16 definiții pentru banal

banál, ~ă [At: ODOBESCU, S. I, 185 / Pl: ~e / E: fr banal] 1-2 a, av (Care este) lipsit de originalitate Si: comun, cunoscut, obișnuit, știut.

BANÁL, -Ă, banali, -e, adj., s. n. (Lucru, fenomen) lipsit de originalitate; obișnuit, comun. – Din fr. banal.

BANÁL, -Ă, banali, -e, adj. Lipsit de originalitate; obișnuit, comun. – Din fr. banal.

BANÁL, -Ă, banali, -e, adj. Lipsit de originalitate, cunoscut de toată lumea, comun. O încînta timbrul acela sonor, care ascundea în vorbe banale o perfectă înțelegere sufletească. BART, E. 50.

BANÁL, -Ă, banali, -e, adj. Lipsit de originalitate; comun. – Fr. banal.

banál1 adj. m., pl. banáli; f. banálă, pl. banále

banál adj. m., pl. banáli; f. sg. banálă, pl. banále

BANÁL adj. 1. v. monoton. 2. v. arhicunoscut. 3. comun, neoriginal, (fig.) ieftin. (Un procedeu stilistic ~.) 4. v. prozaic. 5. v. comun. 6. comun, obișnuit, ordinar, (înv.) prost, prostesc. (În lucruri ~ ei văd numai minuni.) 7. mărunt, meschin, neînsemnat. (Interese ~.)

Banal ≠ sublim, extraordinar, original

BANÁL, -Ă adj. Neoriginal; obișnuit, comun. [< fr. banal].

BANÁL, -Ă adj. lipsit de originalitate; obișnuit, comun. (< fr. banal)

BANÁL ~ă (~i, ~e) Care nu se deosebește prin nimic; lipsit de originalitate; ordinar; comun; obișnuit; trivial; vulgar. /<fr. banal, it. banale

banal a. care e pentru ori și cine: comun, trivial.

*banál, -ă adj. (fr. banal, d. ban, publicațiune, proclamațiune, convocare, rudă cu rom. ban). Comun, obișnuit, fără originalitate: laude banale, a spune lucruri banale. Adv. În mod banal.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

BANAL adj. 1. anost, monoton, placid, plictisitor, uniform, (fig.) searbăd, (livr. fig.) tern. (O viață ~.) 2. arhicunoscut, depășit, știut, vechi, (rar) răscunoscut, (fam. fig.) fumat, răsuflat. (O glumă ~.) 3. comun, standard, stereotip, șablonard. (Formule ~.) 4. comun, neoriginal, (fig.) ieftin. (Un procedeu stilistic ~.) 5. comun, prozaic, (fig.) plat, (livr. fig.) tern. (Stil ~.) 6. comun, neînsemnat, obișnuit, sărac. (Viața pictorului X e uimitor de ~.) 7. comun, obișnuit, ordinar, (înv.) prost, prostesc. (În lucruri ~ ei văd numai minuni.) 8. mărunt, meschin, neînsemnat. (Interese ~.)

Intrare: banal
banal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular banal banalul bana banala
plural banali banalii banale banalele
genitiv-dativ singular banal banalului banale banalei
plural banali banalilor banale banalelor
vocativ singular
plural