3 intrări
- brână
- brâu (cingătoare, mijloc, ornament) brână
- brâu (dans) brână
34 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BRẤNĂ s. f. v. brâu.
BRẤNĂ s. f. v. brâu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
brână sf [At: ODOBESCU, S. II, 503 / Pl: ~ne / E: brâu] (Înv) Brâu (6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BRẤNĂ, brâne, s. f. 1. Brâu. 2. Ornament la o clădire (vopsit sau modelat) în formă de brâu. 3. Cărare îngustă de-a lungul unui perete de stâncă, pe care se poate trece cu piciorul.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
brâu sn [At: COD. VOR. 27/3-4 / Pl: ~âie / E: nct] 1 Cingătoare lată purtată de țărani. 2 (Mol) Plăcinte cu poalele-n ~ Plăcinte din bucăți pătrate de aluat ale căror capete se aduc peste umplutura de brânză. 3 (Îc) Legătura-~lui Brațele morii. 4 (Înv; îc) ~l ars Zonă fierbinte. 5 (Îc) Târâie-~ Om delăsător, pe care nu se poate pune bază. 6 (Pan) Chingă cu care se coboară sicriul în groapă. 7 Ornament vopsit sau aplicat, în formă de dungă (lată, de altă culoare) ce înconjoară, ca un brâu, pereții, ușile, ferestrele. 8 (Dlg) Bară orizontală la mijlocul peretelui. 9 (Agr) Partea de mijloc a unei clăi. 10 (Pop) Curcubeu. 11 (Pex) Parte a corpului situată între șolduri și torace Si: mijloc. 12 Dans țărănesc la care jucătorii se apucă, pe la spate, cu mâinile de brâiele vecinilor Si: horă de brâu. 13 Muzica după care se dansează brâul (12). 14 Șanț muntos sau deluros. 15 (Bot; reg) împărăteasă (Bryonia dioica). 16 (Bot; reg; îc) ~l-Maicii Domnului Iarbă albă (Phalaris arundinacea). 17 (Bot; reg; îc) ~l vântului Brădișor (Lycopodium clavatum).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BRÂU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (II); mijloc. 3. Ornament care înconjură ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brână s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BRÎ́NĂ, brîne, s. f. 1. Brîu. Treceau [fete] avînd furcă la brîne. COȘBUC, P. II 203. Cu furcile în brîne, cu fețele voioase, întind cît pot cu fusul din caiere stufoase Două femei cîntînd. BOLLIAC, O. 96. ◊ Fig. Cu o mînă stăpînă, Sfîșie a cerului brînă. TOMA, C. V. 389. 2. Ornament vopsit sau plastic în formă de brîu. Am admirat, noua brînă de piatră, săpată întocmai ca alesăturile unei bogate cămeși țărănești. ODOBESCU, S. II 503.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BRÎU, brîie, s. n. I. 1. Cingătoare lată (purtată de obicei de țărani și țărance), făcută dintr-o țesătură de lînă (mai rar de in, de mătase) sau din piele. Purta strai de mătasă fără brîu. SADOVEANU, N. P. 272. [Scamatorul] începea să-și scoată de la brîu săbiile lucitoare. SAHIA, N. 66. Mlădiul trup i-l încingea Un brîu de-argint. COȘBUC, P. I 57. ◊ Poale-n brîu sau plăcinte poale-n brîu = plăcinte făcute din bucăți pătrate de aluat, ale căror capete se aduc peste umplutura de brînză. A intrat în foișor... îmbujorată la obraz și purtînd un chersin de plăcinte poale-n brîu chiar atunci scoase din cuptor. SADOVEANU, N. P. 55. ◊ Expr. A sta cu mîinile în brîu = a sta inactiv, a nu face nimic. ♦ Cingătoare lată (roșie, albastră sau neagră) pe care o poartă preoții, ca semn al unui grad ierarhic. ♦ Fig. Cerc. Flăcăii, făcînd brîu împrejurul carului, jucau de duduia pămîntul. BUJOR, S. 35. ♦ Fig. Dungă. Cînd plouă, vara, cîteodată, Un brîu de foc pe cer s-arată, Iar noi îi zicem curcubeu. COȘBUC, P. I 125. 2. Partea corpului pe care o încinge brîul; mijloc. Se întorsese către doamna Vorvoreanu și n-o privea în ochi, ci mai jos, către brîu. DUMITRIU, B. F. 147. Crescuseră [holdele] încît ajungeau omului pînă la brîu. CAMILAR, TEM. 48. [Cînepa] era crudă și pînă la brîu de înaltă. CREANGĂ, O. A. 57. ◊ Fig. La brîu se arăta, trufașă, o călimară de tinichea. PAS, L. I 20. ◊ (Mai ales în loc. adv.) Pînă la (sau în) brîu = pînă la mijloc. Tăbăcarii munceau goi pînă la brîu. PAS, L. I 70. M-am cufundat [în lac] pînă la brîu. SADOVEANU, N. F. 59. Arde grîu-n flăcări pîn’ la brîu crescut. MACEDONSKI, O.I 187. ◊ Expr. A fi cu cuțitul la brîu = a fi arțăgos. 3. Ornament constituit dintr-o dungă colorată, trasă orizontal de-a lungul pereților sau înconjurînd ușile și ferestrele (v. bordură, chenar); ornament în relief (făcut din tencuială sau cioplit în piatră) care încinge zidurile exterioare ale unei clădiri sau încadrează ușile și ferestrele (v. mulură, ciubuc). Ferestrele mici, unele din ele numai dintr-un geam, iar de jur împrejurul lor și a prispei a tras gospodina casei brîie albastre și roșii. PĂUN-PINCIO, P. 116. ♦ Fig. Cu badana de foc pe cer Apusul trage brîie. LESNEA, I. ♦ Pervaz, părcan. Dan, în picioare, rezemat de brîul ferestrei își stăpînește respirarea ca să n-o deștepte. VLAHUȚĂ, O. A. III 130. 4. Lanț, șir. Brîu de coline. II. Numele unui dans popular la care jucătorii se prind, pe la spate, cu mîinile de brîiele vecinilor, sau își pun mîinile pe umerii vecinilor de joc; p. ext. melodia acestui dans. Scripcarul isprăvește brîul cu o trăsătură lungă de arcuș. BUJOR, S. 101. ◊ Brîul de mînă, brîul de doi, brîul nevestei, brîul ursăresc = varietăți ale dansului descris mai sus. – Pl. și: brîuri (SP. POPESCU, M. G. 87), (rar) brîne (HOGAȘ, DR. II 130).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BRÂU, brâie, s. n. I. 1. (Adesea fig.) Cingătoare lată, de lână, de piele, de mătase etc., pe care o poartă țăranii. ◊ (Plăcinte) poale-n brâu = plăcinte făcute din bucăți pătrate de aluat, la care colțurile se întorc peste umplutura de brânză. ◊ Expr. A sta cu mâinile în brâu = a nu face nimic. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic; cingătoare la fel cu odăjdiile purtată în timpul slujbei de preoți și arhierei. 2. Partea corpului pe care o încinge brâul (1); mijloc. 3. Ornament colorat sau în relief care înconjură ușile și ferestrele sau încinge un zid; p. ext. dungă. ♦ Fâșie de teren acoperită cu iarbă care străbate un perete de stâncă. 4. Șir, lanț. Brâul munților. II. (Cor.) Brâuleț (2). – Comp. alb. bres, brezi.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BRÂU1 ~ie n. 1) Fâșie din piele sau din alt material care servește la încins sau la ajustat îmbrăcămintea; cingătoare; curea; centură; cordon. * A fi cu cuțitul la ~ a fi foarte bătăuș. 2) Fâșie lată, confecționată, de obicei, din lână colorată, făcând parte din costumul național. 3) Fâșie lată purtată de preoți, servind drept indice al gradului în ierarhia bisericească. 4) Parte a corpului omenesc dintre șolduri și coaste; mijloc; talie; cingătoare. * A sta cu mâinile în ~ a sta degeaba; a nu face nimic. 5) arhit. Element decorativ inelar, în relief, care înconjoară o coloană; brățară. [Monosilabic] /Cuv. autoht.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BRÂU2 ~ri n. mai ales art. 1) Dans popular executat în cerc de către dansatori, care se prind unul de brâul altuia. 2) Melodie după care se execută acest dans. [Monosilabic] /Cuv. autoht.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
brâu (pl. brâne și brâe) n. 1. cingătoare mai lată de lână colorată; 2. mijlocul însuș: cu barba până la brâu; 3. coroană ce încinge pereții sau o coloană; 4. joc plin de vioiciune și însuflețire: cântați brâul, lăutari! 5. fig. dungă: brâie de lumină. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
brî́nă f., pl. e (d. brîŭ, ca frînă d. frîŭ). Bucegĭ. Cărare, potecă pin prejuru unuĭ munte.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
brîŭ n., pl. brîĭe, brîurĭ, și brîne ca frîu. (vsl. brŭnĭa, chĭurasă. V. bîrneț). Cingătoare de pînză lată și învîrtită de maĭ multe orĭ în prejuru corpuluĭ: ĭ-a crescut barba pînă la brîŭ, apa le venea pînă la brîŭ. Un fel de dans și o melodie țărănească. Dungă în prejuru uneĭ case orĭ uneĭ coloane. Orĭce dungă în general: brîĭe de lumină. Munt. Podină la stog, baza clăiĭ de jos pînă unde începe conu. V. chimir.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
brấnă s. f., g.-d. art. brấnei; pl. brấne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
brână s. f., g.-d. art. brânei; pl. brâne
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
brâu1 (cingătoare, parte a corpului, ornament, șir) s. n., art. brâul; pl. brấie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
brâu2 (dans) s. n., art. brấul; pl. brấuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
brâu (dans) s. n., art. brâul; pl. brâuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
brâu (cingătoare, parte a corpului omenesc, ornament, șir) s. n., art. brâul; pl. brâie
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N42) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N45) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N52) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N45) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
brână
- surse: DLRLC DLRM 3 exempleexemple
- Treceau [fete] avînd furcă la brîne. COȘBUC, P. II 203.surse: DLRLC
- Cu furcile în brîne, cu fețele voioase, întind cît pot cu fusul din caiere stufoase Două femei cîntînd. BOLLIAC, O. 96.surse: DLRLC
- figurat Cu o mînă stăpînă, Sfîșie a cerului brînă. TOMA, C. V. 389.surse: DLRLC
-
- 2. Ornament vopsit sau plastic în formă de brâu.surse: DLRLC DLRM un exempluexemple
- Am admirat, noua brînă de piatră, săpată întocmai ca alesăturile unei bogate cămeși țărănești. ODOBESCU, S. II 503.surse: DLRLC
-
- 3. Cărare îngustă de-a lungul unui perete de stâncă, pe care se poate trece cu piciorul.surse: DLRM
etimologie:
brâu (cingătoare, mijloc, ornament) brână
- 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii.exemple
- Purta strai de mătasă fără brîu. SADOVEANU, N. P. 272.surse: DLRLC
- [Scamatorul] începea să-și scoată de la brîu săbiile lucitoare. SAHIA, N. 66.surse: DLRLC
- Mlădiul trup i-l încingea Un brîu de-argint. COȘBUC, P. I 57.surse: DLRLC
- 1.1. Poale-n brâu sau plăcinte poale-n brâu = plăcinte făcute din bucăți pătrate de aluat, ale căror capete se aduc peste umplutura de brânză.surse: DLRLC un exempluexemple
- A intrat în foișor... îmbujorată la obraz și purtînd un chersin de plăcinte poale-n brîu chiar atunci scoase din cuptor. SADOVEANU, N. P. 55.surse: DLRLC
-
- surse: DLRLC
- 1.3. Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi.surse: DEX '09 DEX '98
- 1.4. Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
- surse: DLRLC un exempluexemple
- Flăcăii, făcînd brîu împrejurul carului, jucau de duduia pămîntul. BUJOR, S. 35.surse: DLRLC
-
- surse: DLRLC un exempluexemple
- Cînd plouă, vara, cîteodată, Un brîu de foc pe cer s-arată, Iar noi îi zicem curcubeu. COȘBUC, P. I 125.surse: DLRLC
-
-
- 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul.exemple
- Se întorsese către doamna Vorvoreanu și n-o privea în ochi, ci mai jos, către brîu. DUMITRIU, B. F. 147.surse: DLRLC
- Crescuseră [holdele] încît ajungeau omului pînă la brîu. CAMILAR, TEM. 48.surse: DLRLC
- [Cânepa] era crudă și pînă la brîu de înaltă. CREANGĂ, O. A. 57.surse: DLRLC
- La brîu se arăta, trufașă, o călimară de tinichea. PAS, L. I 20.surse: DLRLC
- surse: DLRLC 3 exempleexemple
- Tăbăcarii munceau goi pînă la brîu. PAS, L. I 70.surse: DLRLC
- M-am cufundat [în lac] pînă la brîu. SADOVEANU, N. F. 59.surse: DLRLC
- Arde grîu-n flăcări pîn’ la brîu crescut. MACEDONSKI, O.I 187.surse: DLRLC
-
- surse: DLRLC
-
- 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case.exemple
- Ferestrele mici, unele din ele numai dintr-un geam, iar de jur împrejurul lor și a prispei a tras gospodina casei brîie albastre și roșii. PĂUN-PINCIO, P. 116.surse: DLRLC
- figurat Cu badana de foc pe cer Apusul trage brîie. LESNEA, I. 117.surse: DLRLC
- 3.1. Părcan.exemple
- Dan, în picioare, rezemat de brîul ferestrei... își stăpînește respirarea ca să n-o deștepte. VLAHUȚĂ, O. A. III 130.surse: DLRLC
-
-
- 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.).exemple
- Brâu de coline.surse: DLRLC
-
etimologie:
- cf. limba albaneză bres, brezisurse: DEX '09
brâu (dans) brână
- 1. coregrafie Numele unui dans popular la care jucătorii se prind, pe la spate, cu mâinile de brâiele vecinilor, sau își pun mâinile pe umerii vecinilor de joc; brâuleț.surse: DEX '09 DLRLC sinonime: brâuleț
- surse: DLRLC un exempluexemple
- Scripcarul isprăvește brîul cu o trăsătură lungă de arcuș. BUJOR, S. 101.surse: DLRLC
-
- 1.2. Brâul de mână, brâul de doi, brâul nevestei, brâul ursăresc = varietăți ale dansului descris mai sus.surse: DLRLC
-
etimologie:
- cf. limba albaneză bres, brezisurse: DEX '09