2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

becísnic, ~ă [At: CUV. D. BĂTR. II, 450 / V: -ces-, ~ceșn-, bic-, bicișn~, -izn~ / E: vsl бестинкъ] 1-2 smf, a (Om) necinstit. 3-4 smf, a (Om) ticălos. 5-6 smf, a (Om) vrednic de compătimire. 7-8 smf, a (Om) lipsit de personalitate, de inteligență și de energie Si: ticăit2. 9-10 smf, a (Om) debil. 11 a (Reg, d. plante și animale, îf beceșnic) Care a suferit de multe boli.

BECÍSNIC, -Ă, becisnici, -ce, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligență și de energie; ticăit2. 2. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios. [Var.: bicísnic, -ă adj., s. m. și f.] – Din sl. bečistĭnikŭ.

BECÍSNIC, -Ă, becisnici, -ce, adj., s. m. și f. (Pop.) 1.(Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligență și de energie; ticăit2. 2. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios. [Var.: bicísnic, -ă adj., s. m. și f.] – Din sl. bečistĩnikŭ.

BECÍSNIC, -Ă, becisnici, -e, adj. 1. Slăbănog, neputincios. Din acești trei zmei... cel mai mare... era și cel mai becisnic. SBIERA, P. 102. 2. Nepriceput, incapabil. (Substantivat) Rîdeau ca de un becisnic ce nu știe două paie a-ncurca. SEVASTOS, N. 58. 3. Nemernic, ticălos, netrebnic, necinstit, păcătos, prăpădit. Ai gîndit să-ți prăpădești fata... femeie becisnică ce ești? RETEGANUL, P. IV 5. – Variante: bicísnic,-ă (HOGAȘ, M. N. 219), bicíznic, -ă. (CREANGĂ, P. 141) adj.

BECÍSNIC, -Ă, becisnici, -e, adj., s. m. și f. 1. Slăbănog, neputincios. ♦ Nepriceput, incapabil. 2. Nemernic, ticălos. [Var.: bicísnic, -ă adj.] – Slav (v. sl. bečistĩnikŭ).

BECÍSNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival (despre persoane) 1) Care este lipsit de putere fizică; fără vigoare; neputincios; slăbănog. 2) Care este lipsit de individualitate și de inteligență; cu capacități intelectuale reduse. /<sl. bețistiniku

becisnic a. care nu-i bun de nimica: 1. nevoiaș, slăbănog; 2. păcătos, mișel. [Slav. BEČĬSTĬNIKŬ, fără cinste].

becísnic, -ă adj. (vsl. bečistĭnikŭ, d. bezŭ, fără și čĭstĭ, cinste). Slab, fără energie saŭ fără putere trupească orĭ și sufletească. În est bi-.

bicísnic, ~ă smf, a, av vz becisnic corectată

BICÍSNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.

BICÍSNIC, -Ă, adj., s. m. și f. v. becisnic.

BICÍSNIC, -Ă adj. v. becisnic.

BICÍZNIC, -Ă adj. v. becisnic.

BICÍSNIC, -Ă, adj. v. becisnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

becísnic / bicísnic (înv.) adj. m., s. m., pl. becísnici / bicísnici; adj. f., s. f. becísnică / bicísnică, pl. becísnice / bicísnice

becísnic adj. m., s. m., pl. becísnici; f. sg. becísnică, pl. becísnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BECÍSNIC adj. v. bolnăvicios.

arată toate definițiile

Intrare: becisnic (adj.)
becisnic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • becisnic
  • becisnicul
  • becisnicu‑
  • becisnică
  • becisnica
plural
  • becisnici
  • becisnicii
  • becisnice
  • becisnicele
genitiv-dativ singular
  • becisnic
  • becisnicului
  • becisnice
  • becisnicei
plural
  • becisnici
  • becisnicilor
  • becisnice
  • becisnicelor
vocativ singular
plural
bicisnic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bicisnic
  • bicisnicul
  • bicisnicu‑
  • bicisnică
  • bicisnica
plural
  • bicisnici
  • bicisnicii
  • bicisnice
  • bicisnicele
genitiv-dativ singular
  • bicisnic
  • bicisnicului
  • bicisnice
  • bicisnicei
plural
  • bicisnici
  • bicisnicilor
  • bicisnice
  • bicisnicelor
vocativ singular
plural
biciznic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biciznic
  • biciznicul
  • biciznicu‑
  • biciznică
  • biciznica
plural
  • biciznici
  • biciznicii
  • biciznice
  • biciznicele
genitiv-dativ singular
  • biciznic
  • biciznicului
  • biciznice
  • biciznicei
plural
  • biciznici
  • biciznicilor
  • biciznice
  • biciznicelor
vocativ singular
plural
Intrare: becisnic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • becisnic
  • becisnicul
  • becisnicu‑
plural
  • becisnici
  • becisnicii
genitiv-dativ singular
  • becisnic
  • becisnicului
plural
  • becisnici
  • becisnicilor
vocativ singular
  • becisnicule
  • becisnice
plural
  • becisnicilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bicisnic
  • bicisnicul
  • bicisnicu‑
plural
  • bicisnici
  • bicisnicii
genitiv-dativ singular
  • bicisnic
  • bicisnicului
plural
  • bicisnici
  • bicisnicilor
vocativ singular
  • bicisnicule
  • bicisnice
plural
  • bicisnicilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biciznic
  • biciznicul
  • biciznicu‑
plural
  • biciznici
  • biciznicii
genitiv-dativ singular
  • biciznic
  • biciznicului
plural
  • biciznici
  • biciznicilor
vocativ singular
  • biciznicule
  • biciznice
plural
  • biciznicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

becisnic becisnică bicisnic (2) bicisnică biciznic (2) biciznică

etimologie: