7 definiții pentru buci (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUCI s. m. pl. (Mold., Bucov., Transilv.) Fire scurte, de calitate inferioară, rămase de Ia melițarea inului și cînepii. V. canură. Așa e tineretul ista, bată-l să-l bată, zise moș Bodrîngă, șezînd cucuiet pe niște buci. CREANGĂ, A. 97.

BUC2, s. n. (2) buci, s. m., (Reg.) 1. S. n. Pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă sau de in, după măcinarea boabelor de porumb etc. 2. S. m. (La pl.) Scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepii. – Cf. alb. byk.

BUC2, (2) buci, s. m. (Reg.) 1. Pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă sau de in, după măcinarea boabelor de porumb etc. 2. (La pl.) Scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepii. – Cf. alb. byk.

BUC3, (2) buci, s. m. (Reg.) 1. Pleavă de cereale. 2. (La pl.) Firișoare de calitate inferioară rămase de la melițarea inului și a cânepii. – Comp. alb. buk „pleavă”.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!buci (scame) (reg.) s. m. pl.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUCI s. pl. (Olt.) zgrebeni (pl.). (Buci de cânepă.)

*BUCI s. pl. (Olt.) zgrebeni (pl.). (~ de cînepă.)

Intrare: buci (s.m.)
substantiv masculin (M98)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • buci
  • bucii
genitiv-dativ singular
plural
  • buci
  • bucilor
vocativ singular
plural

buci (s.m.)

  • 1. Scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepii.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: zgrebeni un exemplu
    exemple
    • Așa e tineretul ista, bată-l să-l bată, zise moș Bodrîngă, șezînd cucuiet pe niște buci. CREANGĂ, A. 97.
      surse: DLRLC

etimologie: