5 definiții pentru bălăbănit (adj.)
Explicative DEX
BĂLĂBĂNIT2, -Ă, bălăbăniți, -te, adj. (Despre mers, pași) Legănat; șovăitor. – V. bălăbăni.
BĂLĂBĂNIT2, -Ă, bălăbăniți, -te, adj. (Despre mers, pași) Legănat; șovăitor. – V. bălăbăni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
bălăbănit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bălăbăni] 1-3 (D. mers) Care este (nesigur), lent și împleticit Si: (reg) bălălău (1-3)2. 4 Zgâlțâit2. 5 Șovăitor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bălăbănit2, -ă adj. (despre mers, pași) Care este legănat, șovăitor. • pl. -ți, -te. /v. bălăbăni.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
BĂLĂBĂNIT, -Ă, bălăbăniți, -te, adj. (Despre pas, mers) Legănat; șovăitor. În pas bălăbănit suim pe deal. BENIUC, V. 45.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂLĂBĂNIT, -Ă, bălăbăniți, -te, adj. (Despre mers, pas) Legănat; șovăitor. – V. bălăbăni.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Intrare: bălăbănit (adj.)
bălăbănit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată: