12 definiții pentru parfuma profuma


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARFUMÁ, parfumez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) stropi cu parfum (2); a(-și) da cu parfum. 2. Tranz. A umple cu o mireasmă plăcută; a înmiresma. [Var.: (înv.) profumá vb. I] – Din fr. parfumer.

PARFUMÁ, parfumez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) stropi cu parfum (2); a(-și) da cu parfum. 2. Tranz. A umple cu o mireasmă plăcută; a înmiresma. [Var.: (înv.) profumá vb. I] – Din fr. parfumer.

PARFUMÁ, parfumez, vb. I. Tranz. 1. A stropi cu parfum. Și-a parfumat batista.Refl. Mă parfumasem din nou. CAMIL PETRESCU, P. 13. 2. A umple cu o mireasmă plăcută, a înmiresma, a îmbălsăma. Ierburile erau înflorite și parfumau aerul cald. SADOVEANU, E. 119.

PARFUMÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) stropi cu parfum. 2. tr. A înmiresma. [< fr. parfumer].

PARFUMÁ vb. I. tr., refl. a (se) stropi cu parfum. II. tr. a înmiresma. (< fr. parfumer)

A PARFUMÁ ~éz tranz. 1) (persoane sau lucruri) A da cu parfum. 2) (spații) A umple cu parfum, cu mireasmă; a îmbălsăma; a înmiresma. /<fr. parfumer

parfumà v. 1. a răspândi un miros plăcut: florile parfumează atmosfera; 2. a impregna cu parfum: a-și parfuma părul.

PROFUMÁ vb. I v. parfuma.

*parfuméz v. tr. (fr. parfumer, d. fumer, a afuma; it. perfumare, azĭ profumare. V. a-fum). Umplu de miros de parfum, înmirezmez: îmĭ parfumez batista.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

parfumá (a ~) vb., ind. prez. 3 parfumeáză

parfumá vb., ind. prez. 1 sg. parfuméz, 3 sg. și pl. parfumeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PARFUMÁ vb. v. înmiresma.

PARFUMA vb. a îmbălsăma, a înmiresma, (pop.) a miresma, (reg.) a sfinți. (Florile ~ aerul.)

Intrare: parfuma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • parfuma
  • parfumare
  • parfumat
  • parfumatu‑
  • parfumând
  • parfumându‑
singular plural
  • parfumea
  • parfumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • parfumez
(să)
  • parfumez
  • parfumam
  • parfumai
  • parfumasem
a II-a (tu)
  • parfumezi
(să)
  • parfumezi
  • parfumai
  • parfumași
  • parfumaseși
a III-a (el, ea)
  • parfumea
(să)
  • parfumeze
  • parfuma
  • parfumă
  • parfumase
plural I (noi)
  • parfumăm
(să)
  • parfumăm
  • parfumam
  • parfumarăm
  • parfumaserăm
  • parfumasem
a II-a (voi)
  • parfumați
(să)
  • parfumați
  • parfumați
  • parfumarăți
  • parfumaserăți
  • parfumaseți
a III-a (ei, ele)
  • parfumea
(să)
  • parfumeze
  • parfumau
  • parfuma
  • parfumaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • profuma
  • profumare
  • profumat
  • profumatu‑
  • profumând
  • profumându‑
singular plural
  • profumea
  • profumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • profumez
(să)
  • profumez
  • profumam
  • profumai
  • profumasem
a II-a (tu)
  • profumezi
(să)
  • profumezi
  • profumai
  • profumași
  • profumaseși
a III-a (el, ea)
  • profumea
(să)
  • profumeze
  • profuma
  • profumă
  • profumase
plural I (noi)
  • profumăm
(să)
  • profumăm
  • profumam
  • profumarăm
  • profumaserăm
  • profumasem
a II-a (voi)
  • profumați
(să)
  • profumați
  • profumați
  • profumarăți
  • profumaserăți
  • profumaseți
a III-a (ei, ele)
  • profumea
(să)
  • profumeze
  • profumau
  • profuma
  • profumaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)