opțiuni
  • info

9 definiții pentru îmbălsămare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBĂLSĂMARE, îmbălsămări, s. f. Acțiunea de a îmbălsăma. – V. îmbălsăma.

ÎMBĂLSĂMARE, îmbălsămări, s. f. Acțiunea de a îmbălsăma. – V. îmbălsăma.

îmbălsămare sf [At: DEX / S și: (înv) înb- / V: (rar) ~mire / Pl: ~mări / E: îmbălsăma] 1 (Med) Impregnare a țesuturilor unui cadavru cu anumite substanțe chimice introduse prin artere pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția Si: (rar) bălsămare (1). 2 Umplere a aerului cu miros plăcut (și pătrunzător) de flori, parfum etc. Si: înmiresmare, miresmare, parfumare.

ÎMBĂLSĂMARE, îmbălsămări, s. f. Îmbibare, impregnare a unui cadavru cu substanțe care au proprietatea de a împiedica sau a întîrzia putrefacția.

îmbălsămire sf vz îmbălsămare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbălsămare s. f., g.-d. art. îmbălsămării; pl. îmbălsămări

îmbălsămare s. f., g.-d. art. îmbălsămării; pl. îmbălsămări

îmbălsămare s, f., g.-d. art. îmbălsămării; pl. îmbălsămări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBĂLSĂMARE s. v. înmiresmare.

ÎMBĂLSĂMARE s. înmiresmare, parfumare, (pop.) miresmare.

Intrare: îmbălsămare
îmbălsămare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbălsămare
  • ‑mbălsămare
  • îmbălsămarea
  • ‑mbălsămarea
plural
  • îmbălsămări
  • ‑mbălsămări
  • îmbălsămările
  • ‑mbălsămările
genitiv-dativ singular
  • îmbălsămări
  • ‑mbălsămări
  • îmbălsămării
  • ‑mbălsămării
plural
  • îmbălsămări
  • ‑mbălsămări
  • îmbălsămărilor
  • ‑mbălsămărilor
vocativ singular —
plural —
îmbălsămire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbălsămire
  • ‑mbălsămire
  • îmbălsămirea
  • ‑mbălsămirea
plural
  • îmbălsămiri
  • ‑mbălsămiri
  • îmbălsămirile
  • ‑mbălsămirile
genitiv-dativ singular
  • îmbălsămiri
  • ‑mbălsămiri
  • îmbălsămirii
  • ‑mbălsămirii
plural
  • îmbălsămiri
  • ‑mbălsămiri
  • îmbălsămirilor
  • ‑mbălsămirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbălsămare, îmbălsămărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi îmbălsăma DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.