăni supărat, rău dispus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bombăni
    • format_quote În același timp însă Matei Dulmanu bufni printre dinți cu ură înăbușită. REBREANU, R. I 146. DLRLC
    • format_quote Se sculă bufnind: nu vrea să vorbească nici cu mama, nici cu tata. CARAGIALE, O. I 308. DLRLC
  • 4. tranzitiv A izbi cu putere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pleacă, bufnind ușa. CARAGIALE, O. II 13. DLRLC
    • format_quote Bufnind și răzbufnind pe Sărăcie, o pofti să iasă afară, cu nepusă în masă. ISPIRESCU, L. 209. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Iată că și bufnește buzduganul în poartă. SBIERA, P. 92. DLRLC
  • 5. intranzitiv A da buzna, a se năpusti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bufnește vîntul hulpav și ascuțit ca briciul. LESNEA, I. 68. DLRLC
    • format_quote Chiar în acel răstimp, vîntul a bufnit în perdelele ferestrei deschise, trimis de vîrtejurile fluviului. SADOVEANU, N. F. 244. DLRLC
    • format_quote Un fum galben bufni pe fereastră. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • Buf + sufix -ni. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.