2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

belire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: beli] 1 Jupuire. 2 Rânjire. 3 Holbare. 4 Julire. 5 Decojire a unei plante Si: belit1 (5). 6 (Fig) Jefuire.

belí [At: DOSOFTEI, V. S. 35/2 / Pzi: ~lesc / E: vsl белити] (Pop) 1 vt A jupui. 2 vt (Fam; îe) A-i ~ (cuiva) obrazul A-l face de rușine. 3 vt (Înv; Mol, Trs; îe) A ~ țapul sau vulpea A vărsa. 4 vt (Pop; îe) A ~ dinții (sau buzele, fam fasolea) A rânji (prostește). 5 vt (Pop; îe) A ~ ochii A se holba. 6 vr (Îe) A se ~ (la cineva) A se holba. 7 vr (Pop; îe) A se ~ (la ceva) sau a-și ~ (ceva) A se juli. 8 vt A decoji o plantă. 9 vt (Fig) A jefui. 10 vt (Pop; îe) A ~ stupul A omorî albinele dintr-un stup

BELÍ, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A (-și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.

BELÍ, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A-(și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.

BELÍ, belesc, vb. IV. 1. T r an z. (Popular) A desface sau a lua pielea de pe întreg corpul (sau numai de pe o parte a corpului) unei vietăți, mai ales a unui animal; a jupui. Ia uite, băăă!răzbătu în văgăună strigătul unui cioban. Unu belește un cal. PREDA, Î. 140. De toți laolaltă își băteau joc tăbăcarii, iar ei rîdeau de aceștia că belesc animalele. PAS, L. I 77. Spărie pe maică-mea spunîndu-i că... fratele tată-mio a belit bivolița. HOGAȘ, DR. II 148. Trimite măcelarii să-l belească [pe cerb], să mănînc carne din el. RETEGANUL, P. I 49. ◊ Expr. A (sau a-și) beli ochii = a deschide ochii mari, a căsca, a zgîi sau a holba ochii; a se uita cu mirare, prostește (la ceva). Omul... oricît ar beli ochii, tot nu poate spune că în recipisă e scris că a plătit. PAS, Z. I 154. A-și beli dinții = a rînji. Zîmbea în doi peri și-și belea dinții, cerînd s-o scalde. VORNIC, O. P. 325. ◊ Fig. (Cu privire la oameni) A despuia, a prăda, a jefui (de bani). Cui să vină ce-oi putea vinde? Crîșmarul sau ăia bogații... cînd te văd că ai nevoie, belește pielea de pe om. DUMITRIU, B. F. 20. Ciocoii... de la Forăști ne rod, ne mulg și ne belesc, de-am ajuns la sapă de lemn. SADOVEANU, N. F. 50. Am rămas săraci!... [Moțoc] ne belește și ne pradă. NEGRUZZI, S.I 154. 2. Refl. (Popular) A i se lua, a i se jupui (cuiva) pielea, din cauza unei loviri, a unei răniri etc.; a se juli. Și-a belit fruntea. 3. T r an z. A despuia o plantă (copac, ramură etc.) de scoarță, a-i curăța coaja; a descoji.

BELÍ, belesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) jupui. ◊ Expr. (Tranz.) A-(și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. – Slav (v. sl. bĕliti).

A SE BELÍ mă ~ésc intranz. pop. A se uita cu prea multă curiozitate. /<sl. bĕliti

A BELÍ ~ésc tranz. pop. 1) (animale sacrificate) A curăța de piele; a jumuli; a despuia; a jupui. 2) (copaci, ramuri) A curăța de coajă; a coji; a jupui. * ~ ochii a face ochii mari privind prostește, cu mirare. /<sl. bĕliti

belì v. 1. a jupui: a beli un bou; 2. fig. a despuia, a stoarce: el ne belește și ne pradă NEGR.; 3. a lua scoarța de pe plante; 4. a deschide ochii peste măsură (de mirare sau prostie). [Slav. BĔLITI, a albi, de unde: a face alb lemnul (adică a-l coji), a face să se vază albul ochiului (= a-l holba) și a da cu alb (v. bili)].

belésc v. tr. (d. pelesc, pĭelesc, adică „ĭau pelea, jupoĭ”, infl. poate de vsl. bĭeliti, a bili, a albi. Cp. cu cojesc). Pop. Triv. Jupoĭ, ĭaŭ pelea: a beli un boŭ. Fig. A beli cuĭva obrazu, a-i face mare rușine. A beli ochiĭ, a holba ochiĭ. A beli poporu, a-l jăfui.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

belí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 să beleáscă

belí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 sg. și pl. beleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BELÍRE s. v. bulbucare, căscare, holbare, jupuială, jupuire, jupuit, mărire, umflare, zgâire, zgâit.

belire s. v. BULBUCARE. CĂSCARE. HOLBARE. JUPUIALĂ. JUPUIRE. JUPUIT. MĂRIRE. UMFLARE. ZGÎIRE. ZGÎIT.

BELÍ vb. v. bulbuca, căsca, holba, juli, jupui, mări, umfla, zdreli, zgâi, zgâria.

beli vb. v. BULBUCA. CĂSCA. HOLBA. JULI. JUPUI. MĂRI. UMFLA. ZDRELI. ZGÎI. ZGÎRIA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

belí (-ésc, belít), vb.1. A jupui, a scoate pielea. – 2. A curăța coaja. – 3. A descoperi (acele părți ale trupului care sînt în mod normal acoperite sau protejate de o membrană, de piele sau de un organ). – 4. A prăda, a jefui. – Mr. bilescu, megl. bilés. Lat. vēllĕre „a smulge”, cu schimbare de conjug., datorită formei incoative a vb.; cf. cat. esbellegar „a sfîșia”, din lat. *exvēllĭcāre. În mod tradițional s-a păstrat der. din sl. belŭ „alb”, bĕliti, „a albi”, cu toate că acestă ultimă formă a dat alt rezultat rom. (cf. bili), și că este imposibil de apropiat din punct de vedere semantic cele două noțiuni de „alb” și „a jupui”. Cf. Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac; DAR; Candrea. Scriban se gîndea, curios, la o posibilă der. de la piele. Der. belitură, s. f. (jupuire, jupuitură); belitor, adj. (care jupuiește); beligă, s. f., rar (coajă). Din rom. provine bg. bĕlĭam „a jupui”.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

belí, belesc, vb. tranz. – 1. A jupui: „Pă lume cât am trăit / Multe oi eu am belit” (Farcaș, 2009; Săpânța). 2. A curăța coaja, scoarța. 3. A deschide ochii mari. 4. (fig.) A jefui. – Din sl. běliti „a albi”, de unde a-l face alb lemnul, adică a-l decoji (Scriban, Șăineanu, MDA).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a beli belengherul / belibarezul (expr. (pop. vulg.) v. a o beli.

a beli ochii cât cepele expr. (vulg.) a face ochii mari de mirare.

arată toate definițiile

Intrare: belire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • belire
  • belirea
plural
  • beliri
  • belirile
genitiv-dativ singular
  • beliri
  • belirii
plural
  • beliri
  • belirilor
vocativ singular
plural
Intrare: beli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • beli
  • belire
  • belit
  • belitu‑
  • belind
  • belindu‑
singular plural
  • belește
  • beliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • belesc
(să)
  • belesc
  • beleam
  • belii
  • belisem
a II-a (tu)
  • belești
(să)
  • belești
  • beleai
  • beliși
  • beliseși
a III-a (el, ea)
  • belește
(să)
  • belească
  • belea
  • beli
  • belise
plural I (noi)
  • belim
(să)
  • belim
  • beleam
  • belirăm
  • beliserăm
  • belisem
a II-a (voi)
  • beliți
(să)
  • beliți
  • beleați
  • belirăți
  • beliserăți
  • beliseți
a III-a (ei, ele)
  • belesc
(să)
  • belească
  • beleau
  • beli
  • beliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

beli popular

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Ia uite, băăă! – răzbătu în văgăună strigătul unui cioban. Unu belește un cal. PREDA, Î. 140.
      surse: DLRLC
    • De toți laolaltă își băteau joc tăbăcarii, iar ei rîdeau de aceștia că belesc animalele. PAS, L. I 77.
      surse: DLRLC
    • Spărie pe maică-mea spunîndu-i că... fratele tată-mio a belit bivolița. HOGAȘ, DR. II 148.
      surse: DLRLC
    • Trimite măcelarii să-l belească [pe cerb], să mănînc carne din el. RETEGANUL, P. I 49.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat (Cu privire la oameni) A despuia, a prăda, a jefui (de bani).
      exemple
      • Cui să vînd ce-oi putea vinde? Crîșmarul sau ăia bogații... cînd te văd că ai nevoie, belește pielea de pe om. DUMITRIU, B. F. 20.
        surse: DLRLC
      • Ciocoii... de la Forăști ne rod, ne mulg și ne belesc, de-am ajuns la sapă de lemn. SADOVEANU, N. F. 50.
        surse: DLRLC
      • Am rămas săraci!... [Moțoc] ne belește și ne pradă. NEGRUZZI, S.I 154.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) juli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: juli un exemplu
    exemple
    • Și-a belit fruntea.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A despuia o plantă (copac, ramură etc.) de scoarță, a-i curăța coaja.
    surse: DLRLC sinonime: coji descoji
  • 4. tranzitiv expresie A (-și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Omul... oricît ar beli ochii, tot nu poate spune că în recipisă e scris că a plătit. PAS, Z. I 154.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Ce te belești așa la mine?
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 5. reflexiv expresie A-și beli dinții = rânji
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Zîmbea în doi peri și-și belea dinții, cerînd s-o scalde. VORNIC, O. P. 325.
      surse: DLRLC

etimologie: