17 intrări

Articole pe această temă:

98 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bălți1 vr vz bălti1

Bălți pl. județ și oraș în centrul Basarabiei cu 30.000 loc. Comerț de vite.

baltă sf [At: PSALT. SCH. 336 / Pl: bălți, (înv) balte și (reg) belți / E: pbl vsl блато cf alb baltë] 1 Întindere (mai mare) de apă stătătoare, naturală geologic, cu adâncime mică, cu vegetație și faună acvatică specifică Cf băltoacă (1). 2 (Pex) Lac. 3 (Pfm; d. persoane; îe) Are ~ta pește Are de unde să dea (sau să plătească). 4 (Pop; îe) A râde vârșa de ~ A râde de cusururile altora, fără să le vadă pe ale sale. 5 (Pfm; îe) A da cu bâta (sau cu bățul) în ~ A face o muncă zadarnică, fără folos. 6-7 (Îae) A face un gest (sau a spune o vorbă) care deranjează prin caracterul ei nedelicat sau insolit. 8 (Îae) A face o gafă. 9 (Pfm; îe) A sta (sau a rămâne, rar, a zăcea) ~ A lăsa ceva în părăsire. 10 (Pfm; îae) A stagna. 11 (Pfm; îae) A sta pe loc. 12-13 (Pfm; îe) A lăsa ~ (pe cineva sau ceva) A nu (se mai interesa sau a nu) se mai ocupa (de cineva sau ceva). 14 Zonă de luncă inundabilă, cu locuri în care stagnează apa. 15 (Pop; îs) Ăl din ~ Diavolul. 16 (Pex) Lac. 17 (Bot; reg; îc) Iarba-bălții Iarba-vulpii (Alopecuruspratensis). 18 (Bot; reg; îae) Păiuș (Agostis tenius). 19 (Ent; reg; îc) Bou-de-~ sau boul bălții ori buhai-de-~ Insecta Bombinator igneus. 20 (Orn; reg; îc) Bou-de-~ Bâtlan de stuh (Botaurus stellaris). 21 (Orn; reg; îae) Bufniță (Bubo bubo). 22 Întindere de apă stătătoare, rămasă după revărsarea râurilor, în special a Dunării. 23 Apă de ploaie strânsă într-o adâncitură de pământ. 24-25 Groapă cu (apă sau cu) mocirlă. 26 (Prin exagerare) Cantitate mare de lichid vărsat pe jos Si: băltoacă (3).

bălti2 vt [At: SLAVICI, V. P. 47 / V: (reg) ~lți2 / Pzi: 3 ~tește / E: baltă + -i] (Rar; d. apă) A băltăci (2). corectată

bălti1 vr [At: RĂDULESCU-CODIN / V: ~lți1 / Pzi: ~tesc / E: nct] (Reg) 1 (D. funii întinse) A se curba. 2 (D. construcții) A se surpa până la pământ. 3-4 (D. împletituri) A se slăbi și a se lăsa până la pământ.

BÁLTĂ, bălți, s. f. 1. Întindere de apă stătătoare, de obicei nu prea adâncă, având o vegetație și o faună acvatică specifică; zonă de luncă inundabilă, cu locuri în care stagnează apa; p. ext. lac. ◊ Expr. A rămâne (sau a sta, a zăcea) baltă = a fi lăsat în părăsire; a sta pe loc, a stagna. A lăsa baltă (ceva) = a lăsa (ceva) în părăsire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bâta în baltă = a face un gest, a spune o vorbă care stânjenește prin caracterul ei nedelicat sau insolit. 2. Apă de ploaie adunată într-o adâncitură; groapă cu apă sau mocirlă; (prin exagerare) cantitate mare de lichid vărsat pe jos; băltoacă. – Din sl. blato. Cf. alb. baltë.

BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar.; despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă. – Din baltă.

