buchisi vb. IV. (pop., fam.) 1 tr. A face un lucru depunînd un efort exagerat și cu scrupulozitate. 2 tr., intr. A citi sau a învăța cu dificultate și cu scrupulozitate; a buchirisi. 3 tr. Fig. A da cu pumnii; a bate. Unde ți-l începură a-l răsuci și a-l buchisi înfundat (ISP.). • prez.ind. -esc. și buchisa vb. I. /cf. buche.