opțiuni
  • info

12 definiții pentru miresma

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIRESMA, miresmez, vb. I. Tranz. (Rar) A înmiresma. – Din mireasmă.

MIRESMA, miresmez, vb. I. Tranz. (Rar) A înmiresma. – Din mireasmă.

miresma [At: (a. 1700) BV I, 394 / V: ~ezma, (înv) ~răzmi, ~mi, ~ezmi / Pzi: ~mez / E: mireasmă] 1 vt A înmiresma. 2 vi (Rar; d. mirosuri, parfumuri, adieri) A se împrăștia.

mirăzmi v vz miresma

miresmi v vz miresma

mirezma v vz miresma

mirezma v vz miresma

mirezmésc v. intr. (d. mireazmă). Vechĭ. Rar. Miros. V. tr. Parfumez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

miresma (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. miresmez, 3 miresmează; conj. prez. 1 sg. să miresmez, 3 să miresmeze

miresma (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 miresmează

miresma vb., ind. prez. 1 sg. miresmez, 3 sg. și pl. miresmează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIRESMA vb. v. îmbălsăma, înmiresma, parfuma.

miresma vb. v. ÎMBĂLSĂMA. ÎNMIRESMA. PARFUMA.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIRESMA vb. I. 1. T r a n z. A umple de miresme (1); a înmiresma, a îmbălsăma, a parfuma. Înflorind cu florile ceale bine mirositoare au mirăzmit toată lumea (a. 1 700). BV I, 394. Florile lămîei. . . tot aerul îl bine mirezmea. ȚICHINDEAL, F. 270/16. [Rufele] le spălau prea frumos, le și miresmeau cu flori. GORJAN, H. IV, 169/13, cf. BUL. FIL. III, 74, 188. ◊ (Prin sinecdocă) Grădina mirezmează cu pătrunjel mărunt. LESNEA, P. E. 29. ◊ F i g. Au mirezmit sufletele oamenilor. VARLAAM, C. 487. 2. Intranz. (Despre mirosuri, parfumuri, adieri) A se împrăștia, a se răspîndi. Mirezmea boarea moscului și a ambrei. BĂRAC, ap. TDRG. – Prez. ind.: miresmez. – Și: mirezmá vb. I, (învechit) miresmí, mirezmi, mirăzmí vb. IV. – V. mireasmă.

Intrare: miresma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • miresma
  • miresmare
  • miresmat
  • miresmatu‑
  • miresmând
  • miresmându‑
 singular plural
  • miresmează
  • miresmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • miresmez
 (să)
  • miresmez
  • miresmam
  • miresmai
  • miresmasem
a II-a (tu)
  • miresmezi
 (să)
  • miresmezi
  • miresmai
  • miresmași
  • miresmaseși
a III-a (el, ea)
  • miresmează
 (să)
  • miresmeze
  • miresma
  • miresmă
  • miresmase
plural I (noi)
  • miresmăm
 (să)
  • miresmăm
  • miresmam
  • miresmarăm
  • miresmaserăm
  • miresmasem
a II-a (voi)
  • miresmați
 (să)
  • miresmați
  • miresmați
  • miresmarăți
  • miresmaserăți
  • miresmaseți
a III-a (ei, ele)
  • miresmează
 (să)
  • miresmeze
  • miresmau
  • miresmară
  • miresmaseră
mirăzmi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mirezma
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mirezmi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
miresmi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

miresma, miresmezverb

etimologie:
  • mireasmă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.