2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÚCHE, buchi, s. f. A doua literă din alfabetul chirilic; p. gener. literă; (de obicei la pl.) alfabet; cunoștințe elementare de scris și citit. ◊ Expr. Buchea cărții = exact ca în carte; în chip mecanic. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (la învățătură). A nu ști buche = a nu ști nimic (la învățătură). – Din sl. buky.

BÚCHE, buchi, s. f. A doua literă din alfabetul chirilic; p. gener. literă; (de obicei la pl.) alfabet; cunoștințe elementare de scris și citit. ◊ Expr. Buchea cărții = exact ca în carte; în chip mecanic. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (la învățătură). A nu ști buche = a nu ști nimic (la învățătură). – Din sl. buky.

buche sf [At: CANTEMIR, HR. 306 / V: buchea[1] / Pl: buchi / E: vsl бoyки] 1 Numele celei de-a doua litere a alfabetului chirilic. 2 (Pex) Literă. 3 (Pex) Literă a alfabetului chirilic Si: slovă, potcoavă. 4 (Pex) Scriere. 5 (Pex; îlav) După ~ a cărții Conform regulii. 6 (Pop; îe) A nu ști ~ A nu ști nimic. 7 (Pop; îe) A spune cuiva buchile A spune cuiva părerea fără înconjur. 8 (Pan; reg) Smoc de păr sub buza de jos. modificată

  1. buchebuchea Ladislau Strifler

BÚCHE, buchi, s. f. A doua literă din alfabetul chirilic (de care s-au servit romînii pînă pe la mijlocul secolului al XIX-lea); p. ext. (de obicei la pl.) litere, alfabet, rînduri scrise. Plînge dascălul, pierde șirul buchilor și începe a încurca răspunsurile slujbei. GALAN, Z. R. 59. Mama mă învăța buchile înainte de-a mă da la școală. SADOVEANU, P. M. 54. Ochii... m-au lăsat de tot... nu mai văd de loc buchile. REBREANU, R. I 106. Mă puse întîi la buchi. NEGRUZZI, S. I 247. ◊ Expr. (În legătură cu verbele «a învăța», «a recita», «a ști» etc.) Buchea cărții = (a învăță etc.) exact ca în carte, în chip mecanic, fără interpretare personală. ♦ Elemente rudimentare de învățătură; scris-citit. A mai învățat... și vreo trei buchi. SLAVICI, O. I 312. Citit-am cum este rostul; vezi bine că nu-n zadar Am tot învățat la buche. Sînt dascăl! Sînt cărturar. HASDEU, R. V. 29. ◊ Expr. A fi (tot) la buchi = a fi începător în ale învățăturii. A nu ști buche = a nu ști nimic. A fi cu buche = a se potrivi bine, a se nimeri cum trebuie; a fi cu tîlc, a avea un dedesubt. Taci, că-i cu buche, l-am potcovit bine... De nu cumva s-ar răzgîndi. CREANGĂ, P. 41. – Variante: bucheá, buchele (CREANGĂ, A. 104), búchie, buchii (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 2/2), s. f.

BÚCHE, buchi, s. f. A doua literă din alfabetul chirilic; p. ext. literă; alfabet; cunoștințe elementare de scris și citit. ◊ Expr. Buchea cărții = exact ca în carte; în chip mecanic. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (în ale învățăturii). A nu ști buche = a nu ști nimic. [Var.: bucheá, búchie s. f.] – Slav (v. sl. buky).

BÚCHE ~i f. 1) A doua literă din alfabetul chirilic. 2) Fiecare dintre semnele grafice, care alcătuiesc un alfabet; literă. * A se ține de ~ea legii a face totul în conformitate cu legea. A nu ști (o) ~ a nu ști nimic; a nu avea idee de nimic. 3) Cunoștințe elementare de scris și de citit. /<sl. buky

buche f. 1. a doua literă a alfabetului slav; 2. pl. alfabetul cirilic, slove: nu știe buchile; 3. (ironic) știință, învățătură: bucheaua poate s’o învețe și acasă cine vrea CR.; 4. fig. pont: taci că-i cu buche, l’am potcovit bine CR. [Slav. BUKI, literă, litera b].

búche f. (vsl. buky, bukŭ, fag, litera B, d. got. bôka, literă, germ. buch, carte, buche, fag. De aicĭ și Bucovina „făget”). Vechĭ. Azĭ. fam saŭ iron. Litera B chirilică. Literă, slovă (maĭ ales chirilică). A învăța buchea cărțiĭ, a învăța (o lecțiune) cuvînt cu cuvînt. A fi buche, a fi bucher, ignorant, prost.

