4 definiții pentru buc (fag)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buc2 sm [At: TDRG / Pl: buci / E: vsl бокъ] (Reg) Fag bătrân.

BUC3, buci, s. m. (Rar, Mold., Transilv.) Fag bătrîn. ◊ Expr. (A fi) de cînd bucii = (a fi) foarte bătrîn. Se încinse... o luptă, dar luptă ca de doi lupi turbați iar nu ca de două babe de cînd bucii. RETEGANUL, P. V 43.

BUC2, buci, s. m. (Reg.) Fag bătrân. – Slav (v. sl. buku).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!buc2 (fag) (reg.) s. m., pl. buci

Intrare: buc (fag)
buc1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buc
  • bucul
  • bucu‑
plural
  • buci
  • bucii
genitiv-dativ singular
  • buc
  • bucului
plural
  • buci
  • bucilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buc (fag)

  • 1. rar regional Fag bătrân.
    surse: DLRLC DLRM
    • 1.1. expresie (A fi) de când bucii = (a fi) foarte bătrân.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Se încinse... o luptă, dar luptă ca de doi lupi turbați iar nu ca de două babe de cînd bucii. RETEGANUL, P. V 43.
        surse: DLRLC

etimologie: