BALANȚĂ s.f. 1. Instrument pentru cîntărit, bazat pe principiul echivalării a două greutăți cu ajutorul unui sistem de pîrghii; cîntar; cumpănă. ◊ A pune în balanță = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărîre. 2. (Cont.; fin.) Raport între două sume, două conturi etc. ◊ Balanță comercială = raportul dintre valoarea importului și exportului unei țări (pe o perioadă de un an); balanță de plăți = raportul dintre sumele încasate din străinătate de către o țară și cele pe care le plătește altor state într-o anumită perioadă de timp, de obicei un an. [Pl. -țe. / < it. balanza, cf. lat. bilanx < bis – de două ori, lanx – tavă].