BOU, boi, s. m. 1. Taur castrat, folosit ca animal de tracțiune și mai ales pentru carne (Bos taurus).Bou sur = bour. ◊ Expr. A nu-i fi (cuiva) toți boii acasă = a fi rău dispus. S-a dus bou și s-a întors vacă, se spune despre cineva care n-a reușit să învețe nimic, care nu s-a lămurit. A scoate (pe cineva) din boii lui = a enerva (pe cineva). ♦ Epitet injurios la adresa unui bărbat. 2. Compuse: bou-de-mare = pește marin mic, de culoare cafenie sau cenușie-închis, cu capul gros și lătăreț și cu ochii așezați în partea superioară a capului (Uranoscopus scaber); bou-de-baltă = a) nume dat la două specii de broască, una având pe pântece pete roșii (Bombinator igneus), iar cealaltă pete galbene; buhai-de-baltă (Bombinator pachypus); b) pasăre de baltă cu ciocul lung și ascuțit, galbenă-verzuie pe spate, cu capul negru și cu gâtul alb; buhai-de-baltă (Botaurus stellaris); c) (și în forma bou-de-apă) gândac mare de apă de culoare neagră, cu picioarele acoperite de peri deși și lungi și adaptate la înot (Hydrophilus piceus); bou-de-noapte = bufniță; boul-lui-Dumnezeu sau boul-Domnului = a) rădașcă; b) (și în forma boul-popii) buburuză. – Lat. bovus (= bos, bovis).

BUHÁI, (I) buhai, s. m. (II) buhaiuri, s. n. I. S. m. 1. (Zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhai-de-baltă = bou-de-baltă. 3. Plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale și flori verzi-gălbui dispuse într-un spic (Listera ovata). II. S. n. Instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite, producând astfel un sunet asemănător eu mugetul unui taur. [Pl. și: (II) buhaie] – Din ucr. buhaj.

GĂINÚȘĂ, găinușe, s. f. 1. Diminutiv al lui găină. 2. Numele mai multor păsări sălbatice de munte sau de baltă. ◊ Compuse: găinușă-de-baltă = pasăre migratoare acvatică, cu penaj negru, cu o pată roșie de piele golașă în frunte și cu picioarele verzui (Gallinula chloropus); (Entom.) găinușă-de-seară = cărăbuș. 3. (Astron.; art.) Cloșca-cu-Pui. 4. (La pl.) Plantă veninoasă cu tulpina lungă și subțire, cu flori mici albe, situate în vârful tulpinii (Isopyrum thalictroides). 5. Plantă din familia rozaceelor cu tulpina scurtă și cu flori albe (Pothentilla microutha). [Pr.: gă-i-.Pl. și: găinuși] – Găină + suf. -ușă.

ORZOÁICĂ s. f. Specie de orz al cărei spic este format numai din două rânduri de boabe, mai bogate în amidon decât ale orzului și folosite la fabricarea berii; orzoaie (Hordeum distichon). ◊ Compus: orzoiacă-de-baltă = plantă erbacee care crește în apele stătătoare sau lin-curgătoare, cu frunze liniare îngrămădite la baza tulpinii și cu flori mici, albe-verzui (Vallisneria spiralis).Orz + suf. -oaică.

ORZOÁICĂ s. f. Specie de orz al cărei spic este format numai din două rânduri de boabe, mai bogate în amidon decât ale orzului și folosite la fabricarea berii; orzoaie (Hordeum distichon). ◊ Compus: orzoiacă-de-baltă = plantă erbacee care crește în apele stătătoare sau lin-curgătoare, cu frunze liniare îngrămădite la baza tulpinii și cu flori mici, albe-verzui (Vallisneria spiralis).Orz + suf. -oaică.

OTRĂȚÉL, otrăței, s. m. (Bot.) Roibă. ◊ Compus: otrățel-de-apă sau otrățelul-bălților = plantă erbacee acvatică, carnivoră, cu flori galbene (Utricularia vulgaris).Cf. magh. atracél.

OTRĂȚÉL, otrăței, s. m. (Bot.) Roibă. ◊ Compus: otrățel-de-apă sau otrățelul-bălților = plantă erbacee acvatică, carnivoră, cu flori galbene (Utricularia vulgaris).Cf. magh. atracél.

BÁLTĂ, bălți, s. f. 1. Întindere de apă stătătoare, de obicei nu prea adâncă, având o vegetație și o faună acvatică specifică; zonă de luncă inundabilă, cu locuri în care stagnează apa; p. ext. lac. ◊ Expr. A rămâne (sau a sta, a zăcea) baltă = a fi lăsat în părăsire; a sta pe loc, a stagna. A lăsa baltă (ceva) = a lăsa (ceva) în părăsire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bâta în baltă = a face un gest, a spune o vorbă care stânjenește prin caracterul ei nedelicat sau insolit. 2. Apă de ploaie adunată într-o adâncitură; groapă cu apă sau mocirlă; (prin exagerare) cantitate mare de lichid vărsat pe jos; băltoacă. – Probabil din sl. blato. Cf. alb. baltë.

BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar; despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă. – Din baltă.

GĂINÚȘĂ, găinușe, s. f. 1. Diminutiv al lui găină. 2. Numele mai multor păsări sălbatice de munte sau de baltă. ◊ Găinușă de baltă = pasăre migratoare acvatică, cu penaj negru, cu o pată roșie de piele golașă în frunte și cu picioarele verzui (Gallinula chloropus). 3. (Astron.; art.) Cloșca-cu-Pui. 4. Cărăbuș, corlă. 5. (La pl.) Plantă veninoasă cu tulpina lungă și subțire, cu flori mici albe, situate în vârful tulpinii (Isopyrum thalictroides). 6. Plantă din familia rozaceelor cu tulpina scurtă și cu flori albe (Potentilla micrantha). [Pr.: gă-i- Pl. și: găinuși] – Găină + suf. -ușă.

BÁLTĂ, bălți, s. f. 1. Apă stătătoare permanentă, alimentată din izvoare proprii și prin revărsările unor rîuri sau fluvii învecinate, de obicei puțin adîncă și avînd o bogată vegetație acvatică; p. ext. lac. Noi luăm crîsnicul și, cît fumez o lulea, ajungem la baltă. SADOVEANU, N. F. 26. Izvorul curge subțire, întinzînd în față, ca pe o năframă, o baltă mică pe care, uneori, o împunge, ca un ac de aur, cîte o rază de soare. GÎRLEANU, L. 20. Văd cloșca păscînd bobocii de rață pe malul bălții. ODOBESCU, S. III 13. (Hiperbolic) Lacrămile-i curg pîrău. De face baltă și tău. BIBICESCU, P.P.93. ◊ Compus: bou-de-baltă v. bou.Expr. A da cu bîta-n baltă = a face o gafă. A rămîne (sau a sta, a zăcea) baltă = (despre un lucru)a fi lăsat în părăsire, neisprăvit; a sta pe loc,a stagna,a nu maiînainta. Vremea trece, flăcăul începe și el a se trece... și însurătoarea rămînea baltă. CREANGĂ, P. 142. Fost-ai și d-ta la tinerețe, nu zic, dar acum îți cred;. dă, bătrînețe nu-s? Cum n-or sta trebile baltă? CREANGĂ, P. 230. A lăsa baltă (ceva) = a lăsa (ceva) în părăsire, neterminat; a nu se mai interesa de ceva, a nu se mai ocupa cu ceva. Las-o baltă! ♦ Fig. Apă sau alt lichid vărsat în cantitate mare pe jos; băltoacă. Vinul amestecat cu sînge făcuse o baltă pe lespezile salei. NEGRUZZI, S. I 152. 2. Întindere (mai mare sau mai mică) de apă stătătoare, rămasă în urma revărsării unui rîu; (mai ales la sg.) regiunea mlăștinoasă de la țărmul Dunării (cu deosebire cea din Muntenia de răsărit). Mirosul de humă trezită se înteți. Venea dinspre Dunăre, amestecat cu mirosul de baltă. DUMITRIU, B. F. 15. De la baltă pînă la munte = de la Dunăre pînă în Carpați. ♦ (Impropriu) Regiune care a fost inundată și care, după secarea apelor, se acoperă cu o vegetație îmbelșugată, devenind loc de pășune. Turmele de oi iernează pe baltă. 3. Apă de ploaie adunată într-o adîncitură (mai mică) de teren; groapă (mică) cu apă sau cu mocirlă. V. băltoacă. Apa se adună în gropi, iar cînd calci într-o baltă ajungi cu adevărat paparudă. PAS, L. I 55. Prin bălțile de noroi... treceau niște ciubote mari, cărora nu le-ar fi păsat nici de potop. EMINESCU, N. 33.

BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar, despre apă) A se strînge multă la un loc, formînd o baltă; a stagna. Apa curge de-a lungul șanțului numai unde se strîmtează locul, aproape de viroagă și aproape de moară, iar mai departe... ea se băltește și aruncă podmol. SLAVICI, V. P. 47. – Variantă: bălțí vb. IV.

BUHÁI1, buhai, s. m. (Mold.) 1. Taur. Se vedeau fiare de plug, roți, cotiugi, capete de buhai roșii. CAMILAR, N. II 12. [Cerbul] începe a-și arunca țărnă după cap, ca buhaiul. CREANGĂ, P. 226. 2. Compus: buhai-de-baltă = a) specie de broască, mică, cu pete roșii pe pîntece, care trăiește în bălțile mici (Bombina bombina). Băieții, cînd te văd, rămîn cu ochii holbați, ca niște buhai-de-baltă. ALECSANDRI, T. I 340; b) pasăre de baltă, cu ciocul lungăreț și ascuțit, galbenă-verzuie pe spate, cu pete și desene cenușii, cu creștetul negru și gîtul alb (Botaurus stellaris). Din cînd în cînd, în tăcerea nopții, se auzea lugubru vuietul nelămurit al buhaiului-de-baltă. SADOVEANU, O. I 410.

arată toate definițiile

Intrare: Bălți
Bălți nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bălți
Intrare: baltă
substantiv feminin (F61)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baltă
  • balta
plural
  • bălți
  • bălțile
genitiv-dativ singular
  • bălți
  • bălții
plural
  • bălți
  • bălților
vocativ singular
plural
Intrare: bălti
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălti
  • băltire
  • băltit
  • băltitu‑
  • băltind
  • băltindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • băltește
(să)
  • băltească
  • băltea
  • bălti
  • băltise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • băltesc
(să)
  • băltească
  • bălteau
  • bălti
  • băltiseră
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălți
  • bălțire
  • bălțit
  • bălțitu‑
  • bălțind
  • bălțindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • bălțește
(să)
  • bălțească
  • bălțea
  • bălți
  • bălțise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • bălțesc
(să)
  • bălțească
  • bălțeau
  • bălți
  • bălțiseră
Intrare: bou-de-baltă
bou-de-baltă substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bou-de-baltă
  • boul-de-baltă
plural
  • boi-de-baltă
  • boii-de-baltă
genitiv-dativ singular
  • bou-de-baltă
  • boului-de-baltă
plural
  • boi-de-baltă
  • boilor-de-baltă
vocativ singular
plural
Intrare: buhai-de-baltă
buhai-de-baltă substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buhai-de-baltă
  • buhaiul-de-baltă
plural
  • buhai-de-baltă
  • buhaii-de-baltă
genitiv-dativ singular
  • buhai-de-baltă
  • buhaiului-de-baltă
plural
  • buhai-de-baltă
  • buhailor-de-baltă
vocativ singular
plural
Intrare: chimion-de-baltă
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chimion-de-baltă
  • chimionul-de-baltă
plural
genitiv-dativ singular
  • chimion-de-baltă
  • chimionului-de-baltă
plural
vocativ singular
plural
Intrare: coada-mâței-de-baltă
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coada-mâței-de-baltă
plural
genitiv-dativ singular
  • cozii-mâței-de-baltă
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cristei-de-baltă
cristei-de-baltă substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cristei-de-baltă
  • cristeiul-de-baltă
plural
  • cristei-de-baltă
  • cristeii-de-baltă
genitiv-dativ singular
  • cristei-de-baltă
  • cristeiului-de-baltă
plural
  • cristei-de-baltă
  • cristeilor-de-baltă
vocativ singular
plural
Intrare: găinușă-de-baltă
găinușă-de-baltă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găinușă-de-baltă
  • găinușa-de-baltă
plural
  • găinușe-de-baltă
  • găinușele-de-baltă
genitiv-dativ singular
  • găinușe-de-baltă
  • găinușei-de-baltă
plural
  • găinușe-de-baltă
  • găinușelor-de-baltă
vocativ singular
plural
găinușă-de-alun substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găinușă-de-alun
  • găinușa-de-alun
plural
  • găinușe-de-alun
  • găinușele-de-alun
genitiv-dativ singular
  • găinușe-de-alun
  • găinușei-de-alun
plural
  • găinușe-de-alun
  • găinușelor-de-alun
vocativ singular
plural
găinușă-roșie substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găinușă-roșie
  • găinușa-roșie
plural
  • găinușe-roșii
  • găinușele-roșii
genitiv-dativ singular
  • găinușe-roșii
  • găinușei-roșii
plural
  • găinușe-roșii
  • găinușelor-roșii
vocativ singular
plural
Intrare: limba-bălților
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • limba-bălților
plural
genitiv-dativ singular
  • limbii-bălților
plural
vocativ singular
plural
Intrare: lupul-bălții
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lupul-bălții
plural
genitiv-dativ singular
  • lupului-bălții
plural
vocativ singular
plural
Intrare: orzoaică-de-baltă
orzoaică-de-baltă substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orzoaică-de-baltă
  • orzoaica-de-baltă
plural
genitiv-dativ singular
  • orzoaice-de-baltă
  • orzoaicei-de-baltă
plural
vocativ singular
plural
Intrare: otrățel-de-apă / otrățelul-bălților
otrățel-de-apă substantiv masculin
  • silabație: o-tră-
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otrățel-de-a
  • otrățelul-de-a
plural
  • otrăței-de-a
  • otrățeii-de-a
genitiv-dativ singular
  • otrățel-de-a
  • otrățelului-de-a
plural
  • otrăței-de-a
  • otrățeilor-de-a
vocativ singular
plural
otrățelul-bălților substantiv masculin articulat
  • silabație: o-tră-
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otrățelul-bălților
plural
  • otrățeii-bălților
genitiv-dativ singular
  • otrățelului-bălților
plural
  • otrățeilor-bălților
vocativ singular
plural
Intrare: pălămidă-de-baltă
pălămidă-de-baltă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălămidă-de-baltă
  • pălămida-de-baltă
plural
  • pălămide-de-baltă
  • pălămidele-de-baltă
genitiv-dativ singular
  • pălămide-de-baltă
  • pălămidei-de-baltă
plural
  • pălămide-de-baltă
  • pălămidelor-de-baltă
vocativ singular
plural
Intrare: rugină-de-baltă
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rugină-de-baltă
  • rugina-de-baltă
plural
genitiv-dativ singular
  • rugini-de-baltă
  • ruginii-de-baltă
plural
vocativ singular
plural
Intrare: scorpion-de-baltă
scorpion-de-baltă substantiv masculin
  • silabație: -pi-on-
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scorpion-de-baltă
  • scorpionul-de-baltă
plural
  • scorpioni-de-baltă
  • scorpionii-de-baltă
genitiv-dativ singular
  • scorpion-de-baltă
  • scorpionului-de-baltă
plural
  • scorpioni-de-baltă
  • scorpionilor-de-baltă
vocativ singular
plural
Intrare: scroafă-de-baltă
scroafă-de-baltă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scroafă-de-baltă
  • scroafa-de-baltă
plural
  • scroafe-de-baltă
  • scroafele-de-baltă
genitiv-dativ singular
  • scroafe-de-baltă
  • scroafei-de-baltă
plural
  • scroafe-de-baltă
  • scroafelor-de-baltă
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

baltă

  • 1. Întindere de apă stătătoare, de obicei nu prea adâncă, având o vegetație și o faună acvatică specifică; zonă de luncă inundabilă, cu locuri în care stagnează apa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: băltiță augmentative: băltău 2 exemple
    exemple
    • Izvorul curge subțire, întinzînd în față, ca pe o năframă, o baltă mică pe care, uneori, o împunge, ca un ac de aur, cîte o rază de soare. GÎRLEANU, L. 20.
      surse: DLRLC
    • hiperbolic Lacrămile-i curg pîrău. De face baltă și tău. BIBICESCU, P.P.93.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Noi luăm crîsnicul și, cît fumez o lulea, ajungem la baltă. SADOVEANU, N. F. 26.
        surse: DLRLC
      • Văd cloșca păscînd bobocii de rață pe malul bălții. ODOBESCU, S. III 13.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A rămâne (sau a sta, a zăcea) baltă = a fi lăsat în părăsire; a sta pe loc.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: stagna 2 exemple
      exemple
      • Vremea trece, flăcăul începe și el a se trece... și însurătoarea rămînea baltă. CREANGĂ, P. 142.
        surse: DLRLC
      • Fost-ai și d-ta la tinerețe, nu zic, dar acum îți cred;. dă, bătrînețe nu-s? Cum n-or sta trebile baltă? CREANGĂ, P. 230.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A lăsa baltă (ceva) = a lăsa (ceva) în părăsire, a nu se mai interesa (de ceva).
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Las-o baltă!
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A da cu bâta în baltă = a face un gest, a spune o vorbă care stânjenește prin caracterul ei nedelicat sau insolit.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. Apă de ploaie adunată într-o adâncitură; groapă cu apă sau mocirlă; (prin exagerare) cantitate mare de lichid vărsat pe jos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: băltoacă 3 exemple
    exemple
    • Vinul amestecat cu sînge făcuse o baltă pe lespezile salei. NEGRUZZI, S. I 152.
      surse: DLRLC
    • Apa se adună în gropi, iar cînd calci într-o baltă ajungi cu adevărat paparudă. PAS, L. I 55.
      surse: DLRLC
    • Prin bălțile de noroi... treceau niște ciubote mari, cărora nu le-ar fi păsat nici de potop. EMINESCU, N. 33.
      surse: DLRLC
  • 3. Întindere (mai mare sau mai mică) de apă stătătoare, rămasă în urma revărsării unui râu.
    surse: DLRLC
    • 3.1. mai ales (la) singular Regiunea mlăștinoasă de la țărmul Dunării (cu deosebire cea din Muntenia de răsărit).
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mirosul de humă trezită se înteți. Venea dinspre Dunăre, amestecat cu mirosul de baltă. DUMITRIU, B. F. 15.
        surse: DLRLC
      • 3.1.1. De la baltă până la munte = de la Dunăre până în Carpați.
        surse: DLRLC
    • 3.2. impropriu Regiune care a fost inundată și care, după secarea apelor, se acoperă cu o vegetație îmbelșugată, devenind loc de pășune.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Turmele de oi iernează pe baltă.
        surse: DLRLC

