19 definiții pentru buchisi

din care

Explicative DEX

BUCHISI, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisa vb. I] – Cf. buche.

BUCHISI, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisa vb. I] – Cf. buche.

buchisi [At: DEX2 / V: ~sa / E: ns cf buche] (Pfm) 1-2 vtr A face un lucru cu multă caznă și migală. 3 vt A învăța ceva cu efort și migală Si: a buchirisi. 4 vt (Fig) A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți).

buchisi vb. IV. (pop., fam.) 1 tr. A face un lucru depunînd un efort exagerat și cu scrupulozitate. 2 tr., intr. A citi sau a învăța cu dificultate și cu scrupulozitate; a buchirisi. 3 tr. Fig. A da cu pumnii; a bate. Unde ți-l începură a-l răsuci și a-l buchisi înfundat (ISP.). • prez.ind. -esc. și buchisa vb. I. /cf. buche.

BUCHISI 👉 BUCHISA.

BUCHISI, buchisesc, vb. IV. Tranz. 1. A efectua (un lucru) cu mare trudă, cu multă frămîntare și migală, fără spor; (mai ales) a citi cu greutate. Altfel de școli și de curți și alte portale, Sub care copii buchisesc altfel de carte. BANUȘ, B. 85. Meșterul Lupu... stătea într-un colț al sălii, asudat, roșu de emoție, buchisind mereu ceva pe o bucată de hîrtie. GALAN, Z. R. 18. 2. Fig. A bate tare, a lovi,a zdrobi (în bătaie). Unde mi ți-l începură a-l răsuci și a-l buchisi înfundat. ISPIRESCU, L. 108. – Variantă: buchisa (SBIERA, P. 183, CREANGĂ, A. 35) vb. I.

BUCHISI, buchisesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare trudă și migală, fără spor; (în special) a citi cu greutate. 2. Tranz. Fig. A bate tare pe cineva. [Var.: buchisa vb. I]

A BUCHISI ~esc tranz. 1) v. A BUCHERI. 2) A realiza încet, cu multă migală; a lucra fără spor. 3) A bate îndelung și înăbușit cu pumnii; a buși. /cf. buche

buchisì v. a lovi cu pumnii, a bate îndesat: începură a-l răsuci și a-l buchisi înfundat ISP. [Lit. a bate pe bucile șezutului].

BUCHISA vb. I v. buchisi.

BUCHISA vb. I v. buchisi.

BUCHISA vb. I v. buchisi.

buchisa v vz buchisi

buchisa vb. I v. buchisi.

BUCHISA (-isez), BUCHISI (-isesc) I. vb. tr. familiar A bate pe cineva cu pumnii, a da ghionturi, a ghionti: au socotit zmeii că l-au buchisat cum se cade și că l-au făcut fărîme (SB.); începură a-l răsuci și a-l buchisi înfundat (ISP.). II. vb. intr. și refl. Trans. 🖋 A se frămînta mult, a-și bate capul ca să învețe ceva, a pisa cartea.

BUCHISA vb. I. v. buchisi.

buchisésc v. tr. (d. buche, pin abuz la greutatea cu care se învață alfabetu chirilic. V. bucheresc 2). Fam. Fac un lucru mic chinuindu-mă mult: buchisea ceva acolo. Bosolesc, chisolesc, pisăgesc, bat îndesat: l-aŭ buchisit cu pumniĭ (în nord buchisez). V refl. Mă bosîncesc, mă chinuĭesc mult la un lucru mic: ĭa nu te maĭ buchisi cosînd acolo! V. pumnesc.

Ortografice DOOM

buchisi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisesc, 3 sg. buchisește, imperf. 1 buchiseam; conj. prez. 1 sg. să buchisesc, 3 să buchisească

buchisi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisesc, imperf. 3 sg. buchisea; conj. prez. 3 să buchisească

buchisi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisesc, imperf. 3 sg. buchisea; conj. prez. 3 sg. și pl. buchisească

buchisesc, -seam 1 imp.

Argou

buchisi, buchisesc v. t. a bate pe cineva cu pumnii

Intrare: buchisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buchisi
  • buchisire
  • buchisit
  • buchisitu‑
  • buchisind
  • buchisindu‑
singular plural
  • buchisește
  • buchisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buchisesc
(să)
  • buchisesc
  • buchiseam
  • buchisii
  • buchisisem
a II-a (tu)
  • buchisești
(să)
  • buchisești
  • buchiseai
  • buchisiși
  • buchisiseși
a III-a (el, ea)
  • buchisește
(să)
  • buchisească
  • buchisea
  • buchisi
  • buchisise
plural I (noi)
  • buchisim
(să)
  • buchisim
  • buchiseam
  • buchisirăm
  • buchisiserăm
  • buchisisem
a II-a (voi)
  • buchisiți
(să)
  • buchisiți
  • buchiseați
  • buchisirăți
  • buchisiserăți
  • buchisiseți
a III-a (ei, ele)
  • buchisesc
(să)
  • buchisească
  • buchiseau
  • buchisi
  • buchisiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buchisa
  • buchisare
  • buchisat
  • buchisatu‑
  • buchisând
  • buchisându‑
singular plural
  • buchisea
  • buchisați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buchisez
(să)
  • buchisez
  • buchisam
  • buchisai
  • buchisasem
a II-a (tu)
  • buchisezi
(să)
  • buchisezi
  • buchisai
  • buchisași
  • buchisaseși
a III-a (el, ea)
  • buchisea
(să)
  • buchiseze
  • buchisa
  • buchisă
  • buchisase
plural I (noi)
  • buchisăm
(să)
  • buchisăm
  • buchisam
  • buchisarăm
  • buchisaserăm
  • buchisasem
a II-a (voi)
  • buchisați
(să)
  • buchisați
  • buchisați
  • buchisarăți
  • buchisaserăți
  • buchisaseți
a III-a (ei, ele)
  • buchisea
(să)
  • buchiseze
  • buchisau
  • buchisa
  • buchisaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

buchisi, buchisescverb

popular familiar
  • 1. tranzitiv intranzitiv reflexiv A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. tranzitiv intranzitiv A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: buchirisi
    • format_quote Altfel de școli și de curți și alte portale, Sub care copii buchisesc altfel de carte. BANUȘ, B. 85. DLRLC
    • format_quote Meșterul Lupu... stătea într-un colț al sălii, asudat, roșu de emoție, buchisind mereu ceva pe o bucată de hîrtie. GALAN, Z. R. 18. DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Unde mi ți-l începură a-l răsuci și a-l buchisi înfundat. ISPIRESCU, L. 108. DLRLC
etimologie:
  • cf. buche DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.