5 intrări
52 de definiții
din care- explicative (43)
- morfologice (4)
- relaționale (4)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. bălsămat.
BĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. bălsămat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
bălsămit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bălsămi] 1 (Înv) îmbălsămat2 (1). 3 Bălsămat2 (2-3). 4 Parfumat2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bălsămit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bălsămi] 1 (Înv) Îmbălsămare (1). 2 Parfumare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bălsămít, -ă adj. v. bălsămat.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
BĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
bălsămit a. îmbălsămat: mirosul bălsămit al pajiștei OD.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din. balsam.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BĂLSĂMÁT, -Ă, bălsămați, -te, adj. (Rar) Îmbălsămat. [Var.: bălsămit, -ă adj.] – V. bălsăma.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BĂLSĂMÁT, -Ă, bălsămați, -te, adj. (Rar) Îmbălsămat. [Var.: bălsămit, -ă adj.] – V. bălsăma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BĂLSĂMÍ vb. IV v. bălsăma.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BĂLSĂMÍ vb. IV v. bălsăma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBĂLSĂMÁT, -Ă, îmbălsămați, -te, adj. 1. Care are și răspândește un miros plăcut; în care s-a răspândit un miros plăcut, plin de miresme; parfumat, înmiresmat, miresmat. 2. (Despre cadavre) Care este impregnat cu anumite substanțe pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția; care este conservat prin îmbălsămare; bălsămat. [Var.: (rar) îmbălsămít, -ă adj.] – V. îmbălsăma.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBĂLSĂMÁT, -Ă, îmbălsămați, -te, adj. 1. Care are și răspândește un miros plăcut; în care s-a răspândit un miros plăcut, plin de miresme; parfumat, înmiresmat, miresmat. 2. (Despre cadavre) Care este impregnat cu anumite substanțe pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția; care este conservat prin îmbălsămare; bălsămat. [Var.: (rar) îmbălsămít, -ă adj.] – V. îmbălsăma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMBĂLSĂMÍ vb. IV v. îmbălsăma.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBĂLSĂMÍ vb. IV v. îmbălsăma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMBĂLSĂMÍ vb. IV v. îmbălsăma.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMBĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMBĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
balsama v vz bălsăma
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
balsamat1 sn vz bălsămat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
balsamat2, ~ă a vz bălsămat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bălsăma vt [At: NEGRUZZI, S. II, 156 / V: balsama / Pzi: ~méz / E: balsam + -a] 1 A îmbălsăma (un cadavru) Si: a bălsămi (1), a îmbălsămi (1). 2 A face să se răspândească un miros foarte plăcut (în aer) Si: îmbălsăma, bălsămi (2), a îmbălsămi (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bălsămat2, ~ă a [At: ALEXANDRESCU, M. 77 / V: balsam~2 / Pl: ~ați, ~e / E: bălsăma] 1 (Rar) Îmbălsămat2. 2-3 (Înv) Care a fost (uns sau) impregnat cu balsam Si: bălsămit2 (2-3). 4 (Fig) Parfumat2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bălsămát1 sn [At: DA / V: balsam-1 / Pl: ~uri / E: bălsăma] (Rar) 1 Îmbălsămare (1). 2 Parfumare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bălsămi vt [At: DA / Pzi: ~mesc / E: balsam] 1-2 (Înv) A bălsăma (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbălsăma vt [At: MACEDONSKI, O. I, 20 / S și: (înv) înb~ / V: (rar; cscj) ~mi / Pzi: ~mez, (înv) ~mesc, 3 ~mează / E: în- + balsam] 1 (Med) A impregna țesuturile unui cadavru cu anumite substanțe chimice introduse prin artere pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția Si: (rar) a bălsăma (1). 2 (P 3; d. flori, parfumuri) A umple aerul cu miros plăcut și pătrunzător Si: a bălsăma (2), a înmiresma, a miresma, a parfuma.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbălsămat, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. I, 24 / V: (rar) ~mit2 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbălsăma] 1 (Med; d. cadavre) Care este impregnat cu anumite substanțe pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția Si: (rar) bălsămat2. 2 (D. flori, parfumuri) Care răspândește un miros plăcut (și pătrunzător) Si: înmiresmat, miresmat, parfumat. 3 În care s-a răspândit un miros plăcut, plin de miresme Si: înmiresmat, miresmat, parfumat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bălsămá vb. I. tr. (înv.) A îmbălsăma. • prez. ind. -ez. și bălsămí vb. IV. /balsam + -a.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
bălsămát, -ă adj. (înv.) Îmbălsămat. • pl. -ți, -te. și bălsămít, -ă adj. /v. bălsăma.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
bălsămí vb. IV. v. bălsăma.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din balsam.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A umple, a impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A impregna țesuturile unui cadavru cu anumite substanțe chimice (introduse prin artere) pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BALSAMÁ vb. I v. îmbălsăma.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BALSAMÁT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂLSĂMÁ vb. I v. îmbălsăma.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂLSĂMI vb. IV v. îmbălsăma.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Mai ales despre flori) A parfuma, a înmiresma aerul. Florile rare îmbălsămau aerul cu miresmele lor puternice, împrospătate peste noapte. ANGHEL-IOSIF, C. L. 10. 2. A îmbiba, a impregna un cadavru cu substanțe care au proprietatea de a împiedica sau a întîrzia putrefacția. – Variante: balsamá, bălsămá (NEGRUZZI, S. II 156) vb. I, bălsămí (BĂLCESCU, O. II 267), îmbălsămí (MACEDONSKI, O. II 267) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMBĂLSĂMÁT, -Ă, îmbălsămați, -te, adj. 1. Care răspîndește un miros foarte plăcut; în care s-a răspîndit un miros foarte plăcut; parfumat, înmiresmat. Prăvălii îmbălsămate de cafea nu crudă, verde și tare, ci prăjită, uleioasă, grasă sau rîșnită, cu mireasma tare și îmbătătoare. DUMITRIU, N. 265. Deschise ferestrele și aerul proaspăt, îmbălsămat al primăverii năvăli în odaie. AGÎRBICEANU, S. P. 101. Cred că saltelele biblice ale regelui Solomon nu erau nici mai moi, nici mai mirositoare decît așternutul meu de iarbă îmbălsămată și cosită din ajun. HOGAȘ, M. N. 70. 2. (Despre cadavre) Îmbibat, impregnat cu substanțe care împiedică sau întîrzie putrefacția. – Variante: îmbălsămít, -ă (MACEDONSKI, O. I 64), balsamát, -ă, bălsămít, -ă (ODOBESCU, S. III 202, ALEXANDRESCU, M. 77) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BALSAMÁ vb. I. v. îmbălsăma.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de paula
- acțiuni
BĂLSĂMÁ vb. I. v. îmbălsăma.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BĂLSĂMÁT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BĂLSĂMÍ vb. IV. v. îmbălsăma.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A ÎMBĂLSĂMÁ ~éz tranz. 1) (spații) A umple cu miros plăcut; a înmiresma; a parfuma. 2) (cadavre) A îmbiba cu balsam (pentru a preveni sau a întârzia putrezirea). /în + balsam
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bălsămì v. a îmbălsăma (poetic): a sa dulce suflare ăst aer bălsămește GR. AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îmbălsămà v. 1. a umplea un cadavru cu aromate spre a-1 împiedica de a putrezi; 2. a răspândi un miros plăcut: florile îmbălsămează aerul.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbălsămat a. 1. umplut cu aromate (spre a nu putrezi): corp îmbălsămat; 2. fig. frumos mirositor: raiul cu grădini îmbălsămate EM.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbalsaméz și îmbălsăméz v. tr. (d. balsam; it. imbalsamare, fr. embaumer). Umplu un cadavru cu substanțe aromatice ca să nu putrezească. Parfumez: florile îmbalsamează aeru. – Astăzĭ nu se maĭ îmbalsamează morțiĭ scoțîndu-li-se intestinele, ca în vechime, ci se injectează în vine niște substanțe care împedecă putrezirea, și de aceĭa e maĭ exact a zice a injecta.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îmbălsăméz, V. îmbalsamez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
îmbălsăma (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bălsămá vb., ind. prez. 1 sg. bălsăméz, 3 sg. și pl. bălsămeáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îmbălsămá vb., ind. prez. 1 sg. îmbălsăméz, 3 sg. și pl. îmbălsămeáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îmbălsămez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎMBĂLSĂMÁ vb. v. înmiresma.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMBĂLSĂMÁT adj. 1. v. înmiresmat. 2. v. aromat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMBĂLSĂMA vb. a înmiresma, a parfuma, (pop.) a miresma, (reg.) a sfinți. (Florile ~ aerul.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMBĂLSĂMAT adj. 1. îmbătător, înmiresmat, parfumat, (rar) tămîiat, (pop.) miresmat, (înv.) miresmător, mirosnic, parfumator, (fig.) dulce. (Un miros ~; aer ~.) 2. aromat, aromatic, îmbătător, înmiresmat, parfumat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (O substanță ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
îmbălsăma, îmbălsămez v. t. (intl.) a omorî, a ucide.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
bălsăma, bălsămezverb
- 1. Îmbălsăma. DEX '09 DEX '98sinonime: îmbălsăma
etimologie:
- balsam DEX '09 DEX '98
bălsămat, bălsămatăadjectiv
- 1. Îmbălsămat. DEX '09 DEX '98sinonime: îmbălsămat
etimologie:
- bălsăma DEX '98 DEX '09
îmbălsăma, îmbălsămezverb
- 1. (Despre flori, parfumuri) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător);. DEX '09 DLRLC
- Florile rare îmbălsămau aerul cu miresmele lor puternice, împrospătate peste noapte. ANGHEL-IOSIF, C. L. 10. DLRLC
-
- 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bălsăma
etimologie:
- În + balsam DEX '98 DEX '09
- imbalsamare DEX '98 DEX '09
- embaumer DEX '09 DEX '98
îmbălsămat, îmbălsămatăadjectiv
- 1. Care are și răspândește un miros plăcut; în care s-a răspândit un miros plăcut, plin de miresme. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: miresmat parfumat înmiresmat
- Prăvălii îmbălsămate de cafea nu crudă, verde și tare, ci prăjită, uleioasă, grasă sau rîșnită, cu mireasma tare și îmbătătoare. DUMITRIU, N. 265.
- Deschise ferestrele și aerul proaspăt, îmbălsămat al primăverii năvăli în odaie. AGÎRBICEANU, S. P. 101.
- Cred că saltelele biblice ale regelui Solomon nu erau nici mai moi, nici mai mirositoare decît așternutul meu de iarbă îmbălsămată și cosită din ajun. HOGAȘ, M. N. 70.
-
- 2. (Despre cadavre) Care este impregnat cu anumite substanțe pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția; care este conservat prin îmbălsămare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bălsămat
etimologie:
- îmbălsăma DEX '98 DEX '09