opțiuni
  • info
3 intrări
40 de definiții

Explicative DEX

BĂJENĂRIT s. n. (Înv.) Băjenie. [Var.: bejănărit s. n.] – V. băjenări.

BĂJENĂRIT s. n. (Înv.) Băjenie. [Var.: bejănărit s. n.] – V. băjenări.

băjenărit2, ~ă a [At: AMIRAS, ap. TDRG / V: (rar) bejin~, (înv) bej~, (reg) bejăn~[1] / Pl: ~iți, ~e / E: bejănări] 1-3 (Înv) Care își părăsește, vremelnic, (casa sau) provincia ori (patria) din cauza (invaziilor dușmanilor sau a) persecuției politice ori a oprimării fiscale. 4 (Rar) Emigrat.

  1. Variantele nu figurează ca intrări principale. — gall

băjenărit1 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 119 / V: (rar) bejin~, (înv) bej~, (reg) bejăn~ / E: bejenări] 1-3 (Înv) Băjenie (1-3). 4 (Rar) Emigrare. 5-8 Băjenărie1 (5-8).

băjenărít2, -ă adj. (înv.; despre oameni) Care își părăsea, vremelnic, casa, ținutul, țara din cauza unor invazii, a unor persecuții, a unor catastrofe etc. Țăranii băjenăriți s-au retras în munți. • pl. -ți, -te. /v. băjenări.

băjenărít1 s.n. (înv.) Băjenie. • și bejănărít s.n. /v. băjenări.

†BĂJENĂRIT... sbst. – BĂJENIE: pe la gări se văd figuri triste, dezolate, și grămezi de bagaje, ca pe vremea băjenăritului (VLAH.) [băjenări].

BĂJENĂRIT2, -Ă, băjenăriți, -te, adj. (Învechit și arhaizant) Care fugea, pribegea, părăsindu-și casa, ținutul, țara, din cauza unei invazii dușmane, a jafurilor administrative sau a exploatării boierești; refugiat, pribeag. Țărani băjenăriți.

BĂJENĂRIT1 s. n. (Învechit și arhaizant) Băjenie. (Atestat în forma bejănărit) Dar spre-a Romanului parte de ce se apropia, Hroiot, aflînd pustii sate, a-nțelege nu putea Care poate fi pricina acelui bejănărit. NEGRUZZI, S. I 119. – Variantă: bejănărit s. n.

BĂJENĂRIT s. n. (Înv. și arh.) Băjenie. [Var.: bejănărit s. n.] – V. băjenări.

BĂJENĂRI, băjenăresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A băjeni. [Var.: bejănări vb. IV] – Din băjenar.

BĂJENĂRI, băjenăresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A băjeni. [Var.: bejănări vb. IV] – Din băjenar.

BEJĂNĂRI vb. IV v. băjenări.

BEJĂNĂRI vb. IV v. băjenări.

BEJĂNĂRIT s. n. v. băjenărit.

BEJĂNĂRIT s. n. v. băjenărit.

BEJĂNĂRIT s. n. v. băjenărit.

BEJĂNĂRIT s. n. v. băjenărit.

băjenări vi [At: NEGRUZZI, S. I, 217 / V: băjin~, (rar) bejin~, (înv) beji~[1], (reg) bejăn~ / Pzi: ~resc / E: băjenar + -i] 1-3 (Îrg; d. oameni sau colectivități umane) A-și părăsi, vremelnic, (casa sau) provincia ori (patria) din cauza (invaziilor dușmanilor sau a) persecuției politice ori a oprimării fiscale Si: (înv) a se băjeni (1-3). 4 (Rar) A emigra.

  1. varianta bejinări nu are intrare separată, probabil bejineri — Ladislau Strifler

băjinări vi vz băjenări

bejănări vi vz băjenări

bejănări v vz băjenări

bejănărit sn vz băjenărit

bejineri v vz băjenări

băjenărí vb. IV. intr. (înv.; despre oameni) A băjeni. • prez.ind. -esc. și bejănărí vb. IV. /băjenar + -i.

bejănări vb. IV. v. băjenări.

bejănărit s.n. v. băjenărit1.

†BĂJENĂRI Mold., ❍BEJENĂRI, BEJĂNĂRI (-ăresc) vb. intr. A fugi departe, a pribegi cu tot avutul prin alte locuri, ca să scape de urgia năvălirilor dușmane: au băjenărit toți Rumânii de spaimă (ODOB.); din cei ce bejănăreau atunci prin Bucovina, s’au și descoperit mulți fugari de samă cari se ascundeau pe la noi (GRIG.) [băjenar].

BĂJENĂRI, băjenîresc, vb. IV. Intranz. (Învechit și arhaizant) A băjeni. Vezi, d-aia nu s-a mai pomenit d-atunci să fie oameni cu șederea pe locurile acestea! Au băjenărit toți rumînii de spaimă [pe vremea Chiajnei]. ODOBESCU, S. I 163. (în forma bejănări) După stricarea eteriștilor la Drăgășani și la Sculeni... Iașul se pustii. Orîșeanii bejănăriră în Bucovina... unde găsiră azil. NEGRUZZI, S. I 217. – Variantă: bejănări vb. IV.

BĂJENĂRI, băjenăresc, vb. IV. Intranz. (Înv. și arh.) A băjeni. [Var.: bejănări vb. IV] – Din băjenar.

BEJĂNĂRI vb. IV. v. băjenări.

bejenărì v. a lua fuga, a emigra: au bejenărit toți Românii de spaimă OD.

bejenărit n. emigrațiune: care poate fi pricina acelui bejenărit? NEGR.

bejenărésc (est) și bă- (vest.) v. intr. (d. bejenar). Mă aflu în bejenie. Vechĭ și refl.

bejenărít (est) și băjenărít (vest) n., pl. urĭ (d. bejenăresc). Vechĭ. Bejenie, bejenărire. – În est. pop. bejă-.

Ortografice DOOM

băjenărit (înv.) s. n.

băjenărit (înv.) s. n.

băjenărit s. n.

băjenări (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenăresc, 3 sg. băjenărește, imperf. 1 băjenăream; conj. prez. 1 sg. să băjenăresc, 3 să băjenărească

băjenări (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenăresc, imperf. 3 sg. băjenărea; conj. prez. 3 să băjenărească

băjenări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenăresc, imperf. 3 sg. băjenărea; conj. prez. 3 sg. și pl. băjenărească

Sinonime

BĂJENĂRIT s. v. fugă, pribegie, refugiu.

băjenărit s. v. FUGĂ. PRIBEGIE. REFUGIU.

BĂJENĂRI vb. v. fugi, pribegi, refugia.

băjenări vb. v. FUGI. PRIBEGI. REFUGIA.

Arhaisme și regionalisme

BEJENĂRI vb. (Mold.) A pribegi, a fugi din fața năvălirilor dușmane. Tătarii au mas … prin casele cele pustii, fiind oamenii bejenăriți prin mănăstiri. PSEUDO-AMIRAS, s. v. băjenărit. Etimologie: bejenar + suf. -i. Vezi și bejenar, bejeni, bejenie, bejenire, bejenit. Cf. bejeni. verb

Intrare: băjenărit (adj.)
băjenărit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băjenărit
  • băjenăritul
  • băjenăritu‑
  • băjenărită
  • băjenărita
plural
  • băjenăriți
  • băjenăriții
  • băjenărite
  • băjenăritele
genitiv-dativ singular
  • băjenărit
  • băjenăritului
  • băjenărite
  • băjenăritei
plural
  • băjenăriți
  • băjenăriților
  • băjenărite
  • băjenăritelor
vocativ singular — —
plural — —
bejenărit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bejenărit
  • bejenăritul
  • bejenărită
  • bejenărita
plural
  • bejenăriți
  • bejenăriții
  • bejenărite
  • bejenăritele
genitiv-dativ singular
  • bejenărit
  • bejenăritului
  • bejenărite
  • bejenăritei
plural
  • bejenăriți
  • bejenăriților
  • bejenărite
  • bejenăritelor
vocativ singular — —
plural — —
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM, DLRLC, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bejănărit
  • bejănăritul
  • bejănăritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • bejănărit
  • bejănăritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: băjenărit (băjenie)
băjenărit1 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băjenărit
  • băjenăritul
  • băjenăritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • băjenărit
  • băjenăritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM, DLRLC, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bejănărit
  • bejănăritul
  • bejănăritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • bejănărit
  • bejănăritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: băjenări
verb (V401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băjenări
  • băjenărire
  • băjenărit
  • băjenăritu‑
  • băjenărind
  • băjenărindu‑
 singular plural
  • băjenărește
  • băjenăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băjenăresc
 (să)
  • băjenăresc
  • băjenăream
  • băjenării
  • băjenărisem
a II-a (tu)
  • băjenărești
 (să)
  • băjenărești
  • băjenăreai
  • băjenăriși
  • băjenăriseși
a III-a (el, ea)
  • băjenărește
 (să)
  • băjenărească
  • băjenărea
  • băjenări
  • băjenărise
plural I (noi)
  • băjenărim
 (să)
  • băjenărim
  • băjenăream
  • băjenărirăm
  • băjenăriserăm
  • băjenărisem
a II-a (voi)
  • băjenăriți
 (să)
  • băjenăriți
  • băjenăreați
  • băjenărirăți
  • băjenăriserăți
  • băjenăriseți
a III-a (ei, ele)
  • băjenăresc
 (să)
  • băjenărească
  • băjenăreau
  • băjenăriră
  • băjenăriseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bejenări
  • bejenărire
  • bejenărit
  • bejenăritu‑
  • bejenărind
  • bejenărindu‑
 singular plural
  • bejenărește
  • bejenăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bejenăresc
 (să)
  • bejenăresc
  • bejenăream
  • bejenării
  • bejenărisem
a II-a (tu)
  • bejenărești
 (să)
  • bejenărești
  • bejenăreai
  • bejenăriși
  • bejenăriseși
a III-a (el, ea)
  • bejenărește
 (să)
  • bejenărească
  • bejenărea
  • bejenări
  • bejenărise
plural I (noi)
  • bejenărim
 (să)
  • bejenărim
  • bejenăream
  • bejenărirăm
  • bejenăriserăm
  • bejenărisem
a II-a (voi)
  • bejenăriți
 (să)
  • bejenăriți
  • bejenăreați
  • bejenărirăți
  • bejenăriserăți
  • bejenăriseți
a III-a (ei, ele)
  • bejenăresc
 (să)
  • bejenărească
  • bejenăreau
  • bejenăriră
  • bejenăriseră
verb (V401)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM, DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bejănări
  • bejănărire
  • bejănărit
  • bejănăritu‑
  • bejănărind
  • bejănărindu‑
 singular plural
  • bejănărește
  • bejănăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bejănăresc
 (să)
  • bejănăresc
  • bejănăream
  • bejănării
  • bejănărisem
a II-a (tu)
  • bejănărești
 (să)
  • bejănărești
  • bejănăreai
  • bejănăriși
  • bejănăriseși
a III-a (el, ea)
  • bejănărește
 (să)
  • bejănărească
  • bejănărea
  • bejănări
  • bejănărise
plural I (noi)
  • bejănărim
 (să)
  • bejănărim
  • bejănăream
  • bejănărirăm
  • bejănăriserăm
  • bejănărisem
a II-a (voi)
  • bejănăriți
 (să)
  • bejănăriți
  • bejănăreați
  • bejănărirăți
  • bejănăriserăți
  • bejănăriseți
a III-a (ei, ele)
  • bejănăresc
 (să)
  • bejănărească
  • bejănăreau
  • bejănăriră
  • bejănăriseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bejineri
  • bejinerire
  • bejinerit
  • bejineritu‑
  • bejinerind
  • bejinerindu‑
 singular plural
  • bejinerește
  • bejineriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bejineresc
 (să)
  • bejineresc
  • bejineream
  • bejinerii
  • bejinerisem
a II-a (tu)
  • bejinerești
 (să)
  • bejinerești
  • bejinereai
  • bejineriși
  • bejineriseși
a III-a (el, ea)
  • bejinerește
 (să)
  • bejinerească
  • bejinerea
  • bejineri
  • bejinerise
plural I (noi)
  • bejinerim
 (să)
  • bejinerim
  • bejineream
  • bejinerirăm
  • bejineriserăm
  • bejinerisem
a II-a (voi)
  • bejineriți
 (să)
  • bejineriți
  • bejinereați
  • bejinerirăți
  • bejineriserăți
  • bejineriseți
a III-a (ei, ele)
  • bejineresc
 (să)
  • bejinerească
  • bejinereau
  • bejineriră
  • bejineriseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băjinări
  • băjinărire
  • băjinărit
  • băjinăritu‑
  • băjinărind
  • băjinărindu‑
 singular plural
  • băjinărește
  • băjinăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băjinăresc
 (să)
  • băjinăresc
  • băjinăream
  • băjinării
  • băjinărisem
a II-a (tu)
  • băjinărești
 (să)
  • băjinărești
  • băjinăreai
  • băjinăriși
  • băjinăriseși
a III-a (el, ea)
  • băjinărește
 (să)
  • băjinărească
  • băjinărea
  • băjinări
  • băjinărise
plural I (noi)
  • băjinărim
 (să)
  • băjinărim
  • băjinăream
  • băjinărirăm
  • băjinăriserăm
  • băjinărisem
a II-a (voi)
  • băjinăriți
 (să)
  • băjinăriți
  • băjinăreați
  • băjinărirăți
  • băjinăriserăți
  • băjinăriseți
a III-a (ei, ele)
  • băjinăresc
 (să)
  • băjinărească
  • băjinăreau
  • băjinăriră
  • băjinăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băjenărit, băjenărităadjectiv

  • 1. învechit arhaizant Care fugea, pribegea, părăsindu-și casa, ținutul, țara, din cauza unei invazii dușmane, a jafurilor administrative sau a exploatării boierești. MDA2 DEXI DLRLC
    sinonime: pribeag refugiat
    • format_quote Țăranii băjenăriți s-au retras în munți. DEXI DLRLC
etimologie:
  • vezi băjenări MDA2 DEXI

băjenăritsubstantiv neutru

  • 1. învechit Băjenie, băjenărie, fugă, pribegie, refugiu. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    sinonime: băjenie băjenărie fugă pribegie refugiu
    • format_quote Dar spre-a Romanului parte de ce se apropia, Hroiot, aflînd pustii sate, a-nțelege nu putea Care poate fi pricina acelui bejănărit. NEGRUZZI, S. I 119. DLRLC
    • format_quote Pe la gări se văd figuri triste, dezolate, și grămezi de bagaje, ca pe vremea băjenăritului. (VLAH.) CADE
  • 2. Emigrare. MDA2
    sinonime: emigrare
etimologie:
  • vezi băjenări DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM

băjenări, băjenărescverb

  • 1. învechit A-și părăsi, vremelnic, (casa sau) provincia ori (patria) din cauza (invaziilor dușmanilor sau a) persecuției politice ori a oprimării fiscale. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    sinonime: băjeni fugi pribegi refugia
    • format_quote Vezi, d-aia nu s-a mai pomenit d-atunci să fie oameni cu șederea pe locurile acestea! Au băjenărit toți rumînii de spaimă [pe vremea Chiajnei]. ODOBESCU, S. I 163. DLRLC
    • format_quote După stricarea eteriștilor la Drăgășani și la Sculeni... Iașul se pustii. Orășeanii bejănăriră în Bucovina... unde găsiră azil. NEGRUZZI, S. I 217. DLRLC
    • format_quote Din cei ce bejănăreau atunci prin Bucovina, s’au și descoperit mulți fugari de samă cari se ascundeau pe la noi. (GRIG.) CADE
  • 2. rar Emigra. MDA2
    sinonime: emigra
etimologie:
  • băjenar DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.