BUCHEÁ s. f. v. buche.

BÚCHIE s. f. v. buche.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

búche s. f., art. búchea, g.-d. art. búchii; pl. buchi

búche s. f., art. búchea, g.-d. art. búchii; pl. buchi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

búche (búchi), s. f.1. A doua literă a alfabetului chirilic. – 2. Literă în general. – 3. Pic, strop, nimic. Sl. buky (Cihac, II, 30). – Der. bucher, s. m. (elev începător; novice; elev care învață mult pe dinafară); bucheri, vb. (a silabisi; a citi); bucherie, s. f. (rudimente, învățătură elementară); buchini, vb. (a silabisi); bucherisi, vb. (a silabisi); buchisi (var. buchisa), vb. (a silabisi; a învăța), ușor de confundat cu omonimul său a buchisi (< bucși); buchiseală, s. f. (lucrare școlară); bucvar (var. bu(c)far, buhvar(iu)), s. n. (înv.; caiet, carte). Pentru buchini și var. bughini, bunghini (care ajung să însemne „a lucra cu caznă, stricîndu-și vederea, în poziția caracteristică a celui care învață”, interpretat greșit de Tiktin plecînd de la fr. bouquiner, cf. Graur, BL, VI, 141.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BUCHE subst. 1. Buchi, fiul lui Stoica Tătarul (16 B IV 172). 2. Buchea b. (Cat; 17 B I 297; Drj 113 an 1569); Buchești ceată de moșneni (16 B V 35). 3. Buchil/ă, loan (Cat mold II); 4. Prob. Buchin s. 5. Buchiarea, călăraș, 1655 (Sd IV 38). 6. Cu s protetic: Sbuchea act. sau < vb. a zbughi.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a nu ști o boabă / o boacă / o buche expr. 1. a nu ști nimic, a fi complet ignorant. 2. a fi necultivat / neșcolit.

Intrare: Buche
Buche nume propriu
nume propriu (I3)
  • Buche
Intrare: buche
substantiv feminin (F122)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buche
  • buchea
plural
  • buchi
  • buchile
genitiv-dativ singular
  • buchi
  • buchii
plural
  • buchi
  • buchilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buchea
  • bucheaua
plural
  • buchele
  • buchelele
genitiv-dativ singular
  • buchele
  • buchelei
plural
  • buchele
  • buchelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buchie
  • buchia
plural
  • buchii
  • buchiile
genitiv-dativ singular
  • buchii
  • buchiei
plural
  • buchii
  • buchiilor
vocativ singular
plural

buche buchea buchie

  • 1. A doua literă din alfabetul chirilic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • exemple
      • Mama mă învăța buchile înainte de-a mă da la școală. SADOVEANU, P. M. 54.
        surse: DLRLC
      • Ochii... m-au lăsat de tot... nu mai văd de loc buchile. REBREANU, R. I 106.
        surse: DLRLC
      • Mă puse întîi la buchi. NEGRUZZI, S. I 247.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. expresie A se ține de buchea legii = a face totul în conformitate cu legea.
        surse: NODEX
    • 1.2. prin generalizare de obicei (la) plural Cunoștințe elementare de scris și citit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alfabet attach_file 2 exemple
      exemple
      • A mai învățat... și vreo trei buchi. SLAVICI, O. I 312.
        surse: DLRLC
      • Citit-am cum este rostul; vezi bine că nu-n zadar Am tot învățat la buche. Sînt dascăl! Sînt cărturar. HASDEU, R. V. 29.
        surse: DLRLC
    • 1.3. prin generalizare Rânduri scrise.
      exemple
      • Plînge dascălul, pierde șirul buchilor și începe a încurca răspunsurile slujbei. GALAN, Z. R. 59.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie Buchea cărții = exact ca în carte; în chip mecanic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.5. expresie A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (la învățătură).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.6. expresie A nu ști buche = a nu ști nimic (la învățătură).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.7. expresie A fi cu buche = a se potrivi bine, a se nimeri cum trebuie; a fi cu tâlc, a avea un dedesubt.
      exemple
      • Taci, că-i cu buche, l-am potcovit bine... De nu cumva s-ar răzgîndi. CREANGĂ, P. 41.
        surse: DLRLC

etimologie: