dexonline

info

3 intrări

40 de definiții

din care

explicative DEX (28)
ortografice DOOM (7)
argou (1)
sinonime (4)

Explicative DEX

BĂLĂNGĂNIT s. n. Faptul de a (se) bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică). – V. bălăngăni.

bălăngănit², ~ă a [At: MDA ms / V: ~ncă~¹, ~ncărit¹, ~ărit¹ / Pl: ~iți, ~e / E: bălăngăni] 1-2 Care produce un sunet puternic (de clopot sau) de balangă Si: bălăngănitor (1-2). 3 Care trage neregulat clopotul în dungă Si: bălăngănitor (3). 4 Bălăbănit². 5 Legănat².

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

bălăngănit¹ sn [At: LUNGEANU, ap. CADE / V: ~ncă~¹, ~lâncărit¹, ~ărit / Pl: ~uri / E: bălăngăni] 1-3 Bălăngănire (1-3). 4-5 Sunetul produs de (clopot sau de) balangă 6-11 Bălăbănire (1-6). 12 Legănare.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

bălăngănit s.n. Sunetul clopotului (de la biserică). • pl. -uri. /v. bălăngăni.

BĂLĂNGĂNIT, BĂLĂNGĂIT sbst. Faptul de a bălăngă(n)i; sunetul clopotului de la gîtul calului sau al vitelor: se strîngeau țăranii în jurul bisericii, așteptînd să înceteze bălăngănitul din clopotniță (LUNG.); bălăngăitul arămurilor, ca niște clopote dogite, împrăștie spaima în lungul ținuturilor (DLVR.) .

BĂLĂNGĂNIT s. n. Sunetul clopotului (de la biserică). Bălăngănitul clopotelor.

BĂLĂNGĂNIT s. n. Faptul de a se bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică).

sursa: DLRM (1958)
adăugată de lgall
acțiuni
- link permalink

BĂLĂNGĂNI, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

bălăncăni v vz bălăngăni

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

bălăncănit², ~ă a vz bălăngănit²

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

bălăncănit¹ sn vz bălăngănit¹

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

bălăncări v vz bălăngăni

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

bălăncărit², ~ă a vz bălăngănit²

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

bălăncărit¹ sn vz bălăngănit¹

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

bălăngăni [At: JIPESCU, O. 154 / V: (reg) ~ncă~, ~ăncări, ~ări / Pzi: ~nesc / E: balang + -ăni] 1 vt (D. un clopot, o balangă) A suna (tare) Si: (reg) a băngăni (1). 2 vt (Reg) A trage clopotul neregulat în dungă Si: (reg) a băngăni (2). 3-4 A (se) bălăbăni (1-2). 5 vr (D. obiecte care atârnă) A se legăna.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

bălăngări v vz bălăngăni

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

bălăngărit², ~ă a vz bălăngănit²

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

bălăngărit¹ sn vz bălăngănit¹

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

bălăngăni vb. IV. 1 intr. (despre clopote, tălăngi) A suna (tare). Clopotul bălăngănește. 2 refl. (pop.; despre oameni) A se bălăbăni. 3 tr. (pop.; compl. indică părți ale corpului sau, ext., obiecte care atîrnă) A deplasa, a mișca într-o parte și în alta. Mergea șovăitor bălăngănindu-și mîinile. ◇ (refl.) Geamul deschis se bălăngănea cu zgomot. • prez. ind. -esc. /balang + -ăni.

BĂLĂNCĂNI (-ănesc) vb. intr. A suna (vorb. de clopotele de la gîtul vitelor): apoi auzi bălăncănind un clopot de acioaie (JIP.) [balancă].

BĂLĂNGĂNI (-ănesc), BĂLĂNGĂI (-ăesc) vb. intr. BĂLĂNCĂNI: clopotele bălăngănesc tot mai slab (LUNG.) [balangă].

BĂLĂNGĂNI, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre un clopot, o balangă; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

BĂLĂNGĂNI, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre un clopot mare, o balanga) A suna (tare). Clopotul bălăngănește. 2. Refl. A se legăna, a se clătina, a se bălăbăni. Capul [calului]... atîrna în jos, bălăngănindu-se greu și încet, ca o ciutură mare și hodorogită. PREDA, Î. 130. Prez. ind. pers. 3 și: bălăngăne (PAS, Z. I 43).

BĂLĂNGĂNI, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre un clopot, o balangă) A suna (tare). 2. Refl. A se bălăbăni (1). – Din balang.

sursa: DLRM (1958)
adăugată de lgall
acțiuni
- link permalink

A BĂLĂNGĂNI mă ~esc intranz. (despre clopote) A suna tare; a scoate sunete stridente. /balang + suf. ~ăni

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

A SE BĂLĂNGĂNI mă ~esc intranz. pop. (despre persoane) A merge nesigur, legănându-se și poticnindu-se; a se bălăbăni. /balang + suf. ~ăni

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

bălăncănì v. a suna (vorbind de clopote).

bălăngănésc și -cănésc v. intr. (ung. bólogatni, a moțăi, bolyongni, barangolni, a hoinărĭ; dölöngeni, dulöngeni, a bălălăi; ballagni, a merge în bobote; rut. balámkati, a bălălăi. V. balangă și dăngănesc). Sun mereŭ (vorbind de clopote marĭ, și de tălăngĭ). V. tr. Nu maĭ bălăngănițĭ clopotu la capu meŭ! V. refl. Mă bălălăĭesc și sun mereŭ: un ceaun se bălăngănea în coada căruțeĭ. Și tălăngănesc și -cănesc.

Ortografice DOOM

bălăngănit s. n.

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

bălăngănit s. n.

bălăngăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănesc, 3 sg. bălăngănește, imperf. 1 bălăngăneam; conj. prez. 1 sg. să bălăngănesc, 3 să bălăngănească

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

bălăngăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănesc, imperf. 3 sg. bălăngănea; conj. prez. 3 să bălăngănească

bălăngăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănesc, imperf. 3 sg. bălăngănea; conj. prez. 3 sg. și pl. bălăngănească

bălăngănesc, -neam 1 imp.

Argou

a i se bălăngăni expr. a-i fi indiferent, a nu da importanță

Sinonime

BĂLĂNGĂNI vb. v. bălăbăni, clătina, legăna.

BĂLĂNGĂNI vb. a suna, (reg.) a tălăncăni, a tălăngi. (~ clopotul de la vite.)

bălăngăni vb. v. BĂLĂBĂNI. CLĂTINA. LEGĂNA.

BĂLĂNGĂNI vb. a suna, (reg.) a tălăncăni, a tălăngi. (~ clopotul de la vite.)

Intrare: bălăngănit (adj.)

bălăngănit² (adj.) adjectiv

adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		masculin		feminin
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	bălăngănit	bălăngănitul bălăngănitu‑	bălăngănită	bălăngănita
nominativ-acuzativ	plural	bălăngăniți	bălăngăniții	bălăngănite	bălăngănitele
genitiv-dativ	singular	bălăngănit	bălăngănitului	bălăngănite	bălăngănitei
genitiv-dativ	plural	bălăngăniți	bălăngăniților	bălăngănite	bălăngănitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

bălăncănit¹ (adj.) adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	bălăncănit	bălăncănitul bălăncănitu‑	bălăncănită	bălăncănita
nominativ-acuzativ	plural	bălăncăniți	bălăncăniții	bălăncănite	bălăncănitele
genitiv-dativ	singular	bălăncănit	bălăncănitului	bălăncănite	bălăncănitei
genitiv-dativ	plural	bălăncăniți	bălăncăniților	bălăncănite	bălăncănitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

bălăngărit¹ (adj.) adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	bălăngărit	bălăngăritul	bălăngărită	bălăngărita
nominativ-acuzativ	plural	bălăngăriți	bălăngăriții	bălăngărite	bălăngăritele
genitiv-dativ	singular	bălăngărit	bălăngăritului	bălăngărite	bălăngăritei
genitiv-dativ	plural	bălăngăriți	bălăngăriților	bălăngărite	bălăngăritelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

bălăncărit¹ (adj.) adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	bălăncărit	bălăncăritul	bălăncărită	bălăncărita
nominativ-acuzativ	plural	bălăncăriți	bălăncăriții	bălăncărite	bălăncăritele
genitiv-dativ	singular	bălăncărit	bălăncăritului	bălăncărite	bălăncăritei
genitiv-dativ	plural	bălăncăriți	bălăncăriților	bălăncărite	bălăncăritelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

arată variantele

Intrare: bălăngănit (fapt)

bălăngănit¹ (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOOM 3		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	bălăngănit	bălăngănitul bălăngănitu‑
nominativ-acuzativ	plural	bălăngănituri	bălăngăniturile
genitiv-dativ	singular	bălăngănit	bălăngănitului
genitiv-dativ	plural	bălăngănituri	bălăngăniturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

bălăncănit² (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	bălăncănit	bălăncănitul bălăncănitu‑
nominativ-acuzativ	plural	bălăncănituri	bălăncăniturile
genitiv-dativ	singular	bălăncănit	bălăncănitului
genitiv-dativ	plural	bălăncănituri	bălăncăniturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

bălăncărit² (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	bălăncărit	bălăncăritul
nominativ-acuzativ	plural	bălăncărituri	bălăncăriturile
genitiv-dativ	singular	bălăncărit	bălăncăritului
genitiv-dativ	plural	bălăncărituri	bălăncăriturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

bălăngărit² (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	bălăngărit	bălăngăritul
nominativ-acuzativ	plural	bălăngărituri	bălăngăriturile
genitiv-dativ	singular	bălăngărit	bălăngăritului
genitiv-dativ	plural	bălăngărituri	bălăngăriturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

arată variantele

Intrare: bălăngăni

bălăngăni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401) Surse flexiune: DOOM 3		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) bălăngăni	bălăngănire	bălăngănit bălăngănitu‑	bălăngănind bălăngănindu‑	singular	plural
		(a) bălăngăni	bălăngănire	bălăngănit bălăngănitu‑	bălăngănind bălăngănindu‑	bălăngănește	bălăngăniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	bălăngănesc	(să) bălăngănesc	bălăngăneam	bălăngănii	bălăngănisem
	a II-a (tu)	bălăngănești	(să) bălăngănești	bălăngăneai	bălăngăniși	bălăngăniseși
	a III-a (el, ea)	bălăngănește	(să) bălăngănească	bălăngănea	bălăngăni	bălăngănise
plural	I (noi)	bălăngănim	(să) bălăngănim	bălăngăneam	bălăngănirăm	bălăngăniserăm bălăngănisem
	a II-a (voi)	bălăngăniți	(să) bălăngăniți	bălăngăneați	bălăngănirăți	bălăngăniserăți bălăngăniseți
	a III-a (ei, ele)	bălăngănesc	(să) bălăngănească	bălăngăneau	bălăngăniră	bălăngăniseră

bălăncări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) bălăncări	bălăncărire	bălăncărit bălăncăritu‑	bălăncărind bălăncărindu‑	singular	plural
		(a) bălăncări	bălăncărire	bălăncărit bălăncăritu‑	bălăncărind bălăncărindu‑	bălăncărește	bălăncăriți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	bălăncăresc	(să) bălăncăresc	bălăncăream	bălăncării	bălăncărisem
	a II-a (tu)	bălăncărești	(să) bălăncărești	bălăncăreai	bălăncăriși	bălăncăriseși
	a III-a (el, ea)	bălăncărește	(să) bălăncărească	bălăncărea	bălăncări	bălăncărise
plural	I (noi)	bălăncărim	(să) bălăncărim	bălăncăream	bălăncărirăm	bălăncăriserăm bălăncărisem
	a II-a (voi)	bălăncăriți	(să) bălăncăriți	bălăncăreați	bălăncărirăți	bălăncăriserăți bălăncăriseți
	a III-a (ei, ele)	bălăncăresc	(să) bălăncărească	bălăncăreau	bălăncăriră	bălăncăriseră

bălăngări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) bălăngări	bălăngărire	bălăngărit bălăngăritu‑	bălăngărind bălăngărindu‑	singular	plural
		(a) bălăngări	bălăngărire	bălăngărit bălăngăritu‑	bălăngărind bălăngărindu‑	bălăngărește	bălăngăriți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	bălăngăresc	(să) bălăngăresc	bălăngăream	bălăngării	bălăngărisem
	a II-a (tu)	bălăngărești	(să) bălăngărești	bălăngăreai	bălăngăriși	bălăngăriseși
	a III-a (el, ea)	bălăngărește	(să) bălăngărească	bălăngărea	bălăngări	bălăngărise
plural	I (noi)	bălăngărim	(să) bălăngărim	bălăngăream	bălăngărirăm	bălăngăriserăm bălăngărisem
	a II-a (voi)	bălăngăriți	(să) bălăngăriți	bălăngăreați	bălăngărirăți	bălăngăriserăți bălăngăriseți
	a III-a (ei, ele)	bălăngăresc	(să) bălăngărească	bălăngăreau	bălăngăriră	bălăngăriseră

bălăncăni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) bălăncăni	bălăncănire	bălăncănit bălăncănitu‑	bălăncănind bălăncănindu‑	singular	plural
		(a) bălăncăni	bălăncănire	bălăncănit bălăncănitu‑	bălăncănind bălăncănindu‑	bălăncănește	bălăncăniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	bălăncănesc	(să) bălăncănesc	bălăncăneam	bălăncănii	bălăncănisem
	a II-a (tu)	bălăncănești	(să) bălăncănești	bălăncăneai	bălăncăniși	bălăncăniseși
	a III-a (el, ea)	bălăncănește	(să) bălăncănească	bălăncănea	bălăncăni	bălăncănise
plural	I (noi)	bălăncănim	(să) bălăncănim	bălăncăneam	bălăncănirăm	bălăncăniserăm bălăncănisem
	a II-a (voi)	bălăncăniți	(să) bălăncăniți	bălăncăneați	bălăncănirăți	bălăncăniserăți bălăncăniseți
	a III-a (ei, ele)	bălăncănesc	(să) bălăncănească	bălăncăneau	bălăncăniră	bălăncăniseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

bălăngănit, bălăngănităadjectiv

1. Care produce un sunet puternic (de clopot sau) de balangă. MDA2

sinonime: bălăngănitor
2. Care trage neregulat clopotul în dungă. MDA2
3. Bălăbănit. MDA2

sinonime: bălăbănit
4. Legănat. MDA2

sinonime: legănat

etimologie:

bălăngăni MDA2

bălăngănit, bălăngăniturisubstantiv neutru

1. Faptul de a (se) bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică). DEX '09 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
- format_quote Bălăngănitul clopotelor. DLRLC
- format_quote Se strîngeau țăranii în jurul bisericii, așteptînd să înceteze bălăngănitul din clopotniță. (LUNG.) CADE
- 1.1. Bălăngănire. MDA2
- 1.2. Legănare. MDA2
  
  sinonime: legănare

etimologie:

vezi bălăngăni DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98

bălăngăni, bălăngănescverb

1. intranzitiv unipersonal (Despre clopote, bălăngi) A suna (tare). DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX

sinonime: suna tălăncăni tălăngi
- format_quote Clopotul bălăngănește. DEXI DLRLC
- format_quote Clopotele bălăngănesc tot mai slab. (LUNG.) CADE
- format_quote Apoi auzi bălăncănind un clopot de acioaie. (JIP.) CADE
2. regional A trage clopotul neregulat în dungă. MDA2

sinonime: băngăni
3. reflexiv tranzitiv A (se) bălăbăni. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM NODEX

sinonime: bălăbăni clătina legăna
- format_quote Capul [calului]... atîrna în jos, bălăngănindu-se greu și încet, ca o ciutură mare și hodorogită. PREDA, Î. 130. DLRLC
- format_quote Mergea șovăitor bălăngănindu-și mâinile. DEXI
- format_quote Geamul deschis se bălăngănea cu zgomot. DEXI
comentariu Prezent indicativ persoana a 3-a și: bălăngăne. DLRLC

etimologie:

Balang + -ăni. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.