FOARFECI sf. pl. de unde s-a refăcut și un sg. f. FOARFECĂ 1 Unealtă de tăiat pînza, hîrtia, plăci de metal, etc., alcătuită din două cuțite sau limbi de oțel încrucișate și prinse cu o țintă sau cu un șurub (🖼 2167): a tăia cu ~le; o pereche de ~ ¶ 2 Unealtă de tăiat iarba din grădină, lîna de pe oi, etc. cu două cuțite sau limbi alcătuite dintr’o singură bucată de oțel îndoită (🖼 2167) ¶ 3 pr. anal. Picioarele dinainte ale racului cu care strînge tot ce apucă ca în niște clești ¶ 4 🌿 FOARFECA-BĂLȚII, plantă ierboasă de baltă, cu flori albe care se deschid la suprafața apei (Stratiotes aloides) (🖼 2168) [lat. forfĭces].