20 de definiții pentru sublim
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUBLÍM, -Ă, sublimi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se ridică sau se află la o mare înălțime în ierarhia valorilor (morale, estetice, intelectuale), la cel mai înalt grad de desăvârșire, de frumusețe; măreț, superb, înălțător, minunat. ◊ Sublima Poartă = guvernul sultanului în vechiul Imperiu Otoman; Poarta Otomană. 2. S. n. Forma cea mai înaltă a perfecțiunii (în estetică, artă); desăvârșire. – Din fr. sublime.
SUBLÍM, -Ă, sublimi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se ridică sau se află la o mare înălțime în ierarhia valorilor (morale, estetice, intelectuale), la cel mai înalt grad de desăvârșire, de frumusețe; măreț, superb, înălțător, minunat. ◊ Sublima Poartă = guvernul sultanului în vechiul Imperiu Otoman; Poarta Otomană. 2. S. n. Forma cea mai înaltă a perfecțiunii (în estetică, artă); desăvârșire. – Din fr. sublime.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SUBLÍM1 s. n. Forma cea mai înaltă a perfecțiunii; desăvîrșire. Muzica ori e nimic, ori ține de sublim. IBRĂILEANU, A. 193. Este și măreție și sublim în culmile care se înalță încununate de brazi întunecoși. RUSSO, O. 100.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBLÍM2, -Ă, sublimi, -e, adj. (Despre valori morale și intelectuale; p. ext. despre ființe, lucruri, creații ale omului) Care se ridică sau se află la o înălțime morală sau intelectuală, la un grad deosebit de frumusețe sau de desăvîrșire; superb, măreț, minunat. Aceste cuvinte aveau... sublimul lor înțeles numai pentru mine. GALACTION, O. I 247. Critica dădea sentințe, împărțea titluri: cutare operă e bună, cutare magistrală, sublimă, genială; cutare stupidă etc. GHEREA, ST. CR. I 26. Nu putură a nu recunoaște propria lor nulitate în alăturare cu sublimul eroism al mortului. HASDEU, I. V. 166. ◊ Sublima Poartă = guvernul sultanului în vechiul imperiu otoman.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBLÍM, -Ă adj. Aflat la un înalt grad de perfecțiune, de desăvârșire morală sau intelectuală; superb, înălțător. ♦ De o perfecțiune, de o frumusețe neîntrecută. // s.n. Forma cea mai înaltă a perfecțiunii. [Cf. fr., it. sublime, lat. sublimis – ridicat].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBLÍM, -Ă I. adj. aflat la un înalt grad de perfecțiune, de desăvârșire morală sau intelectuală; superb, înălțător. ◊ de o perfecțiune, de o frumusețe neîntrecută. II. s. n. categorie a esteticii, care exprimă însușirea unor obiecte sau procese de o amploare neobișnuită, a unor acte umane de excepțională noblețe morală, capabile să provoace un sentiment de elevație, uimire și admirație; forma cea mai înaltă a perfecțiunii. (< fr. sublime, lat. sublimis)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SUBLÍM1 n. Formă superioară a perfecțiunii, a desăvârșirii. [Sil. su-blim] /<fr. sublime
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SUBLÍM2 ~ă (~i, ~e) Care se caracterizează prin cel mai înalt grad de desăvârșire într-o ierarhie de valori; divin; înălțător. Muzică ~ă. /<fr. sublime
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sublim a. 1. foarte înalt, vorbind de lucruri morale sau intelectuale: spirit, devotament sublim; 2. vorbind de lucruri: spectacol sublim. ║ n. ceea ce e mare și nobil în sentimente, în fapte virtuoase, în stil.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*sublím, -ă adj. (lat. sublimis). Foarte înalt, foarte mare sufletește: abnegațiune sublimă. Foarte frumos, foarte nobil, foarte înalt pin fapte, vorbe saŭ scrierĭ: scriitor sublim. Uimitor pin măiestate: spectacul sublim. S. n., pl. urĭ. Sublimitate: sublimu e una din cele treĭ calitățĭ ale stiluluĭ. Adv. În mod sublim.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
sublím1 (su-blim) adj. m., pl. sublími; f. sublímă, pl. sublíme
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sublím2 (su-blim) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sublím adj. m. (sil. -blim), pl. sublími; f. sg. sublímă, pl. sublíme
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sublím s. n. (sil. -blim)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sublíma Poártă (Su-bli-) s. propriu f., g.-d. Sublímei Porți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Sublíma Poártă s. pr. f. (sil. -bli-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
SUBLÍM adj., s. 1. adj. desăvârșit, excepțional, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, minunat, perfect, splendid, superb, (înv.) săvârșit. (O interpretare ~.) 2. s. desăvârșire, perfecțiune. (~ul este o categorie estetică.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SUBLIM adj., s. 1. adj. desăvîrșit, excepțional, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, minunat, perfect, splendid, superb, (înv.) săvîrșit. (O interpretare ~.) 2. s. desăvîrșire, perfecțiune. (~ este o categorie estetică.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sublim ≠ banal, grotesc, infam
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
SUBLIM (< fr. sublime < lat. sublimis, ridicat, înălțat) Categorie estetică. După unii esteticieni, el izvorăște din frumos și este socotit ca un grad superlativ al acestuia. „Caracterele, sublimului au fost stabilite mai cu seamă în legătură cu aspectele infinite sau dezlănțuite ale firii.” (T. Vianu, Estetica). În Tratatul despre sublim, atribuit lui Longinus, teoretician din epoca elenismului, sînt prezentate exemple despre sublim din operele lui Homer și din Biblie și se precizează ca însușiri ale sublimului: trăirea extatică, elevația supremă și plină de demnitate a spiritului și o stare de uimire, de extaz în contactul cu orizonturile ascunse și extraordinare ale lumii, ca și din contactul cu opere în care s-au reflectat artistic aceste însușiri. Exemple de opere literare care conțin atributele sublimului: poemele iui Homer – Iliada și Odiseea, tragediile lui Sofocle și Euripide, Eneida lui Vergilius, Divina comedie a lui Dante, Hamlet, Regele Lear de Shakespeare, Război și pace de Tolstoi, Luceafărul de M. Emineseu ș.a.
- sursa: MDTL (1979)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
DU SUBLIME AU RIDICULE IL N’Y A QU’UN PAS (fr.) de la sublim la ridicol nu este decât un pas – Cuvinte pe care le-ar fi rostit Napoleon atunci când, aflat pe culmile gloriei, a suferit marea înfrângere de la Berezina.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -blim
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |