buchisi [At: DEX² / V: ~sa / E: ns cf buche] (Pfm) 1-2 vtr A face un lucru cu multă caznă și migală. 3 vt A învăța ceva cu efort și migală Si: a buchirisi. 4 vt (Fig) A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți).

buchisi vb. IV. (pop., fam.) 1 tr. A face un lucru depunînd un efort exagerat și cu scrupulozitate. 2 tr., intr. A citi sau a învăța cu dificultate și cu scrupulozitate; a buchirisi. 3 tr. Fig. A da cu pumnii; a bate. Unde ți-l începură a-l răsuci și a-l buchisi înfundat (ISP.). • prez.ind. -esc. și buchisa vb. I. /cf. buche.

BUCHISI 👉 BUCHISA.

BUCHISI, buchisesc, vb. IV. Tranz. 1. A efectua (un lucru) cu mare trudă, cu multă frămîntare și migală, fără spor; (mai ales) a citi cu greutate. Altfel de școli și de curți și alte portale, Sub care copii buchisesc altfel de carte. BANUȘ, B. 85. Meșterul Lupu... stătea într-un colț al sălii, asudat, roșu de emoție, buchisind mereu ceva pe o bucată de hîrtie. GALAN, Z. R. 18. 2. Fig. A bate tare, a lovi,a zdrobi (în bătaie). Unde mi ți-l începură a-l răsuci și a-l buchisi înfundat. ISPIRESCU, L. 108. – Variantă: buchisa (SBIERA, P. 183, CREANGĂ, A. 35) vb. I.

BUCHISI, buchisesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare trudă și migală, fără spor; (în special) a citi cu greutate. 2. Tranz. Fig. A bate tare pe cineva. [Var.: buchisa vb. I]

A BUCHISI ~esc tranz. 1) v. A BUCHERI. 2) A realiza încet, cu multă migală; a lucra fără spor. 3) A bate îndelung și înăbușit cu pumnii; a buși. /cf. buche

buchisì v. a lovi cu pumnii, a bate îndesat: începură a-l răsuci și a-l buchisi înfundat ISP. [Lit. a bate pe bucile șezutului].

buchisa v vz buchisi

buchisa vb. I v. buchisi.

BUCHISA (-isez), BUCHISI (-isesc) I. vb. tr. familiar A bate pe cineva cu pumnii, a da ghionturi, a ghionti: au socotit zmeii că l-au buchisat cum se cade și că l-au făcut fărîme (SB.); începură a-l răsuci și a-l buchisi înfundat (ISP.). II. vb. intr. și refl. Trans. 🖋 A se frămînta mult, a-și bate capul ca să învețe ceva, a pisa cartea.

BUCHISA vb. I. v. buchisi.

buchisésc v. tr. (d. buche, pin abuz la greutatea cu care se învață alfabetu chirilic. V. bucheresc 2). Fam. Fac un lucru mic chinuindu-mă mult: buchisea ceva acolo. Bosolesc, chisolesc, pisăgesc, bat îndesat: l-aŭ buchisit cu pumniĭ (în nord buchisez). V refl. Mă bosîncesc, mă chinuĭesc mult la un lucru mic: ĭa nu te maĭ buchisi cosînd acolo! V. pumnesc.

buchisi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisesc, 3 sg. buchisește, imperf. 1 buchiseam; conj. prez. 1 sg. să buchisesc, 3 să buchisească

buchisi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisesc, imperf. 3 sg. buchisea; conj. prez. 3 să buchisească

buchisi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisesc, imperf. 3 sg. buchisea; conj. prez. 3 sg. și pl. buchisească

buchisesc, -seam 1 imp.

buchisi, buchisesc v. t. a bate pe cineva cu pumnii