7 definiții pentru parfumat profumat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

parfumat, ~ă a [At: CR (1848), 122/ 75 / V: (înv) prof~ / Pl: ~ați, ~e / E: parfuma] 1 Care miroase frumos Si: (înv) parfumator (1). 2 Care răspândește parfum Si: (înv) parfumator (2). 3 Care este impregnat cu parfum Si: îmbălsămat, înmiresmat, miresmat, (înv) parfumator (3), (îvr) miresmător, mirosnic. 4 (D. produse comestibile) Aromat și plăcut la gust.

PARFUMÁT, -Ă, parfumați, -te, adj. 1. (Adesea fig.) Care răspândește parfum (1), care miroase frumos; înmiresmat. ♦ (Despre unele alimente) Aromat2 (și cu gust plăcut). 2. Impregnat cu parfum (2). [Var.: (înv.) profumát, -ă adj.] – V. parfuma.

PARFUMÁT, -Ă, parfumați, -te, adj. 1. (Adesea fig.) Care răspândește parfum (1), care miroase frumos; înmiresmat. ♦ (Despre unele alimente) Aromat2 (și cu gust plăcut). 2. Impregnat cu parfum (2). [Var.: (înv.) profumát, -ă adj.] – V. parfuma.

PARFUMÁT, -Ă, parfumați, -te, adj. 1. Care miroase frumos, care răspîndește parfum. Mai sînt încă rozemai sînt, Și tot parfumate și ele, Așa cum au fost și acele Cînd ceru-l credeam pe pămînt. MACEDONSKI, O. I 195. În jurul tău palpită-ntreaga fire; Iar florile-s așa de parfumate! VLAHUȚĂ, O. A. 85. Pe malurile fragede Creșteau flori parfumate. BOLINTINEANU, O. 121. 2. Impregnat cu parfum. Cîteva vorbe, o strîngere de mînă și dispărea iar în parfumatul ei etac, împlînd nopțile cu dulci și neuitate visuri. EMINESCU, N. 59. ◊ Fig. Era o atmosferă parfumată, o atmosferă de idei înalte, frumos spuse. SADOVEANU, E. 102. Fața pămîntului tresărea sub suflarea caldă și parfumată a primăverii. BOLINTINEANU, O. 459. – Variantă: (învechit) profumát, -ă (ODOBESCU, S. III 33) adj.

PARFUMÁT, -Ă adj. 1. Care răspândește parfum, care miroase plăcut. 2. Stropit cu parfum. [< parfuma].

PROFUMÁT, -Ă adj. v. parfumat.

PROFUMÁT, -Ă adj. v. parfumat.

PROFUMÁT, -Ă adj. v. parfumat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PARFUMÁT adj. 1. v. înmiresmat. 2. aromat, aromatic, îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (O substanță ~.) 3. odorant, odorifer. (Esență ~.)

PARFUMAT adj. 1. îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, (rar) tămîiat, (pop.) miresmat, (înv.) miresmător, mirosnic, parfumator, (fig.) dulce. (Un miros ~; aer ~.) 2. aromat, aromatic, îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (O substanță ~.) 3. odorant, odorifer. (Esență ~.)

Intrare: parfumat
parfumat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parfumat
  • parfumatul
  • parfumatu‑
  • parfuma
  • parfumata
plural
  • parfumați
  • parfumații
  • parfumate
  • parfumatele
genitiv-dativ singular
  • parfumat
  • parfumatului
  • parfumate
  • parfumatei
plural
  • parfumați
  • parfumaților
  • parfumate
  • parfumatelor
vocativ singular
plural
profumat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • profumat
  • profumatul
  • profumatu‑
  • profuma
  • profumata
plural
  • profumați
  • profumații
  • profumate
  • profumatele
genitiv-dativ singular
  • profumat
  • profumatului
  • profumate
  • profumatei
plural
  • profumați
  • profumaților
  • profumate
  • profumatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)