2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÉNGA s. m. (Fam.; în expr.) A-l lua benga (pe cineva) = a-l lua dracul, a o păți; a muri. – Din țig. benga.

bénga smi [At: PAMFILE, J. II / E: rrm benga] (Mai ales în ocări și blesteme) Diavol.

benga s.m. invar. (fam.; mai ales în imprecații) Diavol. • Expr. A-l lua benga (pe cineva) = a-l lua dracul, a o păți; a muri. • și zbenga s.m. invar. /<țig. benga „țigan”.

BÉNGA subst. (Fam.; în expr.) A-l lua benga (pe cineva) = a-l lua dracul, a o păți; a muri. – Din țig. benga.

benga m. unul din numele necuratului: lua-te-ar benga! [Țig. BENG, diavol].

bénga m., gen al luĭ (țig. beng, dracu). Fam. Dracu: l-a luat benga de frig.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

benga (fam.) (în expr. a-l lua ~) s. m.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BÉNGA s. art. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

benga s. art. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bénga s. m. – Diavolul. Țig. beng (Miklosich, Zig., 177; Philippide, Principii, 148; Graur 128; Juilland 158); cf. țig. sp. bengue, benguí „demon” (Besses 35; Clavería 126).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bénga, s.m., art. – (reg.) Drac, diavol. ♦ (onom.) Benga, nume de familie în Maramureș (DFN, 2007). – Din țig. beng, benga „drac” (Șăineanu, Scriban, DER, DEX, MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BENGA, divinitate nefastă în mito-folclorul și superstițiile țiganilor; drac, demon.

BENGA subst. < țig. beng „diavol”. 1. – (Cat; 16 B V 55; Paș; Gorj). 2. Bengea Toader din Telega (Acte Sc); Beng/escu; -ești s.; Bengulescu, act. 3. Asemănătoare: Benghea (17 B I 71, II 307) și Benghești neam brașovean (BCI XII 88); Beanghea ard. (Sd X) sau < subst. benghiu 4. + suf. turc -li: Bengliu.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

benga s. invar. (țig.) 1. drac, diavol. 2. boală incurabilă; cancer. 3. rău, nenorocire.

a da benga în cineva expr. (adol.) 1. a înnebuni. 2. a se îmbolnăvi grav (de ceva).

a da în bengă expr. a înnebuni.

a-l lua aghiuță / benga expr. (pop.) 1. a muri 2. a avea necazuri mari

Intrare: Benga
Benga nume propriu
nume propriu (I3)
  • Benga
Intrare: benga
substantiv masculin (M999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • benga
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bengasubstantiv masculin invariabil

  • chat_bubble familiar A-l lua benga (pe cineva) = a-l lua dracul, a o păți. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.