BUCHE subst. 1. Buchi, fiul lui Stoica Tătarul (16 B IV 172). 2. Buchea b. (Cat; 17 B I 297; Drj 113 an 1569); Buchești ceată de moșneni (16 B V 35). 3. Buchil/ă, loan (Cat mold II); 4. Prob. Buchin s. 5. Buchiarea, călăraș, 1655 (Sd IV 38). 6. Cu s protetic: Sbuchea act. sau < vb. a zbughi.