4 intrări

50 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

balanța v vz balansa

balanțà v. 1. a se mișca, plecându-se într’o parte si într’alta, a se legăna; 2. a echilibra: a balanța conturile, a face creditul egal cu debitul.

BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

BALÁNȚĂ, balanțe, s. f. 1. Instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate. ◊ Balanță romană = cântar cu o singură greutate etalonată, care se deplasează pe brațul lung al pârghiei inegale de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit. ◊ Expr. A pune în balanță = a compara două lucruri sau fapte, atitudini, idei diferite. 2. N. pr. f. art. Numele unei constelații din emisfera australă. ♦ Unul dintre semnele zodiacului (reprezentat printr-o balanță). 3. (Fin.) Comparație, raport între mai mulți indicatori care trebuie echilibrați; (concr.) tabel, situație care conține o asemenea operație etc. ◊ Balanță de verificare = situație contabilă întocmită, de regulă, la sfârșitul lunii, prin centralizarea datelor înregistrate în conturi, în scopul verificării exactității operațiilor contabile. Balanță comercială (a unei țări) = raportul dintre valoarea exportului și cea a importului. – Din fr. balance.

balansa [At: BĂLCESCU, M. V. 14 / V: ~nța / Pzi: ~sez / E: fr balancer cf balanță] 1-2 vtr A (se) oscila în jurul unui centru de echilibru Si: a (se) legăna, a (se) clătina, (înv) a (se) doina. 3-4 vtr A (se) mișca când într-o parte, când într-alta Si: a (se) legăna, a (se) hâțâna, a (se) pendula. 5 vi (Fig) A fi nehotărât. 6-7 vtr A (se) compensa un lucru prin altul ajungând la un echilibru Si: a (se) cumpăni, a (se) echilibra. 8-9 vtr A (se) echilibra părțile unei balanțe, ale unui decont. 10-11 vtr (înv; imp) A (se) contrabalansa.

balánță sf [At: OTESCU, CR. 27 / V: (pop) pa- / Pl: ~țe / E: fr balance] 1 Instrument pentru cântărirea corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate 2 (Îs) -romană Cântar cu o singură greutate etalonată, care se mișcă pe brațul lung al pârghiei inegale de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit. 3 (Îe) A pune în – A compara două lucruri, două fapte sau argumente, idei diferite pentru a lua o hotărâre. 4 (Fig; îe) A ține -ța dreaptă A fi nepărtinitor. 5 (Fig; îe) A apleca -ța (în favoarea cuiva) A fi părtinitor. 6 (Ast) Constelație din emisfera australă situată între Oficus și Fecioară. 7 (Îs) – cu basculă Balanță în care echilibrarea greutății corpurilor se realizează cu greutăți-etalon de zece ori mai mici. 8 Comparație, raport între mai mulți indicatori care trebuie echilibrați. 9 (Ccr) Tabel care conține balanța (8). 10 (Îs) – de verificare Operație contabilă de totalizare a cifrelor din debit și a celor din credit. 11 (Îas) Situație a conturilor la o anumită dată. 12 (Îs) ~ comercială (a unei țări) Raportul dintre valoarea generală a importului și cea a exportului.

pălanță[1] sf vz balanță

  1. Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner

balansa vb. I. tr. 1 (fiz.; compl. indică corpuri solide) A imprima o mișcare oscilatorie în jurul unei axe (orizontale). Balansează scaunul. ◆ (refl.) A se înclina cînd într-o parte, cînd în alta. Se balansează pe scaun. ◆ Fig. (intr.) A fi nehotărît, a oscila. Balansează între a-și cumpăra o combină muzicală sau un frigider. 2 (econ.; compl. indică părțile unei balanțe, ale unui cont etc.) A aduce la același nivel, a echilibra, a face să fie egale. 3 Fig. (înv.) A crea un echilibru între doi factori; a cumpăni. Cercă atunci a balanța puterea boierilor (BĂLC.). • prez.ind. -ez. și (înv.) balanțá vb. I /<fr. balancer; cf. balanță.

balánță s.f. 1 (metrol.) Instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate. ◇ = Balanță analitică = balanță folosită în analize chimice cantitative (care poate fi cu oscilație liberă sau cu amortizor, cu greutăți aparte sau cu sisteme automate, care permit așezarea greutăților fără a deschide cutia balanței) pentru cîntăriri de mare precizie, cu aproximări de 0,1-0,2 mg. Balanță cu basculă = balanță în care echilibrarea corpurilor se realizează cu greutăți-etalon de zece ori mai mici. Balanță hidrostatică v. hidrostatic. Balanță romană v. romană. Balanță zecimală v. zecimal. ◇ Expr. A pune în balanță = a) a compara două lucruri sau două fapte, atitudini, idei diferite; b) a ține seama de fapte, de argumente înainte de a lua o hotărîre. A ține balanța dreaptă = a fi nepărtinitor. A apleca (sau a înclina) balanța în partea (sau în favoarea cuiva) = a ține partea cuiva; a părtini pe cineva. Aspectul plăcut a înclinat balanța în favoarea ei. 2 (econ., fin.) Comparație, raportare între indicatorii care trebuie să fie corelați, echilibrați. ◇ Balanță materială = balanță cu indicatorii exprimați în unități naturale. Balanța economiei naționale = sistem de balanțe și de tabele corelate care reflectă într-o formă sintetică procesul reproducției din cadrul economiei naționale a unei țări. Balanță comercială = balanță care exprimă raportul pe o anumită perioadă, de obicei un an, dintre valoarea exportului și cea a importului unei țări. Balanță de plăți = balanță care exprimă raportul pe o anumită perioadă, de obicei un an, dintre totalitatea încasărilor și plăților unei țări în relațiile sale cu străinătatea. Balanță de conturi (sau de decontare) = balanță care reflectă raportul dintre creanțele și obligațiile apărute într-o anumită perioadă, de obicei un an, în relațiile unui stat cu alte state, indiferent de termenul scadenței lor. Balanță de venituri și cheltuieli = balanță care exprimă raportul dintre veniturile și cheltuielile unei întreprinderi, instituții etc. Balanță de verificare = balanță care reflectă raportul, de regulă de egalitate, dintre totalul rulajelor ori soldurilor debitoare și creditoare ale conturilor unei contabilități. ◆ Concr. Tabel, situație care are ca obiect asemenea comparație sau raportare. 3 (astron.; art.; nm. pr.) Numele unei constelații din emisfera australă, situată între Oficus și Fecioară. 4 (astrol; și nm. pr.) Una dintre cele douăsprezece zodii ale anului, cuprinsă între 23 septembrie și 22 octombrie. ◆ Unul dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului, reprezentînd o balanță. ◆ Persoană născută în această zodie. • pl. -e. și (pop.) palánță s.f. /<fr. balance.

BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A face egale, a echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

BALÁNȚĂ, balanțe, s. f. 1. Instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate. ◊ Balanță romană = cântar cu o singură greutate etalonată, care se deplasează pe brațul lung al pârghiei inelate de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit. ◊ Expr. A pune în balanță = a compara două lucruri sau două fapte, atitudini, idei diferite. ♦ (Sg. art.) Numele unei constelații din emisfera australă. 2. (Fin.) Comparație, raport între mai mulți indicatori care trebuie echilibrați; (concr.) tabel, situație care conține o asemenea operație etc. ◊ Balanță de verificare = operație contabilă de totalizare a cifrelor din debit și a celor din credit; situația conturilor la o anumită dată. Balanță comercială (a unei țări) = raportul dintre valoarea generală a importului și cea a exportului. – Din fr. balance.

BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Refl. A oscila în jurul unui centru de echilibru (ca brațele unei balanțe); a se pleca, a se înclina cînd într-o parte cînd într-alta; a se legăna. Se balansează pe scaun.Sub bula care se balansează după legile pendulului există discul cu nisip. SAHIA, U.R.S.S. 57. ◊ Tranz. În zorii zilei, cînd vaporul își balansa mașina... Penelopa, zveltă, sprintenă, suia scara. BART, E. 46. 2. Tranz. (Numai în expr.) A balansa un cont = a compara sumele din debitul și creditul unui cont spre a constata egalitatea sau diferența totalurilor; a face să se egaleze debitul cu creditul. 3. Tranz. Fig. (Franțuzism neobișnuit) A crea un echilibru (între doi factori, două forțe etc.), a ține cumpăna (la ceva); a cumpăni, a echilibra. V. contrabalansa. (Atestat în forma balanța) [Radu cel Mare] cercă atunci a balanța puterea boierilor. BĂLCESCU, O. II 16. – Variantă: (învechit) balanțá vb. I.

BALÁNȚĂ, balanțe, s. f. 1. Aparat pentru măsurarea greutății corpurilor, format dintr-o pîrghie cu brațe egale sau neegale, la capetele cărora se pun (de obicei pe talere), de o parte, obiectul de cîntărit și, de cealaltă parte, greutatea-tip care echilibrează acest obiect. V. cîntar, cumpănă.Balanță analitică (sau de precizie) = balanță cu brațe egale, cu ajutorul căreia se poate cîntări cu o precizie de o zecime de miligram. Balanță romană = balanță formată dintr-o pîrghie cu brațe neegale, mobilă în jurul unui ax orizontal; pe brațul mai lung și gradat alunecă o greutate, care echilibrează obiectul de cîntărit pus pe talerul sau în cîrligul aflat la capătul brațului mai scurt. Balanță zecimală (sau cu basculă) = basculă. ◊ Expr. A ține balanța dreaptă = a fi drept, nepărtinitor. A apleca balanța (în favoarea cuiva) = a fi părtinitor, a părtini pe cineva. A pune în balanță = a cumpăni faptele sau argumentele cuiva în vederea luării unei hotărîri; a compara avantajele și dezavantajele unei situații. A arunca (ceva) în balanță = a arunca în cumpănă. V. cumpănă.Fig. (Articulat) Numele unei constelații din emisfera australă; cumpăna. 2. Fig. (Numai în expresii din domeniul financiar și comercial) Comparație, raport între două sume, conturi etc. ◊ Balanță de verificare sau balanța sumelor = operație contabilă constînd din totalizarea separată a cifrelor din debitul și din creditul conturilor; situația conturilor la o anumită dată. V. bilanț. Balanța soldurilor = așezarea paralelă a soldurilor debitoare și creditoare, ale căror totaluri trebuie să fie egale. Balanța comercială (a unei țări) sau balanța comerțului exterior = raportul dintre valoarea generală a importului și cea a exportului; diferența dintre cifra importului și cea a exportului. Balanță comercială activă = predominarea exportului față de import. Balanță comercială pasivă (sau deficitară) = predominarea importului față de export. Balanță de plăți (internaționale) = raportul dintre sumele pe care o țară le plătește altei (sau altor) țări și acelea pe care le încasează de la țara respectivă (sau de la țările respective). Balanță de plăți activă. Balanță de plăți pasivă.

BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înclina cînd într-o parte, cînd într-alta; a (se) legăna. 2. Tranz. (În expr.) A balansa un cont = a face să se egaleze debitul cu creditul. 3. Tranz. Fig. A crea un echilibru între doi factori; a cumpăni. – Fr. balancer.

BALÁNȚĂ, balanțe, s. f. 1. Aparat pentru măsurarea greutății corpurilor, format dintr-o pîrghie la capetele căreia se așază, de o parte, obiectul de cîntărit și, de cealaltă parte, greutatea care echilibrează acest obiect. ◊ Expr. A pune în balanță = a cumpăni fapte sau argumente în vederea luării unei hotărîri. ♦ (Sg. art.) Numele unei constelații din emisfera australă; cumpăna. 2. (Fig.) Comparație, raport între două sume, conturi etc. ◊ Balanță de verificare = operație contabilă constînd din totalizarea separată a cifrelor din debitul și din creditul conturilor; situația conturilor la o anumită dată. Balanță comercială (a unei țări) = raportul dintre valoarea generală a importului și cea a exportului. – Fr. balance.

BALANSÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) mișca în așa fel încât să oscileze fără să-și piardă echilibrul; a oscila, a (se) legăna. 2. tr. A balansa un cont = a egala debitul cu creditul unui cont. 3. tr. A crea un echilibru între doi factori; a cumpăni. [Var. balanța vb. I. / < fr. balancer].

BALÁNȚĂ s.f. 1. Instrument pentru cântărit, bazat pe principiul echivalării a două greutăți cu ajutorul unui sistem de pârghii; cântar; cumpănă. ◊ A pune în balanță = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre. 2. (Cont.; fin.) Raport între două sume, două conturi etc. ◊ Balanță comercială = raportul dintre valoarea importului și exportului unei țări (pe o perioadă de un an); balanță de plăți = raportul dintre sumele încasate din străinătate de către o țară și cele pe care le plătește altor state într-o anumită perioadă de timp, de obicei un an. [Pl. -țe. / < it. balanza, cf. lat. bilanx < bis – de două ori, lanx – tavă].

BALANSÁ vb. I. tr., refl. a (se) mișca în așa fel încât să oscileze fără să-și piardă echilibrul; a oscila, a (se) legăna. II. tr. 1. a ~ un cont = a egala debitul cu creditul unui cont. 2. a crea un echilibru între doi factori. (< fr. balancer)

BALÁNȚĂ s. f. 1. instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți-etalon; cântar. ♦ a pune în ~ = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre. 2. (fin.) raport între două sume, două conturi etc.; tabel, situație cu un asemenea raport. ♦ ~ comercială = raportul dintre valoarea importului și exportului unei țări pe o perioadă de timp dată; ~ contabilă = situație recapitulativă și periodică ce regrupează la un moment dat sumele și soldurile conturilor debitoare și creditoare; ~ de plăți = raportul dintre sumele încasate și plățile efectuate de către o țară în relațiile sale cu alte țări într-o perioadă de regulă un an. 3. al șaptelea semn al zodiacului (23 septembrie – 22 octombrie). (< fr. balance)

A BALANSÁ1 ~éz tranz. 1) A face să se balanseze. 2) (părțile unei balanțe, ale unui cont etc.) A face egal; a aduce în stare de echilibru; a echilibra. /<fr. balancer

A BALANSÁ2 ~éz intranz. 1) A se mișca ușor dintr-o parte în alta; a se legăna; a se clătina; a se agita. 2) fig. (despre persoane) A nu se putea hotărî; a sta la îndoială; a ezita; a șovăi; a oscila; a pendula. /<fr. balancer

A SE BALANSÁ mă ~éz intranz. (despre corpuri) A face o mișcare alternativă dintr-o parte în alta; a pendula; a oscila. ~ într-un scaun. /<fr. balancer

BALÁNȚĂ ~e f. 1) Instrument pentru măsurarea greutății (masei) corpurilor, format dintr-un mecanism cu pârghie și două talere, care se echilibrează cu greutăți etalonate; cântar; cumpănă. * ~ de precizie (sau analitică) balanță care asigură un înalt grad de precizie a cântăririi. ~ romană balanță cu brațe inegale, având la un capăt al pârghiei o greutate etalonată, iar la celălalt capăt un taler în care se pun obiectele de cântărit. 2) fin. Raport dintre diferiți indicatori economici care trebuie corelați sau echilibrați. * ~ de verificare operație contabilă prin care se controlează exactitatea înregistrărilor în conturi la o anumită dată. ~ comercială raportul dintre valoarea generală a importului și a exportului unei țări într-o anumită perioadă. 3) la sing. Constelație din emisfera australă. * Zodia ~ei unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. [G.-D. balanței] /<fr. balance

*balanséz v. tr. (fr. balancer). Barb. Legăn. Șovăiesc, oscilez: victoria balansează. V. refl. Mă legăn.

*balánță f., pl. e (fr. balance, it. bilancia, d. lat. bilanx, -áncis, d. bis, de doŭă orĭ, și lanx, farfurie. V. bilanț). Cumpănă, instrument de cîntărit (Pop. palanță). Balanță romană, cîntar, balanță cu un singur taler orĭ cu cîrlig. Com. Bilanț, darea socoteliĭ. Echilibru al socotelilor. Astr. Un semn al zodiacului (Septembre). – Pop. paianță (după ngr.).

*balanțéz v. tr. (d. balanță; it. bilanciare). Com. Stabilesc diferența între debit și credit, echilibrez: a balanța socotelile.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+Balanța (constelație) s. propriu f. art., neart. Balanță, g.-d. art. Balanței (În Balanță sunt două stele strălucitoare.)

+Balanță (zodie) s. propriu f., g.-d. art. Balanței; (nativi din zodia Balanță) pl. Balanțe

balansa (a ~) vb., ind. prez. 3 balansea

balanță s. f., g.-d. art. balanței; pl. balanțe

balansá vb., ind. prez. 1 balanséz, 3 sg. și pl. balanseáză

balánță s. f., g.-d. art. balánței; pl. balánțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BALANSÁ vb. a (se) clătina, a (se) legăna, a oscila, a pendula, (rar) a bascula, (înv. și reg.) a (se) clăti, (reg.) a (se) dăina, a (se) hâțâna, a (se) hlobăna.

BALÁNȚĂ s. 1. v. cântar. 2. (ASTRON.; art.) cântarul (art.), cumpăna (art.), (reg.) tereziile (pl. art.). (~ este o constelație din emisfera australă.)

BALANSA vb. a (se) clătina, a (se) legăna, a oscila, a pendula, (rar) a bascula, (înv. și reg.) a (se) clăti, (reg.) a (se) dăina, a (se) hîțîna, a (se) hlobăna.

BALANȚĂ s. 1. cîntar, (pop.) cumpănă, (reg., mai ales în Munt. și Olt.) terezie, (prin Transilv.) șlag, (înv.) staderă. (~ pentru greutăți.) 2. (ASTRON.; art.) cîntarul (art.), cumpăna (art.), (reg.) tereziile (pl. art.). (~ este o constelație zodiacală din emisfera australă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

balansá (balanséz, balansát), vb.1. A echilibra, a egala, a fi la fel. – 2. A solda, a lichida. – 3. A legăna. Fr. balancer.Der. balans, s. n. (legănare); balansier (var. balanțier), s. n. (balansor), acesta din urmă din fr. balancier; contrabalansa, vb. (a echilibra, a pune în echilibru), din fr. contrebalancer.

balánță (balánțe), s. f. – Cîntar. Var. palanță. Mr. palandză. Ven. balanza, de unde provin ngr. μπαλάντσα sau παλάντσα, alb. paljantsë, bg. palanca. Var., comună în vorbirea pop. din Munt., derivă din ngr. (cf. Bogrea, Dacor., IV, 791).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BALÁNȚĂ (< fr.) s. f. 1. Instrument pentru măsurarea forțelor (ex. greutatea) sau a cuplurilor de forțe prin echilibrare cu forțe cunoscute. După principiul de funcționare pot fi: cu pîrghie, cu arcuri, electrotensionometrice, hidraulice, hidrostatice; cîntar. ♦ Balanță romană = Instrument manual alcătuit dintr-un braț liber cu greutate, prevăzut la capete cu un platou pentru așezarea greutăților de măsurat. B. Roberval = B. cu pîrghie dublă și brațe egale pentru cîntărirea maselor pînă la 10 kg. B. analitică = b. folosită în analiza cantitativă. Permite cîntăriri cu o precizie de 0,0001 g (b.a. obișnuită) sau de 0,000001 g (microbalanță). B.a. poate fi cu oscilații libere sau cu amortizoare, cu greutăți aparte sau cu sisteme automate care permit așezarea greutăților fără a deschide cutia b. B. electronică = dispozitiv modern de cîntărire, care afișează direct masa măsurată. ♦ Expl. A pune în b. = a ține seama de fapte, de argumente înainte dea lua o hotărîre. 2. (EC.) Comparație, raportare între indicatorii necesar a fi corelați, echilibrați; concr. tabel, situație care are ca obiect asemenea comparație sau raportare. ♦ B. materială (cu indicatorii exprimați în unități naturale; ex. comparația între resurse și consum, în tone, în cazul unui produs). B. valorică (cu indicatorii în expresie bănească; ex. un buget) B. economiei naționale = sistem de b. și de tabele corelate care reflectă într-o formă sintetică procesul reproducției din cadrul economiei unei țări; cuprinde ca părți mai importante: b. produsului social, b. venitului național și b. forței de muncă. B. legăturilor dintre ramuri = model economico-matematic prin intermediul căruia se exprimă și se determină conexiunile proceselor de producție și consum din cadrul economiei naționale. B. comercială = raportul pe o anumită perioadă, de obicei un an, dintre valoarea exportului și cea a importului unei țări. B. de plăți = raportul pe o anumită perioadă, de obicei un an, dintre totalitatea încasărilor și plăților unei țări în relațiile sale cu străinătatea; deficitul ei determină diminuarea rezervelor valutare și a convertibilității. B. de conturi (sau de decontare) = raportul dintre creanțele și obligațiile apărute într-o anumită perioadă, de obicei un an, în relațiile unui stat cu alte state, indiferent de termenul scadenței lor. B. de venituri și cheltuieli = raportul dintre veniturile și cheltuielile unei întreprinderi, instituții etc. (CONT.) B. de verificare = raportul, de regulă de egalitate, dintre totalul rulajelor ori soldurilor debitoare și creditoare ale conturilor unei contabilități.

Intrare: balanța
balanța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Balanța
substantiv propriu (SP001FS)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Balanța
plural
genitiv-dativ singular
  • Balanței
plural
vocativ singular
plural
Intrare: balansa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • balansa
  • balansare
  • balansat
  • balansatu‑
  • balansând
  • balansându‑
singular plural
  • balansea
  • balansați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • balansez
(să)
  • balansez
  • balansam
  • balansai
  • balansasem
a II-a (tu)
  • balansezi
(să)
  • balansezi
  • balansai
  • balansași
  • balansaseși
a III-a (el, ea)
  • balansea
(să)
  • balanseze
  • balansa
  • balansă
  • balansase
plural I (noi)
  • balansăm
(să)
  • balansăm
  • balansam
  • balansarăm
  • balansaserăm
  • balansasem
a II-a (voi)
  • balansați
(să)
  • balansați
  • balansați
  • balansarăți
  • balansaserăți
  • balansaseți
a III-a (ei, ele)
  • balansea
(să)
  • balanseze
  • balansau
  • balansa
  • balansaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • balanța
  • balanțare
  • balanțat
  • balanțatu‑
  • balanțând
  • balanțându‑
singular plural
  • balanțea
  • balanțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • balanțez
(să)
  • balanțez
  • balanțam
  • balanțai
  • balanțasem
a II-a (tu)
  • balanțezi
(să)
  • balanțezi
  • balanțai
  • balanțași
  • balanțaseși
a III-a (el, ea)
  • balanțea
(să)
  • balanțeze
  • balanța
  • balanță
  • balanțase
plural I (noi)
  • balanțăm
(să)
  • balanțăm
  • balanțam
  • balanțarăm
  • balanțaserăm
  • balanțasem
a II-a (voi)
  • balanțați
(să)
  • balanțați
  • balanțați
  • balanțarăți
  • balanțaserăți
  • balanțaseți
a III-a (ei, ele)
  • balanțea
(să)
  • balanțeze
  • balanțau
  • balanța
  • balanțaseră
Intrare: balanță
balanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balanță
  • balanța
plural
  • balanțe
  • balanțele
genitiv-dativ singular
  • balanțe
  • balanței
plural
  • balanțe
  • balanțelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

balansa, balansezverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Se balansează pe scaun. DLRLC
    • format_quote Sub bula care se balansează după legile pendulului există discul cu nisip. SAHIA, U.R.S.S. 57. DLRLC
    • format_quote În zorii zilei, cînd vaporul își balansa mașina... Penelopa, zveltă, sprintenă, suia scara. BART, E. 46. DLRLC
  • 2. tranzitiv A echilibra părțile unei balanțe, ale unui cont etc. DEX '09
    • chat_bubble A balansa un cont = a compara sumele din debitul și creditul unui cont spre a constata egalitatea sau diferența totalurilor; a face să se egaleze debitul cu creditul. DLRLC DN
  • 3. tranzitiv figurat franțuzism neobișnuit A crea un echilibru (între doi factori, două forțe etc.), a ține cumpăna (la ceva). DLRLC DN
    • format_quote [Radu cel Mare] cercă atunci a balanța puterea boierilor. BĂLCESCU, O. II 16. DLRLC
etimologie:

Balanțasubstantiv propriu feminin articulat

  • 1. Numele unei constelații din emisfera australă. DEX '09 DLRLC
    sinonime: Cumpăna
    • 1.1. Unul dintre semnele zodiacului (reprezentat printr-o balanță). DEX '09 MDN '00

balanță, balanțesubstantiv feminin

  • 1. Instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Balanță analitică (sau de precizie) = balanță cu brațe egale, cu ajutorul căreia se poate cântări cu o precizie de o zecime de miligram. DLRLC
    • 1.2. Balanță romană = cântar cu o singură greutate etalonată, care se deplasează pe brațul lung al pârghiei inegale de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. Balanță zecimală (sau cu basculă) = basculă. DLRLC
      sinonime: basculă
    • chat_bubble A ține balanța dreaptă = a fi drept, nepărtinitor. DLRLC
    • chat_bubble A apleca balanța (în favoarea cuiva) = a fi părtinitor, a părtini pe cineva. DLRLC
    • chat_bubble A pune în balanță = a compara două lucruri sau fapte, atitudini, idei diferite. DEX '09 DLRLC DN
    • chat_bubble A arunca (ceva) în balanță = a arunca în cumpănă. DLRLC
  • 2. finanțe Comparație, raport între mai mulți indicatori care trebuie echilibrați. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. concretizat Tabel, situație care conține o asemenea operație etc. DEX '09 DEX '98
    • 2.2. Balanță de verificare sau balanța sumelor = situație contabilă întocmită, de regulă, la sfârșitul lunii, prin centralizarea datelor înregistrate în conturi, în scopul verificării exactității operațiilor contabile. DEX '09 DLRLC
    • 2.3. Balanța soldurilor = așezarea paralelă a soldurilor debitoare și creditoare, ale căror totaluri trebuie să fie egale. DLRLC
      • diferențiere Balanță contabilă = situație recapitulativă și periodică ce regrupează la un moment dat sumele și soldurile conturilor debitoare și creditoare. MDN '00
    • 2.4. Balanță comercială (a unei țări) sau balanța comerțului exterior = raportul dintre valoarea exportului și cea a importului. DEX '09 DLRLC DN
      • 2.4.1. Balanță comercială activă = predominarea exportului față de import. DLRLC
      • 2.4.2. Balanță comercială pasivă (sau deficitară) = predominarea importului față de export. DLRLC
    • 2.5. Balanță de plăți (internaționale) = raportul dintre sumele pe care o țară le plătește altei (sau altor) țări și acelea pe care le încasează de la țara respectivă (sau de la țările respective). DLRLC DN
      • format_quote Balanță de plăți activă. Balanță de plăți pasivă. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.