etimologie:

bălti bălți

  • 1. rar (Despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: stagna un exemplu
    exemple
    • Apa curge de-a lungul șanțului numai unde se strîmtează locul, aproape de viroagă și aproape de moară, iar mai departe... ea se băltește și aruncă podmol. SLAVICI, V. P. 47.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • baltă
    surse: DEX '09 DEX '98

bou-de-baltă

  • 1. Nume dat la două specii de broască, una având pe pântece pete roșii (Bombinator igneus), iar cealaltă pete galbene (Bombinator pachypus).
    surse: DEX '09 sinonime: buhai-de-baltă
  • 2. Pasăre de baltă cu ciocul lung și ascuțit, galbenă-verzuie pe spate, cu capul negru și cu gâtul alb (Botaurus stellaris).
    surse: DEX '09 sinonime: buhai-de-baltă
  • 3. Gândac mare de apă de culoare neagră, cu picioarele acoperite de peri deși și lungi și adaptate la înot (Hydrophilus piceus).
    surse: DEX '09 sinonime: bou-de-apă

etimologie:

buhai-de-baltă

  • 1. Specie de broască, mică, cu pete roșii pe pântec, care trăiește în bălțile mici (Bombina bombina).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: bou-de-baltă un exemplu
    exemple
    • Băieții, cînd te văd, rămîn cu ochii holbați, ca niște buhai-de-baltă. ALECSANDRI, T. I 340.
      surse: DLRLC
  • 2. Pasăre de baltă, cu ciocul lungăreț și ascuțit, galbenă-verzuie pe spate, cu pete și desene cenușii, cu creștetul negru și gâtul alb (Botaurus stellaris).
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Din cînd în cînd, în tăcerea nopții, se auzea lugubru vuietul nelămurit al buhaiului-de-baltă. SADOVEANU, O. I 410.
      surse: DLRLC

etimologie:

coada-mâței-de-baltă

  • 1. Nume dat mai multor specii de mușchi de culoare albă-gălbuie, care cresc prin locurile umede și contribuie la formarea turbei (Sphagnum).
    surse: DEX '09

etimologie:

găinușă-de-baltă găinușă-de-alun găinușă-roșie

  • 1. Pasăre migratoare acvatică, cu penaj negru, cu o pată roșie de piele golașă în frunte și cu picioarele verzui (Gallinula chloropus).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

limba-bălților

etimologie:

lupul-bălții

  • 1. Lupul-bălții.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: știucă

etimologie:

orzoaică-de-baltă

  • 1. Plantă erbacee care crește în apele stătătoare sau lin-curgătoare, cu frunze liniare îngrămădite la baza tulpinii și cu flori mici, albe-verzui (Vallisneria spiralis).
    surse: DEX '09 sinonime: sârmuliță

etimologie:

otrățel-de-apă / otrățelul-bălților otrățelul-bălților

  • 1. Plantă erbacee acvatică, carnivoră, cu flori galbene (Utricularia vulgaris).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

pălămidă-de-baltă

etimologie: