buc² sm [At: TDRG / Pl: buci / E: vsl бокъ] (Reg) Fag bătrân.

buc¹ s.n. Loc.adv. (reg.) Într-un buc = imediat, într-o clipă, foarte repede. Într-un buc (furnicile) au și ales nisipul. (CR.). • /cf. îmbuca.

buc² s.m. (reg.) 1 Pleavă rămasă după vînturarea semințelor de cînepă sau de in, după măcinarea boabelor de cereale (porumb, grîu etc.). Pisa mălaiul și-l vîntura de buc (CR.). 2 (la pl.) Fire scurte rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cînepii. Buci pentru făcut saci (CR.). • pl. -ci. /cf. alb. byk.

❍BUC¹ sm. Mold. Bucov. Trans. 1 🚜 Pleava rămasă după vînturarea seminței de cînepă sau de in, după pisarea boabelor de porumb, etc.: pisa malaiul și-l vîntura de ~ (CRG.) ¶ 2 Caier pe sfîrșite ¶ 3 pl. Mold. Firicelele de calitatea cea mai proastă, rămase în dinții pieptenelui de la unele materii textile (cînepă, cîlți, etc.), după ce s’au răgilat și periat: aici sînt niște ~i de la mămuca, pentru făcut saci (CRG.) [comp. alb. buk „pleavă”].

❍BUC² sm. Trans. 🌿 Fag bătrîn [vsl.].

BUC³, buci, s. m. (Rar, Mold., Transilv.) Fag bătrîn. ◊ Expr. (A fi) de cînd bucii = (a fi) foarte bătrîn. Se încinse... o luptă, dar luptă ca de doi lupi turbați iar nu ca de două babe de cînd bucii. RETEGANUL, P. V 43.

BUC², buci, s. m. (Reg.) Fag bătrîn. – Slav (v. sl. buku).

buc (fag; pleavă) (reg.) s. m., (fagi; scame) pl. buci

!buc² (fag) (reg.) s. m., pl. buci