bălăngănit², ~ă a [At: MDA ms / V: ~ncă~¹, ~ncărit¹, ~ărit¹ / Pl: ~iți, ~e / E: bălăngăni] 1-2 Care produce un sunet puternic (de clopot sau) de balangă Si: bălăngănitor (1-2). 3 Care trage neregulat clopotul în dungă Si: bălăngănitor (3). 4 Bălăbănit². 5 Legănat².

bălăngănit¹ sn [At: LUNGEANU, ap. CADE / V: ~ncă~¹, ~lâncărit¹, ~ărit / Pl: ~uri / E: bălăngăni] 1-3 Bălăngănire (1-3). 4-5 Sunetul produs de (clopot sau de) balangă 6-11 Bălăbănire (1-6). 12 Legănare.

BĂLĂNGĂNÍT s. n. Sunetul clopotului (de la biserică). Bălăngănitul clopotelor.

BĂLĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a se bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică).

bălăncănit¹ sn vz bălăngănit¹

bălăncănit², ~ă a vz bălăngănit²

bălăngăni [At: JIPESCU, O. 154 / V: (reg) ~ncă~, ~ăncări, ~ări / Pzi: ~nesc / E: balang + -ăni] 1 vt (D. un clopot, o balangă) A suna (tare) Si: (reg) a băngăni (1). 2 vt (Reg) A trage clopotul neregulat în dungă Si: (reg) a băngăni (2). 3-4 A (se) bălăbăni (1-2). 5 vr (D. obiecte care atârnă) A se legăna.

BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre un clopot, o balangă; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

BĂLĂNGĂNI, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre un clopot mare, o balanga) A suna (tare). Clopotul bălăngănește. 2. Refl. A se legăna, a se clătina, a se bălăbăni. Capul [calului]... atîrna în jos, bălăngănindu-se greu și încet, ca o ciutură mare și hodorogită. PREDA, I. 130. Prez. ind. pers. 3 și: bălăngăne (PAS, Z. I 43).

BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre un clopot, o balangă) A suna (tare). 2. Refl. A se bălăbăni (1). – Din balang.

A SE BĂLĂNGĂNÍ mă ~ésc intranz. pop. (despre persoane) A merge nesigur, legănându-se și poticnindu-se; a se bălăbăni. /balang + suf. ~ăni

A BĂLĂNGĂNÍ mă ~ésc intranz. (despre clopote) A suna tare; a scoate sunete stridente. /balang + suf. ~ăni

bălăngănésc și -cănésc v. intr. (ung. bólogatni, a moțăi, bolyongni, barangolni, a hoinărĭ; dölöngeni, dulöngeni, a bălălăi; ballagni, a merge în bobote; rut. balámkati, a bălălăi. V. balangă și dăngănesc). Sun mereŭ (vorbind de clopote marĭ, și de tălăngĭ). V. tr. Nu maĭ bălăngănițĭ clopotu la capu meŭ! V. refl. Mă bălălăĭesc și sun mereŭ: un ceaun se bălăngănea în coada căruțeĭ. Și tălăngănesc și -cănesc.

bălăngănít s. n.

bălăngănít s. n.

bălăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 să bălăngăneáscă

bălăngăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. bălăngăneáscă

bălăngănesc, -neam 1 imp.