Definiția cu ID-ul 417009:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
benga s. m. – Diavolul. Țig. beng (Miklosich, Zig., 177; Philippide, Principii, 148; Graur 128; Juilland 158); cf. țig. sp. bengue, benguí „demon” (Besses 35; Clavería 126).