8 definiții pentru înmiresmat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNMIRESMAT, -Ă, înmiresmați, -te, adj. Care produce sau conține o mireasmă; parfumat, frumos mirositor. – V. înmiresma.

ÎNMIRESMAT, -Ă, înmiresmați, -te, adj. Care produce sau conține o mireasmă; parfumat, frumos mirositor. – V. înmiresma.

înmiresmat, ~ă a [At: LESNEA, RE. 118 / V: (înv) ~ezm~, (rar) ~ezmit / Pl: ~ați, ~e / E: înmiresma] Mirositor.

ÎNMIRESMAT, -Ă, înmiresmați, -te, adj. Care produce sau conține o mireasmă; parfumat, mirositor. Învesmîntat într-un cămeșoi de noapte larg și înflorat, înmiresmat duhovnicește de busuiocul de sub pernă, se pregătea să se culce. GALAN, Z. R. 164. Să mai simtă o dată... vîntul înmiresmat. CAMILAR, N. I 367.

ÎNMIRESMAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNMIRESMA. 2) Care răspândește mireasmă; care este plăcut mirositor. /v. a înmiresma

înmirezmat, ~ă a vz înmiresmat

înmirezmit, ~ă a vz înmiresmat

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNMIRESMAT adj. 1. îmbălsămat, îmbătător, parfumat, (rar) tămâiat, (pop.) miresmat, (înv.) miresmător, mirosnic, parfumator, (fig.) dulce. (Un miros ~ de flori.) 2. aromat, aromatic, îmbălsămat, îmbătător, parfumat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (O substanță ~.)

ÎNMIRESMAT adj. 1. îmbălsămat, îmbătător, parfumat, (rar) tămîiat, (pop.) miresmat, (înv.) miresmător, mirosnic, parfumator, (fig.) dulce. (Un miros ~; aer ~.) 2. aromat, aromatic, îmbălsămat, îmbătător, parfumat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (O substanță ~.)

Intrare: înmiresmat
înmiresmat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmiresmat
  • ‑nmiresmat
  • înmiresmatul
  • înmiresmatu‑
  • ‑nmiresmatul
  • ‑nmiresmatu‑
  • înmiresma
  • ‑nmiresma
  • înmiresmata
  • ‑nmiresmata
plural
  • înmiresmați
  • ‑nmiresmați
  • înmiresmații
  • ‑nmiresmații
  • înmiresmate
  • ‑nmiresmate
  • înmiresmatele
  • ‑nmiresmatele
genitiv-dativ singular
  • înmiresmat
  • ‑nmiresmat
  • înmiresmatului
  • ‑nmiresmatului
  • înmiresmate
  • ‑nmiresmate
  • înmiresmatei
  • ‑nmiresmatei
plural
  • înmiresmați
  • ‑nmiresmați
  • înmiresmaților
  • ‑nmiresmaților
  • înmiresmate
  • ‑nmiresmate
  • înmiresmatelor
  • ‑nmiresmatelor
vocativ singular
plural
înmirezmat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
înmirezmit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înmiresmat, înmiresmaadjectiv

  • 1. Care produce sau conține o mireasmă; frumos mirositor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Învesmîntat într-un cămeșoi de noapte larg și înflorat, înmiresmat duhovnicește de busuiocul de sub pernă, se pregătea să se culce. GALAN, Z. R. 164. DLRLC
    • format_quote Să mai simtă o dată... vîntul înmiresmat. CAMILAR, N. I 367. DLRLC
etimologie:
  • vezi înmiresma DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.