buchisi [At: DEX² / V: ~sa / E: ns cf buche] (Pfm) 1-2 vtr A face un lucru cu multă caznă și migală. 3 vt A învăța ceva cu efort și migală Si: a buchirisi. 4 vt (Fig) A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți).

BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. Tranz. 1. A efectua (un lucru) cu mare trudă, cu multă frămîntare și migală, fără spor; (mai ales) a citi cu greutate. Altfel de școli și de curți și alte portale, Sub care copii buchisesc altfel de carte. BANUȘ, B. 85. Meșterul Lupu... stătea într-un colț al sălii, asudat, roșu de emoție, buchisind mereu ceva pe o bucată de hîrtie. GALAN, Z. R. 18. 2. Fig. A bate tare, a lovi,a zdrobi (în bătaie). Unde mi ți-l începură a-l răsuci și a-l buchisi înfundat. ISPIRESCU, L. 108. – Variantă: buchisá (SBIERA. P. 183, CREANGĂ. A. 35) vb. I.

BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare trudă și migală, fără spor; (în special) a citi cu greutate. 2. Tranz. Fig. A bate tare pe cineva. [Var.: buchisá vb. I]

A BUCHISÍ ~ésc tranz. 1) v. A BUCHERI. 2) A realiza încet, cu multă migală; a lucra fără spor. 3) A bate îndelung și înăbușit cu pumnii; a buși. /cf. buche

buchisì v. a lovi cu pumnii, a bate îndesat: începură a-l răsuci și a-l buchisi înfundat ISP. [Lit. a bate pe bucile șezutului].

buchisa v vz buchisi

BUCHISÁ vb. I. v. buchisi.

buchisésc v. tr. (d. buche, pin abuz la greutatea cu care se învață alfabetu chirilic. V. bucheresc 2). Fam. Fac un lucru mic chinuindu-mă mult: buchisea ceva acolo. Bosolesc, chisolesc, pisăgesc, bat îndesat: l-aŭ buchisit cu pumniĭ (în nord buchisez). V refl. Mă bosîncesc, mă chinuĭesc mult la un lucru mic: ĭa nu te maĭ buchisi cosînd acolo! V. pumnesc.

buchisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 să buchiseáscă

buchisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. buchiseáscă

buchisesc, -seam 1 imp.

buchisi, buchisesc v. t. a bate pe cineva cu pumnii