opțiuni
  • info

18 definiții pentru băjenări

din care

Explicative DEX

BĂJENĂRI, băjenăresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A băjeni. [Var.: bejănări vb. IV] – Din băjenar.

BĂJENĂRI, băjenăresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A băjeni. [Var.: bejănări vb. IV] – Din băjenar.

băjenări vi [At: NEGRUZZI, S. I, 217 / V: băjin~, (rar) bejin~, (înv) beji~[1], (reg) bejăn~ / Pzi: ~resc / E: băjenar + -i] 1-3 (Îrg; d. oameni sau colectivități umane) A-și părăsi, vremelnic, (casa sau) provincia ori (patria) din cauza (invaziilor dușmanilor sau a) persecuției politice ori a oprimării fiscale Si: (înv) a se băjeni (1-3). 4 (Rar) A emigra.

  1. varianta bejinări nu are intrare separată, probabil bejineri — Ladislau Strifler

băjenărí vb. IV. intr. (înv.; despre oameni) A băjeni. • prez.ind. -esc. și bejănărí vb. IV. /băjenar + -i.

†BĂJENĂRI Mold., ❍BEJENĂRI, BEJĂNĂRI (-ăresc) vb. intr. A fugi departe, a pribegi cu tot avutul prin alte locuri, ca să scape de urgia năvălirilor dușmane: au băjenărit toți Rumânii de spaimă (ODOB.); din cei ce bejănăreau atunci prin Bucovina, s’au și descoperit mulți fugari de samă cari se ascundeau pe la noi (GRIG.) [băjenar].

BĂJENĂRI, băjenîresc, vb. IV. Intranz. (Învechit și arhaizant) A băjeni. Vezi, d-aia nu s-a mai pomenit d-atunci să fie oameni cu șederea pe locurile acestea! Au băjenărit toți rumînii de spaimă [pe vremea Chiajnei]. ODOBESCU, S. I 163. (în forma bejănări) După stricarea eteriștilor la Drăgășani și la Sculeni... Iașul se pustii. Orîșeanii bejănăriră în Bucovina... unde găsiră azil. NEGRUZZI, S. I 217. – Variantă: bejănări vb. IV.

BĂJENĂRI, băjenăresc, vb. IV. Intranz. (Înv. și arh.) A băjeni. [Var.: bejănări vb. IV] – Din băjenar.

BEJĂNĂRI vb. IV v. băjenări.

BEJĂNĂRI vb. IV v. băjenări.

băjinări vi vz băjenări

bejănări vi vz băjenări

bejineri v vz băjenări

bejănări vb. IV. v. băjenări.

BEJĂNĂRI vb. IV. v. băjenări.

bejenărésc (est) și bă- (vest.) v. intr. (d. bejenar). Mă aflu în bejenie. Vechĭ și refl.

Ortografice DOOM

băjenări (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenăresc, 3 sg. băjenărește, imperf. 1 băjenăream; conj. prez. 1 sg. să băjenăresc, 3 să băjenărească

băjenări (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenăresc, imperf. 3 sg. băjenărea; conj. prez. 3 să băjenărească

băjenări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenăresc, imperf. 3 sg. băjenărea; conj. prez. 3 sg. și pl. băjenărească

Sinonime

BĂJENĂRI vb. v. fugi, pribegi, refugia.

băjenări vb. v. FUGI. PRIBEGI. REFUGIA.

Intrare: băjenări
verb (V401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băjenări
  • băjenărire
  • băjenărit
  • băjenăritu‑
  • băjenărind
  • băjenărindu‑
 singular plural
  • băjenărește
  • băjenăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băjenăresc
 (să)
  • băjenăresc
  • băjenăream
  • băjenării
  • băjenărisem
a II-a (tu)
  • băjenărești
 (să)
  • băjenărești
  • băjenăreai
  • băjenăriși
  • băjenăriseși
a III-a (el, ea)
  • băjenărește
 (să)
  • băjenărească
  • băjenărea
  • băjenări
  • băjenărise
plural I (noi)
  • băjenărim
 (să)
  • băjenărim
  • băjenăream
  • băjenărirăm
  • băjenăriserăm
  • băjenărisem
a II-a (voi)
  • băjenăriți
 (să)
  • băjenăriți
  • băjenăreați
  • băjenărirăți
  • băjenăriserăți
  • băjenăriseți
a III-a (ei, ele)
  • băjenăresc
 (să)
  • băjenărească
  • băjenăreau
  • băjenăriră
  • băjenăriseră
verb (V401)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM, DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bejănări
  • bejănărire
  • bejănărit
  • bejănăritu‑
  • bejănărind
  • bejănărindu‑
 singular plural
  • bejănărește
  • bejănăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bejănăresc
 (să)
  • bejănăresc
  • bejănăream
  • bejănării
  • bejănărisem
a II-a (tu)
  • bejănărești
 (să)
  • bejănărești
  • bejănăreai
  • bejănăriși
  • bejănăriseși
a III-a (el, ea)
  • bejănărește
 (să)
  • bejănărească
  • bejănărea
  • bejănări
  • bejănărise
plural I (noi)
  • bejănărim
 (să)
  • bejănărim
  • bejănăream
  • bejănărirăm
  • bejănăriserăm
  • bejănărisem
a II-a (voi)
  • bejănăriți
 (să)
  • bejănăriți
  • bejănăreați
  • bejănărirăți
  • bejănăriserăți
  • bejănăriseți
a III-a (ei, ele)
  • bejănăresc
 (să)
  • bejănărească
  • bejănăreau
  • bejănăriră
  • bejănăriseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bejineri
  • bejinerire
  • bejinerit
  • bejineritu‑
  • bejinerind
  • bejinerindu‑
 singular plural
  • bejinerește
  • bejineriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bejineresc
 (să)
  • bejineresc
  • bejineream
  • bejinerii
  • bejinerisem
a II-a (tu)
  • bejinerești
 (să)
  • bejinerești
  • bejinereai
  • bejineriși
  • bejineriseși
a III-a (el, ea)
  • bejinerește
 (să)
  • bejinerească
  • bejinerea
  • bejineri
  • bejinerise
plural I (noi)
  • bejinerim
 (să)
  • bejinerim
  • bejineream
  • bejinerirăm
  • bejineriserăm
  • bejinerisem
a II-a (voi)
  • bejineriți
 (să)
  • bejineriți
  • bejinereați
  • bejinerirăți
  • bejineriserăți
  • bejineriseți
a III-a (ei, ele)
  • bejineresc
 (să)
  • bejinerească
  • bejinereau
  • bejineriră
  • bejineriseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băjinări
  • băjinărire
  • băjinărit
  • băjinăritu‑
  • băjinărind
  • băjinărindu‑
 singular plural
  • băjinărește
  • băjinăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băjinăresc
 (să)
  • băjinăresc
  • băjinăream
  • băjinării
  • băjinărisem
a II-a (tu)
  • băjinărești
 (să)
  • băjinărești
  • băjinăreai
  • băjinăriși
  • băjinăriseși
a III-a (el, ea)
  • băjinărește
 (să)
  • băjinărească
  • băjinărea
  • băjinări
  • băjinărise
plural I (noi)
  • băjinărim
 (să)
  • băjinărim
  • băjinăream
  • băjinărirăm
  • băjinăriserăm
  • băjinărisem
a II-a (voi)
  • băjinăriți
 (să)
  • băjinăriți
  • băjinăreați
  • băjinărirăți
  • băjinăriserăți
  • băjinăriseți
a III-a (ei, ele)
  • băjinăresc
 (să)
  • băjinărească
  • băjinăreau
  • băjinăriră
  • băjinăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băjenări, băjenărescverb

  • 1. învechit A-și părăsi, vremelnic, (casa sau) provincia ori (patria) din cauza (invaziilor dușmanilor sau a) persecuției politice ori a oprimării fiscale. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    sinonime: băjeni fugi pribegi refugia
    • format_quote Vezi, d-aia nu s-a mai pomenit d-atunci să fie oameni cu șederea pe locurile acestea! Au băjenărit toți rumînii de spaimă [pe vremea Chiajnei]. ODOBESCU, S. I 163. DLRLC
    • format_quote După stricarea eteriștilor la Drăgășani și la Sculeni... Iașul se pustii. Orășeanii bejănăriră în Bucovina... unde găsiră azil. NEGRUZZI, S. I 217. DLRLC
    • format_quote Din cei ce bejănăreau atunci prin Bucovina, s’au și descoperit mulți fugari de samă cari se ascundeau pe la noi. (GRIG.) CADE
  • 2. rar Emigra. MDA2
    sinonime: emigra
etimologie:
  • băjenar DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „băjenări”

Visit YouGlish.com