buche s.f. Nume dat celei de a doua literă din alfabetul chirilic corespunzînd sunetului „b”. ♦ Semn grafic pentru această literă (б). ♦ Gener. Literă (chirilică). Nu cunoaște nici o buchie. ◊ Buche slavonă v. slavon. ♦ (la pl.) Alfabet chirilic; literele acestui alfabet. Mama mă învăța buchile înainte de-a mă da la școală (SADOV.). ♦ Ext. Cunoștințe elementare de scris și citit. Buchea poate s-o învețe și acasă (CR.). ◊ Buchea cărții = a) exact ca în carte, reprodus mecanic; b) conform regulilor. ◊ Expr. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (la învățătură). A nu ști buche = a nu ști nimic. A fi cu buche = a se potrivi bine; a avea un tîlc, un dedesubt. Taci, că-i cu buche, l-am potcovit bine... (CR.). A spune cuiva buchile = a spune cuiva părerea direct, fățiș. Numai să-l întîlnească, îi va spune ea buchiile (AGÂR.). • pl buchi, -chii și buchea s.f. /<sl. veche боукꙑ.

BUCHE subst. 1. Buchi, fiul lui Stoica Tătarul (16 B IV 172). 2. Buchea b. (Cat; 17 B I 297; Drj 113 an 1569); Buchești ceată de moșneni (16 B V 35). 3. Buchil/ă, loan (Cat mold II); 4. Prob. Buchin s. 5. Buchiarea, călăraș, 1655 (Sd IV 38). 6. Cu s protetic: Sbuchea act. sau < vb. a zbughi.