dexonline

info

4 definiții pentru bălăngănit (adj.)

Explicative DEX

bălăngănit², ~ă a [At: MDA ms / V: ~ncă~¹, ~ncărit¹, ~ărit¹ / Pl: ~iți, ~e / E: bălăngăni] 1-2 Care produce un sunet puternic (de clopot sau) de balangă Si: bălăngănitor (1-2). 3 Care trage neregulat clopotul în dungă Si: bălăngănitor (3). 4 Bălăbănit². 5 Legănat².

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

bălăncănit², ~ă a vz bălăngănit²

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

bălăncărit², ~ă a vz bălăngănit²

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

bălăngărit², ~ă a vz bălăngănit²

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: bălăngănit (adj.)

bălăngănit² (adj.) adjectiv

adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		masculin		feminin
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	bălăngănit	bălăngănitul bălăngănitu‑	bălăngănită	bălăngănita
nominativ-acuzativ	plural	bălăngăniți	bălăngăniții	bălăngănite	bălăngănitele
genitiv-dativ	singular	bălăngănit	bălăngănitului	bălăngănite	bălăngănitei
genitiv-dativ	plural	bălăngăniți	bălăngăniților	bălăngănite	bălăngănitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

bălăncănit¹ (adj.) adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	bălăncănit	bălăncănitul bălăncănitu‑	bălăncănită	bălăncănita
nominativ-acuzativ	plural	bălăncăniți	bălăncăniții	bălăncănite	bălăncănitele
genitiv-dativ	singular	bălăncănit	bălăncănitului	bălăncănite	bălăncănitei
genitiv-dativ	plural	bălăncăniți	bălăncăniților	bălăncănite	bălăncănitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

bălăngărit¹ (adj.) adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	bălăngărit	bălăngăritul	bălăngărită	bălăngărita
nominativ-acuzativ	plural	bălăngăriți	bălăngăriții	bălăngărite	bălăngăritele
genitiv-dativ	singular	bălăngărit	bălăngăritului	bălăngărite	bălăngăritei
genitiv-dativ	plural	bălăngăriți	bălăngăriților	bălăngărite	bălăngăritelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

bălăncărit¹ (adj.) adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	bălăncărit	bălăncăritul	bălăncărită	bălăncărita
nominativ-acuzativ	plural	bălăncăriți	bălăncăriții	bălăncărite	bălăncăritele
genitiv-dativ	singular	bălăncărit	bălăncăritului	bălăncărite	bălăncăritei
genitiv-dativ	plural	bălăncăriți	bălăncăriților	bălăncărite	bălăncăritelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

arată variantele

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

bălăngănit, bălăngănităadjectiv

1. Care produce un sunet puternic (de clopot sau) de balangă. MDA2

sinonime: bălăngănitor
2. Care trage neregulat clopotul în dungă. MDA2
3. Bălăbănit. MDA2

sinonime: bălăbănit
4. Legănat. MDA2

sinonime: legănat

etimologie:

bălăngăni MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.