BUC¹ s. m. (Reg.; în loc. adv.) Într-un buc = imediat, într-o clipă, foarte repede. Et. nec.

buc¹ sm [At: CREANGĂ, GL. / Pl: nct / E: nct] 1 (Pop; îlav) Într-un ~ Într-o clipă. 2 (Pop; îe) A fi ~ de foame A fi lihnit.

buc¹ s.n. Loc.adv. (reg.) Într-un buc = imediat, într-o clipă, foarte repede. Într-un buc (furnicile) au și ales nisipul. (CR.). • /cf. îmbuca.

buc² s.m. (reg.) 1 Pleavă rămasă după vînturarea semințelor de cînepă sau de in, după măcinarea boabelor de cereale (porumb, grîu etc.). Pisa mălaiul și-l vîntura de buc (CR.). 2 (la pl.) Fire scurte rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cînepii. Buci pentru făcut saci (CR.). • pl. -ci. /cf. alb. byk.

❍BUC¹ sm. Mold. Bucov. Trans. 1 🚜 Pleava rămasă după vînturarea seminței de cînepă sau de in, după pisarea boabelor de porumb, etc.: pisa malaiul și-l vîntura de ~ (CRG.) ¶ 2 Caier pe sfîrșite ¶ 3 pl. Mold. Firicelele de calitatea cea mai proastă, rămase în dinții pieptenelui de la unele materii textile (cînepă, cîlți, etc.), după ce s’au răgilat și periat: aici sînt niște ~i de la mămuca, pentru făcut saci (CRG.) [comp. alb. buk „pleavă”].

BUC³ sbst. numai în loc.: într’un ~, într’o clipă, cît ai clipi din ochi, într’un suflet, cît ai bate în palme: într’un ~ ne astupă calea, de nu știai încotro să mergi (CRG.).

BUC¹ subst. (Reg., în loc. adv.) Într-un buc = imediat, într-o clipă, foarte repede. – Et. nec.

BUC² s. m. (Numai în expr.) Într-un buc = într-o clipă, în scurt timp, foarte repede. Și într-un buc [furnicile] au și ales năsipul de-o parte și macul de altă parte. CREANGĂ, P. 264. Într-un buc o droaie de porci sălbatici se strînseră acolo și erau să sfîrtice pe lup, dacă n-ar fi șters-o la papuc. ȘEZ. VI 155.

BUC¹ subst. (Reg., în expr.) Într-un buc = într-o clipă, foarte repede.

buc m. Mold. 1. pleava ce rămâne după baterea grânelor, cânepei, inului, câlților: aci sunt niște buci, pentru făcut saci CR.; 2. caier pe sfârșite: stau să sfârșesc și bucul ăsta; într’un buc, foarte de grabă, într’o clipă. [Origină necunoscută].

2) buc n., fără pl. (var. din buf) Nord. Într’un buc, îndată, imediat.

buc (în expr.) s. n.

buc (buci), s. m. 1. Scamă, cîlți. – 2. Coajă, cocoloș. Origine necunoscută. Cihac crede că expresia într-un buc „într-o clipă” se bazează pe un cuvînt diferit, pe care îl pune în legătură cu pol. buch, rus. buch „zgomot”, cf. buh; însă pare a se potrivi mai bine cu sensul 1, de „scamă”, înțeles ca „pic, strop, cantitate neînsemnată”. Se folosește în Mold. și Trans. – Der. bucos, adj. (cu părul încîlcit).