2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bénga smi [At: PAMFILE, J. II / E: rrm benga] (Mai ales în ocări și blesteme) Diavol.

BÉNGA s. m. (Fam.; în expr.) A-l lua benga (pe cineva) = a-l lua dracul, a o păți; a muri. – Din țig. benga.

BÉNGA subst. (Fam.; în expr.) A-l lua benga (pe cineva) = a-l lua dracul, a o păți; a muri. – Din țig. benga.

benga m. unul din numele necuratului: lua-te-ar benga! [Țig. BENG, diavol].

bénga m., gen al luĭ (țig. beng, dracu). Fam. Dracu: l-a luat benga de frig.

bénga, s.m., art. – (reg.) Drac, diavol. ♦ (onom.) Benga, nume de familie în Maramureș (DFN, 2007). – Din țig. beng, benga „drac” (Șăineanu, Scriban, DER, DEX, MDA).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bénga (fam.) (în expr. a-l lua ~) s. m.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÉNGA s. art. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

benga s. art. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bénga s. m. – Diavolul. Țig. beng (Miklosich, Zig., 177; Philippide, Principii, 148; Graur 128; Juilland 158); cf. țig. sp. bengue, benguí „demon” (Besses 35; Clavería 126).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BENGA, divinitate nefastă în mito-folclorul și superstițiile țiganilor; drac, demon.

BENGA subst. < țig. beng „diavol”. 1. – (Cat; 16 B V 55; Paș; Gorj). 2. Bengea Toader din Telega (Acte Sc); Beng/escu; -ești s.; Bengulescu, act. 3. Asemănătoare: Benghea (17 B I 71, II 307) și Benghești neam brașovean (BCI XII 88); Beanghea ard. (Sd X) sau < subst. benghiu 4. + suf. turc -li: Bengliu.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

benga s. invar. (țig.) 1. drac, diavol. 2. boală incurabilă; cancer. 3. rău, nenorocire.

a da benga în cineva expr. (adol.) 1. a înnebuni. 2. a se îmbolnăvi grav (de ceva).

a da în bengă expr. a înnebuni.

a-l lua aghiuță / benga expr. (pop.) 1. a muri 2. a avea necazuri mari

Intrare: benga
invariabil (I1)
Surse flexiune: DOR
  • benga
Intrare: Benga
Benga nume propriu
nume propriu (I3)
  • Benga