4 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bălăncănit1 sn vz bălăngănit1

bălăncănit2, ~ă a vz bălăngănit2

BĂLĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a (se) bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică). – V. bălăngăni.

BĂLĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a (se) bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică). – V. bălăngăni.

bălăncăni v vz bălăngăni

bălăngănit2, ~ă a [At: MDA ms / V: ~ncă~1, ~ncărit1, ~ărit1 / Pl: ~iți, ~e / E: bălăngăni] 1-2 Care produce un sunet puternic (de clopot sau) de balangă Si: bălăngănitor (1-2). 3 Care trage neregulat clopotul în dungă Si: bălăngănitor (3). 4 Bălăbănit2. 5 Legănat2.

bălăngănit1 sn [At: LUNGEANU, ap. CADE / V: ~ncă~1, ~lâncărit1, ~ărit / Pl: ~uri / E: bălăngăni] 1-3 Bălăngănire (1-3). 4-5 Sunetul produs de (clopot sau de) balangă 6-11 Bălăbănire (1-6). 12 Legănare.

BĂLĂNGĂNÍT s. n. Sunetul clopotului (de la biserică). Bălăngănitul clopotelor.

BĂLĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a se bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică).

bălăncănì v. a suna (vorbind de clopote).

bălăngănésc și -cănésc v. intr. (ung. bólogatni, a moțăi, bolyongni, barangolni, a hoinărĭ; dölöngeni, dulöngeni, a bălălăi; ballagni, a merge în bobote; rut. balámkati, a bălălăi. V. balangă și dăngănesc). Sun mereŭ (vorbind de clopote marĭ, și de tălăngĭ). V. tr. Nu maĭ bălăngănițĭ clopotu la capu meŭ! V. refl. Mă bălălăĭesc și sun mereŭ: un ceaun se bălăngănea în coada căruțeĭ. Și tălăngănesc și -cănesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: bălăncănit
bălăncănit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăncănit
  • bălăncănitul
  • bălăncănitu‑
  • bălăncăni
  • bălăncănita
plural
  • bălăncăniți
  • bălăncăniții
  • bălăncănite
  • bălăncănitele
genitiv-dativ singular
  • bălăncănit
  • bălăncănitului
  • bălăncănite
  • bălăncănitei
plural
  • bălăncăniți
  • bălăncăniților
  • bălăncănite
  • bălăncănitelor
vocativ singular
plural
Intrare: bălăncăni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălăncăni
  • bălăncănire
  • bălăncănit
  • bălăncănitu‑
  • bălăncănind
  • bălăncănindu‑
singular plural
  • bălăncănește
  • bălăncăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bălăncănesc
(să)
  • bălăncănesc
  • bălăncăneam
  • bălăncănii
  • bălăncănisem
a II-a (tu)
  • bălăncănești
(să)
  • bălăncănești
  • bălăncăneai
  • bălăncăniși
  • bălăncăniseși
a III-a (el, ea)
  • bălăncănește
(să)
  • bălăncănească
  • bălăncănea
  • bălăncăni
  • bălăncănise
plural I (noi)
  • bălăncănim
(să)
  • bălăncănim
  • bălăncăneam
  • bălăncănirăm
  • bălăncăniserăm
  • bălăncănisem
a II-a (voi)
  • bălăncăniți
(să)
  • bălăncăniți
  • bălăncăneați
  • bălăncănirăți
  • bălăncăniserăți
  • bălăncăniseți
a III-a (ei, ele)
  • bălăncănesc
(să)
  • bălăncănească
  • bălăncăneau
  • bălăncăni
  • bălăncăniseră
Intrare: bălăngănit (adj.)
bălăngănit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăngănit
  • bălăngănitul
  • bălăngănitu‑
  • bălăngăni
  • bălăngănita
plural
  • bălăngăniți
  • bălăngăniții
  • bălăngănite
  • bălăngănitele
genitiv-dativ singular
  • bălăngănit
  • bălăngănitului
  • bălăngănite
  • bălăngănitei
plural
  • bălăngăniți
  • bălăngăniților
  • bălăngănite
  • bălăngănitelor
vocativ singular
plural
bălăncănit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăncănit
  • bălăncănitul
  • bălăncănitu‑
  • bălăncăni
  • bălăncănita
plural
  • bălăncăniți
  • bălăncăniții
  • bălăncănite
  • bălăncănitele
genitiv-dativ singular
  • bălăncănit
  • bălăncănitului
  • bălăncănite
  • bălăncănitei
plural
  • bălăncăniți
  • bălăncăniților
  • bălăncănite
  • bălăncănitelor
vocativ singular
plural
Intrare: bălăngănit (s.n.)
bălăngănit1 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăngănit
  • bălăngănitul
  • bălăngănitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bălăngănit
  • bălăngănitului
plural
vocativ singular
plural
bălăncănit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăncănit
  • bălăncănitul
  • bălăncănitu‑
  • bălăncăni
  • bălăncănita
plural
  • bălăncăniți
  • bălăncăniții
  • bălăncănite
  • bălăncănitele
genitiv-dativ singular
  • bălăncănit
  • bălăncănitului
  • bălăncănite
  • bălăncănitei
plural
  • bălăncăniți
  • bălăncăniților
  • bălăncănite
  • bălăncănitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bălăngănit (s.n.) bălăncănit

  • 1. Faptul de a (se) bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Bălăngănitul clopotelor.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi bălăngăni
    surse: DEX '98 DEX '09