dexonline

info

12 definiții pentru bălăngănit (fapt)

din care

explicative DEX (9)
ortografice DOOM (3)

Explicative DEX

BĂLĂNGĂNIT s. n. Faptul de a (se) bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică). – V. bălăngăni.

bălăngănit¹ sn [At: LUNGEANU, ap. CADE / V: ~ncă~¹, ~lâncărit¹, ~ărit / Pl: ~uri / E: bălăngăni] 1-3 Bălăngănire (1-3). 4-5 Sunetul produs de (clopot sau de) balangă 6-11 Bălăbănire (1-6). 12 Legănare.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

bălăngănit s.n. Sunetul clopotului (de la biserică). • pl. -uri. /v. bălăngăni.

BĂLĂNGĂNIT, BĂLĂNGĂIT sbst. Faptul de a bălăngă(n)i; sunetul clopotului de la gîtul calului sau al vitelor: se strîngeau țăranii în jurul bisericii, așteptînd să înceteze bălăngănitul din clopotniță (LUNG.); bălăngăitul arămurilor, ca niște clopote dogite, împrăștie spaima în lungul ținuturilor (DLVR.) .

BĂLĂNGĂNIT s. n. Sunetul clopotului (de la biserică). Bălăngănitul clopotelor.

BĂLĂNGĂNIT s. n. Faptul de a se bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică).

sursa: DLRM (1958)
adăugată de lgall
acțiuni
- link permalink

bălăncănit¹ sn vz bălăngănit¹

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

bălăncărit¹ sn vz bălăngănit¹

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

bălăngărit¹ sn vz bălăngănit¹

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Ortografice DOOM

bălăngănit s. n.

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

bălăngănit s. n.

Intrare: bălăngănit (fapt)

bălăngănit¹ (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOOM 3		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	bălăngănit	bălăngănitul bălăngănitu‑
nominativ-acuzativ	plural	bălăngănituri	bălăngăniturile
genitiv-dativ	singular	bălăngănit	bălăngănitului
genitiv-dativ	plural	bălăngănituri	bălăngăniturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

bălăncănit² (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	bălăncănit	bălăncănitul bălăncănitu‑
nominativ-acuzativ	plural	bălăncănituri	bălăncăniturile
genitiv-dativ	singular	bălăncănit	bălăncănitului
genitiv-dativ	plural	bălăncănituri	bălăncăniturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

bălăncărit² (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	bălăncărit	bălăncăritul
nominativ-acuzativ	plural	bălăncărituri	bălăncăriturile
genitiv-dativ	singular	bălăncărit	bălăncăritului
genitiv-dativ	plural	bălăncărituri	bălăncăriturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

bălăngărit² (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	bălăngărit	bălăngăritul
nominativ-acuzativ	plural	bălăngărituri	bălăngăriturile
genitiv-dativ	singular	bălăngărit	bălăngăritului
genitiv-dativ	plural	bălăngărituri	bălăngăriturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

arată variantele

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

bălăngănit, bălăngăniturisubstantiv neutru

1. Faptul de a (se) bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică). DEX '09 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
- format_quote Bălăngănitul clopotelor. DLRLC
- format_quote Se strîngeau țăranii în jurul bisericii, așteptînd să înceteze bălăngănitul din clopotniță. (LUNG.) CADE
- 1.1. Bălăngănire. MDA2
- 1.2. Legănare. MDA2
  
  sinonime: legănare

etimologie:

vezi bălăngăni DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.