5 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buci vt [At: H IV, 280 / V: bocșí, bucșí, butí / Pzi: bucesc / E: bucea] A pune o bucea la butucul roții.

BUCI s. m. pl. (Mold., Bucov., Transilv.) Fire scurte, de calitate inferioară, rămase de Ia melițarea inului și cînepii. V. canură. Așa e tineretul ista, bată-l să-l bată, zise moș Bodrîngă, șezînd cucuiet pe niște buci. CREANGĂ, A. 97.

buc2 sm [At: TDRG / Pl: buci / E: vsl бокъ] (Reg) Fag bătrân.

buc1 sm [At: CREANGĂ, GL. / Pl: nct / E: nct] 1 (Pop; îlav) Într-un ~ Într-o clipă. 2 (Pop; îe) A fi ~ de foame A fi lihnit.

bu sf [At: TETRAEV. (1574), 207 / Pl: buci / E: ml bucca] (Pop) 1 Obraz. 2 (Pan) Fiecare dintre cele două părți cărnoase ale șezutului Si: fesă, cur, fund.

BUC2, s. n. (2) buci, s. m., (Reg.) 1. S. n. Pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă sau de in, după măcinarea boabelor de porumb etc. 2. S. m. (La pl.) Scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepii. – Cf. alb. byk.

BUC1 s. m. (Reg.; în loc. adv.) Într-un buc = imediat, într-o clipă, foarte repede. Et. nec.

BÚCĂ, buci, s. f. (Pop.) 1. Fesă. 2. Obraz (1). – Lat. bucca „gură”.

BÚCĂ, buci, s. f. (Pop.) 1. Fesă. 2. Obraz (1). – Lat. bucca „gură”.

BUC2, (2) buci, s. m. (Reg.) 1. Pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă sau de in, după măcinarea boabelor de porumb etc. 2. (La pl.) Scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepii. – Cf. alb. byk.

BUC1 subst. (Reg., în loc. adv.) Într-un buc = imediat, într-o clipă, foarte repede. – Et. nec.

BUC2 s. m. (Numai în expr.) Într-un buc = într-o clipă, în scurt timp, foarte repede. Și într-un buc [furnicile] au și ales năsipul de-o parte și macul de altă parte. CREANGĂ, P. 264. Într-un buc o droaie de porci sălbatici se strînseră acolo și erau să sfîrtice pe lup, dacă n-ar fi șters-o la papuc. ȘEZ. VI 155.

BUC3, buci, s. m. (Rar, Mold., Transilv.) Fag bătrîn. ◊ Expr. (A fi) de cînd bucii = (a fi) foarte bătrîn. Se încinse... o luptă, dar luptă ca de doi lupi turbați iar nu ca de două babe de cînd bucii. RETEGANUL, P. V 43.

BÚCĂ, buci, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Fiecare dintre cele două părți cărnoase ale feței omului (mai rar, ale botului vitelor) de la tîmplă în jos. În lături, buci grase, sătule! TOMA, C. V. 218. ◊ Expr. A face buci = a se îngrășa. 2. Fiecare dintre cele două părți cărnoase din regiunea posterioară a corpului omului și a vitelor. Să nu mă superi, că iau cureaua... și te ard peste buci. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 207.

BUC2, buci, s. m. (Reg.) Fag bătrân. – Slav (v. sl. buku).

BUC1 subst. (Reg., în expr.) Într-un buc = într-o clipă, foarte repede.

BUC3, (2) buci, s. m. (Reg.) 1. Pleavă de cereale. 2. (La pl.) Firișoare de calitate inferioară rămase de la melițarea inului și a cânepii. – Comp. alb. buk „pleavă”.

BÚCĂ, buci, s. f. 1. Fesă. 2. Fiecare dintre cele două părți cărnoase ale feței omului, de la tâmplă în jos. – Lat. bucca „gură”.

BÚCĂ ~ci f. 1) fam. Fiecare dintre cele două părți cărnoase ale feței omului (sau ale botului animalelor) de la tâmplă în jos; obraz. 2) Fiecare dintre cele două părți cărnoase și rotunjite, care se află în partea dorsală a corpului omului și a unor animale; fesă. /<lat. bucca

buc m. Mold. 1. pleava ce rămâne după baterea grânelor, cânepei, inului, câlților: aci sunt niște buci, pentru făcut saci CR.; 2. caier pe sfârșite: stau să sfârșesc și bucul ăsta; într’un buc, foarte de grabă, într’o clipă. [Origină necunoscută].

bucă f. 1. una din cele două părți în care se împarte fața prin nas dela gură până la tâmplă; 2. îmbucare: negăsind ursul nimic de bucă PANN; 3. pl. bucile șezutului. [Lat. BUCCA].

arată toate definițiile

Intrare: buci (s.m.)
substantiv masculin (M98)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • buci
  • bucii
genitiv-dativ singular
plural
  • buci
  • bucilor
vocativ singular
plural
Intrare: buci (vb.)
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buci
  • bucire
  • bucit
  • bucitu‑
  • bucind
  • bucindu‑
singular plural
  • bucește
  • buciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bucesc
(să)
  • bucesc
  • buceam
  • bucii
  • bucisem
a II-a (tu)
  • bucești
(să)
  • bucești
  • buceai
  • buciși
  • buciseși
a III-a (el, ea)
  • bucește
(să)
  • bucească
  • bucea
  • buci
  • bucise
plural I (noi)
  • bucim
(să)
  • bucim
  • buceam
  • bucirăm
  • buciserăm
  • bucisem
a II-a (voi)
  • buciți
(să)
  • buciți
  • buceați
  • bucirăți
  • buciserăți
  • buciseți
a III-a (ei, ele)
  • bucesc
(să)
  • bucească
  • buceau
  • buci
  • buciseră
Intrare: buc (expr.)
buc1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buc
  • bucul
  • bucu‑
plural
  • buci
  • bucii
genitiv-dativ singular
  • buc
  • bucului
plural
  • buci
  • bucilor
vocativ singular
plural
Intrare: buc (fag)
buc1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buc
  • bucul
  • bucu‑
plural
  • buci
  • bucii
genitiv-dativ singular
  • buc
  • bucului
plural
  • buci
  • bucilor
vocativ singular
plural
Intrare: bucă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bu
  • buca
plural
  • buci
  • bucile
genitiv-dativ singular
  • buci
  • bucii
plural
  • buci
  • bucilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buci (s.m.)

  • 1. Scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepii.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: zgrebeni un exemplu
    exemple
    • Așa e tineretul ista, bată-l să-l bată, zise moș Bodrîngă, șezînd cucuiet pe niște buci. CREANGĂ, A. 97.
      surse: DLRLC

etimologie:

bucă popular

  • 1. Fiecare dintre cele două părți cărnoase din regiunea posterioară a corpului omului și a vitelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fesă un exemplu
    exemple
    • Să nu mă superi, că iau cureaua... și te ard peste buci. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 207.
      surse: DLRLC
  • 2. Fiecare dintre cele două părți cărnoase ale feței omului (mai rar, ale botului vitelor) de la tâmplă în jos; obraz.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: obraz un exemplu
    exemple
    • În lături, buci grase, sătule! TOMA, C. V. 218.
      surse: DLRLC

etimologie:

buc (expr.)

  • 1. regional locuțiune adverbială Într-un buc = într-o clipă, foarte repede.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: imediat (adv.) 2 exemple
    exemple
    • Și într-un buc [furnicile] au și ales năsipul de-o parte și macul de altă parte. CREANGĂ, P. 264.
      surse: DLRLC
    • Într-un buc o droaie de porci sălbatici se strînseră acolo și erau să sfîrtice pe lup, dacă n-ar fi șters-o la papuc. ȘEZ. VI 155.
      surse: DLRLC

etimologie:

buc (fag)

  • 1. rar regional Fag bătrân.
    surse: DLRLC DLRM
    • 1.1. expresie (A fi) de când bucii = (a fi) foarte bătrân.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Se încinse... o luptă, dar luptă ca de doi lupi turbați iar nu ca de două babe de cînd bucii. RETEGANUL, P. V 43.
        surse: DLRLC

etimologie: