2 intrări

45 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BALÁNȚĂ, balanțe, s. f. 1. Instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate. ◊ Balanță romană = cântar cu o singură greutate etalonată, care se deplasează pe brațul lung al pârghiei inegale de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit. ◊ Expr. A pune în balanță = a compara două lucruri sau fapte, atitudini, idei diferite. 2. N. pr. f. art. Numele unei constelații din emisfera australă. ♦ Unul dintre semnele zodiacului (reprezentat printr-o balanță). 3. (Fin.) Comparație, raport între mai mulți indicatori care trebuie echilibrați; (concr.) tabel, situație care conține o asemenea operație etc. ◊ Balanță de verificare = situație contabilă întocmită, de regulă, la sfârșitul lunii, prin centralizarea datelor înregistrate în conturi, în scopul verificării exactității operațiilor contabile. Balanță comercială (a unei țări) = raportul dintre valoarea exportului și cea a importului. – Din fr. balance.

balánță sf [At: OTESCU, CR. 27 / V: (pop) pa- / Pl: ~țe / E: fr balance] 1 Instrument pentru cântărirea corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate 2 (Îs) -romană Cântar cu o singură greutate etalonată, care se mișcă pe brațul lung al pârghiei inegale de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit. 3 (Îe) A pune în – A compara două lucruri, două fapte sau argumente, idei diferite pentru a lua o hotărâre. 4 (Fig; îe) A ține -ța dreaptă A fi nepărtinitor. 5 (Fig; îe) A apleca -ța (în favoarea cuiva) A fi părtinitor. 6 (Ast) Constelație din emisfera australă situată între Oficus și Fecioară. 7 (Îs) – cu basculă Balanță în care echilibrarea greutății corpurilor se realizează cu greutăți-etalon de zece ori mai mici. 8 Comparație, raport între mai mulți indicatori care trebuie echilibrați. 9 (Ccr) Tabel care conține balanța (8). 10 (Îs) – de verificare Operație contabilă de totalizare a cifrelor din debit și a celor din credit. 11 (Îas) Situație a conturilor la o anumită dată. 12 (Îs) ~ comercială (a unei țări) Raportul dintre valoarea generală a importului și cea a exportului.

BALÁNȚĂ, balanțe, s. f. 1. Instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate. ◊ Balanță romană = cântar cu o singură greutate etalonată, care se deplasează pe brațul lung al pârghiei inelate de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit. ◊ Expr. A pune în balanță = a compara două lucruri sau două fapte, atitudini, idei diferite. ♦ (Sg. art.) Numele unei constelații din emisfera australă. 2. (Fin.) Comparație, raport între mai mulți indicatori care trebuie echilibrați; (concr.) tabel, situație care conține o asemenea operație etc. ◊ Balanță de verificare = operație contabilă de totalizare a cifrelor din debit și a celor din credit; situația conturilor la o anumită dată. Balanță comercială (a unei țări) = raportul dintre valoarea generală a importului și cea a exportului. – Din fr. balance.

BALÁNȚĂ, balanțe, s. f. 1. Aparat pentru măsurarea greutății corpurilor, format dintr-o pîrghie cu brațe egale sau neegale, la capetele cărora se pun (de obicei pe talere), de o parte, obiectul de cîntărit și, de cealaltă parte, greutatea-tip care echilibrează acest obiect. V. cîntar, cumpănă.Balanță analitică (sau de precizie) = balanță cu brațe egale, cu ajutorul căreia se poate cîntări cu o precizie de o zecime de miligram. Balanță romană = balanță formată dintr-o pîrghie cu brațe neegale, mobilă în jurul unui ax orizontal; pe brațul mai lung și gradat alunecă o greutate, care echilibrează obiectul de cîntărit pus pe talerul sau în cîrligul aflat la capătul brațului mai scurt. Balanță zecimală (sau cu basculă) = basculă. ◊ Expr. A ține balanța dreaptă = a fi drept, nepărtinitor. A apleca balanța (în favoarea cuiva) = a fi părtinitor, a părtini pe cineva. A pune în balanță = a cumpăni faptele sau argumentele cuiva în vederea luării unei hotărîri; a compara avantajele și dezavantajele unei situații. A arunca (ceva) în balanță = a arunca în cumpănă. V. cumpănă.Fig. (Articulat) Numele unei constelații din emisfera australă; cumpăna. 2. Fig. (Numai în expresii din domeniul financiar și comercial) Comparație, raport între două sume, conturi etc. ◊ Balanță de verificare sau balanța sumelor = operație contabilă constînd din totalizarea separată a cifrelor din debitul și din creditul conturilor; situația conturilor la o anumită dată. V. bilanț. Balanța soldurilor = așezarea paralelă a soldurilor debitoare și creditoare, ale căror totaluri trebuie să fie egale. Balanța comercială (a unei țări) sau balanța comerțului exterior = raportul dintre valoarea generală a importului și cea a exportului; diferența dintre cifra importului și cea a exportului. Balanță comercială activă = predominarea exportului față de import. Balanță comercială pasivă (sau deficitară) = predominarea importului față de export. Balanță de plăți (internaționale) = raportul dintre sumele pe care o țară le plătește altei (sau altor) țări și acelea pe care le încasează de la țara respectivă (sau de la țările respective). Balanță de plăți activă. Balanță de plăți pasivă.

BALÁNȚĂ, balanțe, s. f. 1. Aparat pentru măsurarea greutății corpurilor, format dintr-o pârghie la capetele căreia se așază, de o parte, obiectul de cântărit și, de cealaltă parte, greutatea care echilibrează acest obiect. ◊ Expr. A pune în balanță = a cumpăni fapte sau argumente în vederea luării unei hotărâri. ♦ (Sg. art.) Numele unei constelații din emisfera australă; cumpăna. 2. (Fig.) Comparație, raport între două sume, conturi etc. ◊ Balanță de verificare = operație contabilă constând din totalizarea separată a cifrelor din debitul și din creditul conturilor; situația conturilor la o anumită dată. Balanță comercială (a unei țări) = raportul dintre valoarea generală a importului și cea a exportului. – Fr. balance.

BALÁNȚĂ s.f. 1. Instrument pentru cântărit, bazat pe principiul echivalării a două greutăți cu ajutorul unui sistem de pârghii; cântar; cumpănă. ◊ A pune în balanță = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre. 2. (Cont.; fin.) Raport între două sume, două conturi etc. ◊ Balanță comercială = raportul dintre valoarea importului și exportului unei țări (pe o perioadă de un an); balanță de plăți = raportul dintre sumele încasate din străinătate de către o țară și cele pe care le plătește altor state într-o anumită perioadă de timp, de obicei un an. [Pl. -țe. / < it. balanza, cf. lat. bilanx < bis – de două ori, lanx – tavă].

BALÁNȚĂ s. f. 1. instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți-etalon; cântar. ♦ a pune în ~ = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre. 2. (fin.) raport între două sume, două conturi etc.; tabel, situație cu un asemenea raport. ♦ ~ comercială = raportul dintre valoarea importului și exportului unei țări pe o perioadă de timp dată; ~ contabilă = situație recapitulativă și periodică ce regrupează la un moment dat sumele și soldurile conturilor debitoare și creditoare; ~ de plăți = raportul dintre sumele încasate și plățile efectuate de către o țară în relațiile sale cu alte țări într-o perioadă de regulă un an. 3. al șaptelea semn al zodiacului (23 septembrie – 22 octombrie). (< fr. balance)

BALÁNȚĂ ~e f. 1) Instrument pentru măsurarea greutății (masei) corpurilor, format dintr-un mecanism cu pârghie și două talere, care se echilibrează cu greutăți etalonate; cântar; cumpănă. * ~ de precizie (sau analitică) balanță care asigură un înalt grad de precizie a cântăririi. ~ romană balanță cu brațe inegale, având la un capăt al pârghiei o greutate etalonată, iar la celălalt capăt un taler în care se pun obiectele de cântărit. 2) fin. Raport dintre diferiți indicatori economici care trebuie corelați sau echilibrați. * ~ de verificare operație contabilă prin care se controlează exactitatea înregistrărilor în conturi la o anumită dată. ~ comercială raportul dintre valoarea generală a importului și a exportului unei țări într-o anumită perioadă. 3) la sing. Constelație din emisfera australă. * Zodia ~ei unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. [G.-D. balanței] /<fr. balance

*balánță f., pl. e (fr. balance, it. bilancia, d. lat. bilanx, -áncis, d. bis, de doŭă orĭ, și lanx, farfurie. V. bilanț). Cumpănă, instrument de cîntărit (Pop. palanță). Balanță romană, cîntar, balanță cu un singur taler orĭ cu cîrlig. Com. Bilanț, darea socoteliĭ. Echilibru al socotelilor. Astr. Un semn al zodiacului (Septembre). – Pop. paianță (după ngr.).

BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

balansa [At: BĂLCESCU, M. V. 14 / V: ~nța / Pzi: ~sez / E: fr balancer cf balanță] 1-2 vtr A (se) oscila în jurul unui centru de echilibru Si: a (se) legăna, a (se) clătina, (înv) a (se) doina. 3-4 vtr A (se) mișca când într-o parte, când într-alta Si: a (se) legăna, a (se) hâțâna, a (se) pendula. 5 vi (Fig) A fi nehotărât. 6-7 vtr A (se) compensa un lucru prin altul ajungând la un echilibru Si: a (se) cumpăni, a (se) echilibra. 8-9 vtr A (se) echilibra părțile unei balanțe, ale unui decont. 10-11 vtr (înv; imp) A (se) contrabalansa.

pălanță[1] sf vz balanță

  1. Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner

BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A face egale, a echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Refl. A oscila în jurul unui centru de echilibru (ca brațele unei balanțe); a se pleca, a se înclina cînd într-o parte cînd într-alta; a se legăna. Se balansează pe scaun.Sub bula care se balansează după legile pendulului există discul cu nisip. SAHIA, U.R.S.S. 57. ◊ Tranz. În zorii zilei, cînd vaporul își balansa mașina... Penelopa, zveltă, sprintenă, suia scara. BART, E. 46. 2. Tranz. (Numai în expr.) A balansa un cont = a compara sumele din debitul și creditul unui cont spre a constata egalitatea sau diferența totalurilor; a face să se egaleze debitul cu creditul. 3. Tranz. Fig. (Franțuzism neobișnuit) A crea un echilibru (între doi factori, două forțe etc.), a ține cumpăna (la ceva); a cumpăni, a echilibra. V. contrabalansa. (Atestat în forma balanța) [Radu cel Mare] cercă atunci a balanța puterea boierilor. BĂLCESCU, O. II 16. – Variantă: (învechit) balanțá vb. I.

BALANȚÁ vb. I v. balansa.

arată toate definițiile

Intrare: balanță
balanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balanță
  • balanța
plural
  • balanțe
  • balanțele
genitiv-dativ singular
  • balanțe
  • balanței
plural
  • balanțe
  • balanțelor
vocativ singular
plural
Intrare: balansa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • balansa
  • balansare
  • balansat
  • balansatu‑
  • balansând
  • balansându‑
singular plural
  • balansea
  • balansați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • balansez
(să)
  • balansez
  • balansam
  • balansai
  • balansasem
a II-a (tu)
  • balansezi
(să)
  • balansezi
  • balansai
  • balansași
  • balansaseși
a III-a (el, ea)
  • balansea
(să)
  • balanseze
  • balansa
  • balansă
  • balansase
plural I (noi)
  • balansăm
(să)
  • balansăm
  • balansam
  • balansarăm
  • balansaserăm
  • balansasem
a II-a (voi)
  • balansați
(să)
  • balansați
  • balansați
  • balansarăți
  • balansaserăți
  • balansaseți
a III-a (ei, ele)
  • balansea
(să)
  • balanseze
  • balansau
  • balansa
  • balansaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • balanța
  • balanțare
  • balanțat
  • balanțatu‑
  • balanțând
  • balanțându‑
singular plural
  • balanțea
  • balanțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • balanțez
(să)
  • balanțez
  • balanțam
  • balanțai
  • balanțasem
a II-a (tu)
  • balanțezi
(să)
  • balanțezi
  • balanțai
  • balanțași
  • balanțaseși
a III-a (el, ea)
  • balanțea
(să)
  • balanțeze
  • balanța
  • balanță
  • balanțase
plural I (noi)
  • balanțăm
(să)
  • balanțăm
  • balanțam
  • balanțarăm
  • balanțaserăm
  • balanțasem
a II-a (voi)
  • balanțați
(să)
  • balanțați
  • balanțați
  • balanțarăți
  • balanțaserăți
  • balanțaseți
a III-a (ei, ele)
  • balanțea
(să)
  • balanțeze
  • balanțau
  • balanța
  • balanțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

balanță

  • 1. Instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cumpănă cântar
    • 1.1. Balanță analitică (sau de precizie) = balanță cu brațe egale, cu ajutorul căreia se poate cântări cu o precizie de o zecime de miligram.
      surse: DLRLC
    • 1.2. Balanță romană = cântar cu o singură greutate etalonată, care se deplasează pe brațul lung al pârghiei inegale de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. Balanță zecimală (sau cu basculă) = basculă
      surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A ține balanța dreaptă = a fi drept, nepărtinitor.
      surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A apleca balanța (în favoarea cuiva) = a fi părtinitor, a părtini pe cineva.
      surse: DLRLC
    • 1.6. expresie A pune în balanță = a compara două lucruri sau fapte, atitudini, idei diferite.
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: compara cumpăni
    • 1.7. expresie A arunca (ceva) în balanță = a arunca în cumpănă.
      surse: DLRLC
  • 2. finanțe Comparație, raport între mai mulți indicatori care trebuie echilibrați.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. concretizat Tabel, situație care conține o asemenea operație etc.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.2. Balanță de verificare sau balanța sumelor = situație contabilă întocmită, de regulă, la sfârșitul lunii, prin centralizarea datelor înregistrate în conturi, în scopul verificării exactității operațiilor contabile.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.3. Balanța soldurilor = așezarea paralelă a soldurilor debitoare și creditoare, ale căror totaluri trebuie să fie egale.
      surse: DLRLC
      • diferențiere Balanță contabilă = situație recapitulativă și periodică ce regrupează la un moment dat sumele și soldurile conturilor debitoare și creditoare.
        surse: MDN '00
    • 2.4. Balanță comercială (a unei țări) sau balanța comerțului exterior = raportul dintre valoarea exportului și cea a importului.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
      • 2.4.1. Balanță comercială activă = predominarea exportului față de import.
        surse: DLRLC
      • 2.4.2. Balanță comercială pasivă (sau deficitară) = predominarea importului față de export.
        surse: DLRLC
    • 2.5. Balanță de plăți (internaționale) = raportul dintre sumele pe care o țară le plătește altei (sau altor) țări și acelea pe care le încasează de la țara respectivă (sau de la țările respective).
      surse: DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Balanță de plăți activă. Balanță de plăți pasivă.
        surse: DLRLC

etimologie:

balansa balanța

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: hâțâna legăna oscila pendula 3 exemple
    exemple
    • Se balansează pe scaun.
      surse: DLRLC
    • Sub bula care se balansează după legile pendulului există discul cu nisip. SAHIA, U.R.S.S. 57.
      surse: DLRLC
    • În zorii zilei, cînd vaporul își balansa mașina... Penelopa, zveltă, sprintenă, suia scara. BART, E. 46.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A echilibra părțile unei balanțe, ale unui cont etc.
    surse: DEX '09
    • 2.1. expresie A balansa un cont = a compara sumele din debitul și creditul unui cont spre a constata egalitatea sau diferența totalurilor; a face să se egaleze debitul cu creditul.
      surse: DLRLC DN
  • 3. tranzitiv figurat franțuzism neobișnuit A crea un echilibru (între doi factori, două forțe etc.), a ține cumpăna (la ceva).
    surse: DLRLC DN sinonime: cumpăni echilibra un exemplu
    exemple
    • [Radu cel Mare] cercă atunci a balanța puterea boierilor. BĂLCESCU, O. II 16.
      surse: DLRLC

etimologie: