17 definiții pentru brusc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se produce, se petrece pe neașteptate, subit, dintr-o dată. – Din fr. brusque.

BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se produce, se petrece pe neașteptate, subit, dintr-o dată. – Din fr. brusque.

brusc, brúscă [At: NEGRUZZI, S. I, 338 / Pl: ~uști, -uște / E: fr brusque] 1 a Care se produce pe neașteptate Si: neașteptat, subit. 2 av În mod rapid Si: neașteptat, subit.

brusc, -ă adj., adv. 1 adj. Care se petrece dintr-odată, pe neașteptate, subit. Mișcare bruscă. 2 adv. Fără veste, pe neașteptate, pe negîndite, în mod rapid. Alergînd speriate în toate părțile, oprindu-se brusc (IBR.). 3 adj. Care este aspru, strident. Are un caracter brusc și energic. • pl. -ști, -ște. /<fr. brusque, ital. brusco.

BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. 1. Neașteptat, subit. O mișcare bruscă a corpului.Șfîrșitul [nuvelei] e prea brusc, prea neașteptat. GHEREA, ST. CR. II 144. ◊ (Adverbial) Și paianjenișul de stropi ne învălui brusc. SADOVEANU, N. F. 74. Tata face brusc un pas înapoi. SAHIA, N. 53. Stînd nemișcat în întuneric, Miron Iuga simți o înfiorare parcă s-ar fi lăsat brusc un val de frig. REBREANU, R. II 160. 2. (Neobișnuit) Aspru, strident. [Noaptea] cu clarobscur mască urîtul și șterse formele prea bruște. MACEDONSKI, O. I 65.

BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Neașteptat, subit. 2. (Rar) Aspru, strident. Mască urîtul și șterse formele prea bruște (MACEDONSKI). – Fr. brusque.

BRUSC, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Petrecut pe neașteptate, deodată; precipitat, cu violență, neprevăzut. 2. (Rar) Iute, aspru, răstit. [Pl. -uști, -uște. / < it. brusco, fr. brusque].

BRUSC, -Ă adj. (și adv.) care se produce pe neașteptate; precipitat, subit. (< fr. brusque)

BRUSC ~scă (~ști, ~ște) și adverbial 1) Care se produce repede și pe neașteptate; fără pregătire prealabilă; neașteptat; subit. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) Care este fără menajamente; cu brutalitate; brutal. A întrerupe ~ pe cineva. /<fr. brusque

brusc a. 1. aspru, iute: caracter brusc; 2. repede și neașteptat: plecare bruscă. ║ adv. cu bruscheță.

*brusc, -ă adj., pl. ștĭ, ște (fr. brusque, d. it. brusco). Prompt, subit: atac brusc. Viŭ, răpede: maniere bruște. Aspru, mojicesc: ton brusc. Adv. Bruscheță, răstit: a răspunde brusc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

brusc adj. m., pl. bruști; f. bruscă, pl. bruște

brusc adj. m., pl. bruști; f. sg. brúscă, pl. brúște

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BRUSC adj., adv. 1. adj. v. inopinat. 2. adj. fulgerător, instantaneu, năprasnic, neașteptat, subit. (O moarte ~.) 3. adj. fulgerător, spontan. (O reacție ~.) 4. adv. v. deodată.

BRUSC adj., adv. 1. adj. inopinat, instantaneu, neașteptat, neprevăzut, subit. (Plecarea lui ~.) 2. adj. fulgerător, instantaneu, năprasnic, neașteptat, subit. (O moarte ~.) 3. adj. fulgerător, spontan. (O reacție ~.) 4. adv. deodată, fulgerător, instantaneu, odată, repede, scurt, subit, (pop.) numai, (reg.) tîrla-mîrla. (~ se întoarce spre el și...)

Intrare: brusc
brusc adjectiv
adjectiv (A13)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brusc
  • bruscul
  • bruscu‑
  • bruscă
  • brusca
plural
  • bruști
  • bruștii
  • bruște
  • bruștele
genitiv-dativ singular
  • brusc
  • bruscului
  • bruște
  • bruștei
plural
  • bruști
  • bruștilor
  • bruște
  • bruștelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brusc, bruscăadjectiv

  • 1. adesea adverbial Care se produce, se petrece pe neașteptate, dintr-odată. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote O mișcare bruscă a corpului. DLRLC
    • format_quote Sfîrșitul [nuvelei] e prea brusc, prea neașteptat. GHEREA, ST. CR. II 144. DLRLC
    • format_quote Și paianjenișul de stropi ne învălui brusc. SADOVEANU, N. F. 74. DLRLC
    • format_quote Tata face brusc un pas înapoi. SAHIA, N. 53. DLRLC
    • format_quote Stînd nemișcat în întuneric, Miron Iuga simți o înfiorare parcă s-ar fi lăsat brusc un val de frig. REBREANU, R. II 160. DLRLC
  • 2. (și) adverbial (Despre persoane și despre manifestările lor) Care este fără menajamente; cu brutalitate. NODEX
    sinonime: brutal
    • format_quote A întrerupe brusc pe cineva. NODEX
  • 3. rar Aspru, iute, răstit. DN
  • 4. neobișnuit Aspru, strident. DLRLC
    • format_quote [Noaptea] cu clarobscur mască urîtul și șterse formele prea bruște, MACEDONSKI, O. I 65. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.