2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

brusca vt [At: NEGRUZZI, S. I, 338 / Pzi: ~schéz / E: fr brusquer] 1 A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente Si: a bruftui, a repezi. 2 A se purta violent cu cineva. 3 A grăbi desfășurarea unui eveniment.

BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. (Cu privire la persoane) A trata cu asprime și fără menajamente; a repezi. Se răsti la el și-l bruscă. ◊ (Cu privire la procese care se desfășoară în timp) A grăbi, a pripi, a forța. Pricepu, cu fireasca lui sagacitate, că a brusca lecuirea era a nu ne mai vindeca. NEGRUZZI, S. I 338.

BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu asprime și fără menajamente; a repezi. ♦ A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Fr. brusquer.

BRUSCÁ vb. I. tr. A trata cu violență, brutal, aspru; a repezi. ♦ A grăbi, a forța (o hotărâre, un deznodământ etc.). [< it. bruscare, fr. brusquer].

BRUSCÁ vb. tr. a trata cu violență, brutal, aspru; a repezi. ◊ a grăbi, a forța (o hotărâre, un deznodământ). (< fr. brusquer)

A BRUSCÁ ~chéz tranz. 1) A trata cu cuvinte aspre; a repezi. 2) (desfășurarea unor acțiuni) A accelera în mod forțat. /<fr. brusquer

bruscà v. 1. a trata într’un mod brusc; 2. a grăbi, a precipita.

BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se produce, se petrece pe neașteptate, subit, dintr-o dată. – Din fr. brusque.

BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se produce, se petrece pe neașteptate, subit, dintr-o dată. – Din fr. brusque.

brusc, brúscă [At: NEGRUZZI, S. I, 338 / Pl: ~uști, -uște / E: fr brusque] 1 a Care se produce pe neașteptate Si: neașteptat, subit. 2 av În mod rapid Si: neașteptat, subit.

BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. 1. Neașteptat, subit. O mișcare bruscă a corpului.Șfîrșitul [nuvelei] e prea brusc, prea neașteptat. GHEREA, ST. CR. II 144. ◊ (Adverbial) Și paianjenișul de stropi ne învălui brusc. SADOVEANU, N. F. 74. Tata face brusc un pas înapoi. SAHIA, N. 53. Stînd nemișcat în întuneric, Miron Iuga simți o înfiorare parcă s-ar fi lăsat brusc un val de frig. REBREANU, R. II 160. 2. (Neobișnuit) Aspru, strident. [Noaptea] cu clarobscur mască urîtul și șterse formele prea bruște. MACEDONSKI, O. I 65.

BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Neașteptat, subit. 2. (Rar) Aspru, strident. Mască urâtul și șterse formele prea bruște (MACEDONSKI). – Fr. brusque.

BRUSC, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Petrecut pe neașteptate, deodată; precipitat, cu violență, neprevăzut. 2. (Rar) Iute, aspru, răstit. [Pl. -uști, -uște. / < it. brusco, fr. brusque].

BRUSC, -Ă adj. (și adv.) care se produce pe neașteptate; precipitat, subit. (< fr. brusque)

BRUSC ~scă (~ști, ~ște) și adverbial 1) Care se produce repede și pe neașteptate; fără pregătire prealabilă; neașteptat; subit. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) Care este fără menajamente; cu brutalitate; brutal. A întrerupe ~ pe cineva. /<fr. brusque

brusc a. 1. aspru, iute: caracter brusc; 2. repede și neașteptat: plecare bruscă. ║ adv. cu bruscheță.

*brusc, -ă adj., pl. ștĭ, ște (fr. brusque, d. it. brusco). Prompt, subit: atac brusc. Viŭ, răpede: maniere bruște. Aspru, mojicesc: ton brusc. Adv. Bruscheță, răstit: a răspunde brusc.

*bruschéz, a - v. tr. (fr. brusquer). Răspund răstit, brusc, ofensez pin bruscheță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bruscá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruscheáză

bruscá vb., ind. prez. 1 sg. bruschéz, 3 sg. și pl. bruscheáză

arată toate definițiile

Intrare: brusca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brusca
  • bruscare
  • bruscat
  • bruscatu‑
  • bruscând
  • bruscându‑
singular plural
  • bruschea
  • bruscați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bruschez
(să)
  • bruschez
  • bruscam
  • bruscai
  • bruscasem
a II-a (tu)
  • bruschezi
(să)
  • bruschezi
  • bruscai
  • bruscași
  • bruscaseși
a III-a (el, ea)
  • bruschea
(să)
  • bruscheze
  • brusca
  • bruscă
  • bruscase
plural I (noi)
  • bruscăm
(să)
  • bruscăm
  • bruscam
  • bruscarăm
  • bruscaserăm
  • bruscasem
a II-a (voi)
  • bruscați
(să)
  • bruscați
  • bruscați
  • bruscarăți
  • bruscaserăți
  • bruscaseți
a III-a (ei, ele)
  • bruschea
(să)
  • bruscheze
  • bruscau
  • brusca
  • bruscaseră
Intrare: brusc
brusc adjectiv
adjectiv (A13)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brusc
  • bruscul
  • bruscu‑
  • bruscă
  • brusca
plural
  • bruști
  • bruștii
  • bruște
  • bruștele
genitiv-dativ singular
  • brusc
  • bruscului
  • bruște
  • bruștei
plural
  • bruști
  • bruștilor
  • bruște
  • bruștelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brusca

  • 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: bruftui repezi attach_file un exemplu
    exemple
    • Se răsti la el și-l bruscă.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A se purta violent cu cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: forța grăbi pripi attach_file un exemplu
    exemple
    • Pricepu, cu fireasca lui sagacitate, că a brusca lecuirea era a nu ne mai vindeca. NEGRUZZI, S. I 338.
      surse: DLRLC

etimologie:

brusc

etimologie: