4 definiții pentru bruftuit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRUFTUÍ, bruftuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A pune cu mistria pe perete un strat de bruft. 2. Fig. (Fam.) A brusca pe cineva. [Var.: bruftuluí vb. IV] – Bruft + suf. -ui.

A BRUFTUÍ ~iésc tranz. 1) (pereți, ziduri etc.) A acoperi cu tencuială (prin aruncare cu ajutorul mistriei). 2) pop. (persoane) A trata cu asprime; a repezi; a brusca. /Orig. nec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bruftuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuiésc, imperf. 3 sg. bruftuiá.; conj. prez. 3 sg. și pl. bruftuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: bruftuit
bruftuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bruftuit
  • bruftuitul
  • bruftuitu‑
  • bruftui
  • bruftuita
plural
  • bruftuiți
  • bruftuiții
  • bruftuite
  • bruftuitele
genitiv-dativ singular
  • bruftuit
  • bruftuitului
  • bruftuite
  • bruftuitei
plural
  • bruftuiți
  • bruftuiților
  • bruftuite
  • bruftuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bruftui bruftului

  • 1. regional A pune cu mistria pe perete un strat de bruft.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tencui
  • 2. figurat familiar A brusca pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: brusca ocărî repezi un exemplu
    exemple
    • Totdeauna o bruftuia... și o ocăra cu imputarea că ea face ochi dulci logofătului. SANDU-ALDEA, U. P. 184.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Bruft + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09