17 definiții pentru buche buchea buchie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buche sf [At: CANTEMIR, HR. 306 / V: buchea[1] / Pl: buchi / E: vsl бoyки] 1 Numele celei de-a doua litere a alfabetului chirilic. 2 (Pex) Literă. 3 (Pex) Literă a alfabetului chirilic Si: slovă, potcoavă. 4 (Pex) Scriere. 5 (Pex; îlav) După ~ a cărții Conform regulii. 6 (Pop; îe) A nu ști ~ A nu ști nimic. 7 (Pop; îe) A spune cuiva buchile A spune cuiva părerea fără înconjur. 8 (Pan; reg) Smoc de păr sub buza de jos. modificată

  1. buchebuchea Ladislau Strifler

BÚCHE, buchi, s. f. A doua literă din alfabetul chirilic; p. gener. literă; (de obicei la pl.) alfabet; cunoștințe elementare de scris și citit. ◊ Expr. Buchea cărții = exact ca în carte; în chip mecanic. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (la învățătură). A nu ști buche = a nu ști nimic (la învățătură). – Din sl. buky.

BÚCHE, buchi, s. f. A doua literă din alfabetul chirilic; p. gener. literă; (de obicei la pl.) alfabet; cunoștințe elementare de scris și citit. ◊ Expr. Buchea cărții = exact ca în carte; în chip mecanic. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (la învățătură). A nu ști buche = a nu ști nimic (la învățătură). – Din sl. buky.

BÚCHE, buchi, s. f. A doua literă din alfabetul chirilic (de care s-au servit romînii pînă pe la mijlocul secolului al XIX-lea); p. ext. (de obicei la pl.) litere, alfabet, rînduri scrise. Plînge dascălul, pierde șirul buchilor și începe a încurca răspunsurile slujbei. GALAN, Z. R. 59. Mama mă învăța buchile înainte de-a mă da la școală. SADOVEANU, P. M. 54. Ochii... m-au lăsat de tot... nu mai văd de loc buchile. REBREANU, R. I 106. Mă puse întîi la buchi. NEGRUZZI, S. I 247. ◊ Expr. (În legătură cu verbele «a învăța», «a recita», «a ști» etc.) Buchea cărții = (a învăță etc.) exact ca în carte, în chip mecanic, fără interpretare personală. ♦ Elemente rudimentare de învățătură; scris-citit. A mai învățat... și vreo trei buchi. SLAVICI, O. I 312. Citit-am cum este rostul; vezi bine că nu-n zadar Am tot învățat la buche. Sînt dascăl! Sînt cărturar. HASDEU, R. V. 29. ◊ Expr. A fi (tot) la buchi = a fi începător în ale învățăturii. A nu ști buche = a nu ști nimic. A fi cu buche = a se potrivi bine, a se nimeri cum trebuie; a fi cu tîlc, a avea un dedesubt. Taci, că-i cu buche, l-am potcovit bine... De nu cumva s-ar răzgîndi. CREANGĂ, P. 41. – Variante: bucheá, buchele (CREANGĂ, A. 104), búchie, buchii (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 2/2), s. f.

BÚCHE, buchi, s. f. A doua literă din alfabetul chirilic; p. ext. literă; alfabet; cunoștințe elementare de scris și citit. ◊ Expr. Buchea cărții = exact ca în carte; în chip mecanic. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (în ale învățăturii). A nu ști buche = a nu ști nimic. [Var.: bucheá, búchie s. f.] – Slav (v. sl. buky).

BÚCHE ~i f. 1) A doua literă din alfabetul chirilic. 2) Fiecare dintre semnele grafice, care alcătuiesc un alfabet; literă. * A se ține de ~ea legii a face totul în conformitate cu legea. A nu ști (o) ~ a nu ști nimic; a nu avea idee de nimic. 3) Cunoștințe elementare de scris și de citit. /<sl. buky

buche f. 1. a doua literă a alfabetului slav; 2. pl. alfabetul cirilic, slove: nu știe buchile; 3. (ironic) știință, învățătură: bucheaua poate s’o învețe și acasă cine vrea CR.; 4. fig. pont: taci că-i cu buche, l’am potcovit bine CR. [Slav. BUKI, literă, litera b].

búche f. (vsl. buky, bukŭ, fag, litera B, d. got. bôka, literă, germ. buch, carte, buche, fag. De aicĭ și Bucovina „făget”). Vechĭ. Azĭ. fam saŭ iron. Litera B chirilică. Literă, slovă (maĭ ales chirilică). A învăța buchea cărțiĭ, a învăța (o lecțiune) cuvînt cu cuvînt. A fi buche, a fi bucher, ignorant, prost.

BUCHEÁ s. f. v. buche.

BUCHEÁ s. f. v. buche.

BÚCHIE s. f. v. buche.

BÚCHIE s. f. v. buche.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

búche s. f., art. búchea, g.-d. art. búchii; pl. buchi

búche s. f., art. búchea, g.-d. art. búchii; pl. buchi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÚCHE s. v. literă, slovă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

búche (búchi), s. f.1. A doua literă a alfabetului chirilic. – 2. Literă în general. – 3. Pic, strop, nimic. Sl. buky (Cihac, II, 30). – Der. bucher, s. m. (elev începător; novice; elev care învață mult pe dinafară); bucheri, vb. (a silabisi; a citi); bucherie, s. f. (rudimente, învățătură elementară); buchini, vb. (a silabisi); bucherisi, vb. (a silabisi); buchisi (var. buchisa), vb. (a silabisi; a învăța), ușor de confundat cu omonimul său a buchisi (< bucși); buchiseală, s. f. (lucrare școlară); bucvar (var. bu(c)far, buhvar(iu)), s. n. (înv.; caiet, carte). Pentru buchini și var. bughini, bunghini (care ajung să însemne „a lucra cu caznă, stricîndu-și vederea, în poziția caracteristică a celui care învață”, interpretat greșit de Tiktin plecînd de la fr. bouquiner, cf. Graur, BL, VI, 141.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a nu ști o boabă / o boacă / o buche expr. 1. a nu ști nimic, a fi complet ignorant. 2. a fi necultivat / neșcolit.

Intrare: buche
substantiv feminin (F122)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buche
  • buchea
plural
  • buchi
  • buchile
genitiv-dativ singular
  • buchi
  • buchii
plural
  • buchi
  • buchilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buchea
  • bucheaua
plural
  • buchele
  • buchelele
genitiv-dativ singular
  • buchele
  • buchelei
plural
  • buchele
  • buchelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buchie
  • buchia
plural
  • buchii
  • buchiile
genitiv-dativ singular
  • buchii
  • buchiei
plural
  • buchii
  • buchiilor
vocativ singular
plural

buche buchea buchie

  • 1. A doua literă din alfabetul chirilic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Mama mă învăța buchile înainte de-a mă da la școală. SADOVEANU, P. M. 54.
        surse: DLRLC
      • Ochii... m-au lăsat de tot... nu mai văd de loc buchile. REBREANU, R. I 106.
        surse: DLRLC
      • Mă puse întîi la buchi. NEGRUZZI, S. I 247.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. expresie A se ține de buchea legii = a face totul în conformitate cu legea.
        surse: NODEX
    • 1.2. prin generalizare de obicei (la) plural Cunoștințe elementare de scris și citit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alfabet 2 exemple
      exemple
      • A mai învățat... și vreo trei buchi. SLAVICI, O. I 312.
        surse: DLRLC
      • Citit-am cum este rostul; vezi bine că nu-n zadar Am tot învățat la buche. Sînt dascăl! Sînt cărturar. HASDEU, R. V. 29.
        surse: DLRLC
    • 1.3. prin generalizare Rânduri scrise.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Plînge dascălul, pierde șirul buchilor și începe a încurca răspunsurile slujbei. GALAN, Z. R. 59.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie Buchea cărții = exact ca în carte; în chip mecanic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.5. expresie A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (la învățătură).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.6. expresie A nu ști buche = a nu ști nimic (la învățătură).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.7. expresie A fi cu buche = a se potrivi bine, a se nimeri cum trebuie; a fi cu tâlc, a avea un dedesubt.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Taci, că-i cu buche, l-am potcovit bine... De nu cumva s-ar răzgîndi. CREANGĂ, P. 41.
        surse: DLRLC

etimologie: