12 definiții pentru pribegie pribăgie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIBEGÍE, pribegii, s. f. Faptul de a pribegi. 1. Rătăcire din loc în loc; hoinăreală, vagabondare. 2. Părăsire a locului natal, stabilire într-un loc străin, în altă țară; exil, refugiu. – Pribeag + suf. -ie.

PRIBEGÍE, pribegii, s. f. Faptul de a pribegi. 1. Rătăcire din loc în loc; hoinăreală, vagabondare. 2. Părăsire a locului natal, stabilire într-un loc străin, în altă țară; exil, refugiu. – Pribeag + suf. -ie.

pribegie sf [At: N. TEST. (1648), 191v/14 / V: (reg) ~băgie / Pl: ~gii / E: pribeag + -iu] 1 Părăsire a locului natal, a țării pentru a se stabili într-un loc străin Si: (asr) pribegire (1). 2 (Pex) Viață dusă într-un loc străin Si: (asr) pribegire (2). 3 Timp cât cineva trăiește în loc străin Si: (asr) pribegire (3). 4-5 Stare a pribeagului (1, 3) Si: (asr) pribegire (4-5).

PRIBEGÍE, pribegii, s. f. 1. Rătăcire din loc în loc; vagabondare. Anii pribegiei lui Eminescu n-au fost mulți, dar au fost plini. SADOVEANU, O. VI 471. Poate că-mi era scris în pribegia mea fără de țintă să mă întîlnesc cu felurite dihănii. HOGAȘ, M. N. 95. Tocmai istorisea părinților lui tot ce pățise în pribegia lui. ISPIRESCU, L. 331. ◊ Fig. Se duc vîrtej ca gîndul plecat în pribegie. ALECSANDRI, P. III 288. 2. Părăsirea locului natal, stabilirea între străini; traiul între străini. V. exil, băjenie. Exilat, Bălcescu a urmat din pribegie lupta sa neînduplecată. SADOVEANU, E. 50. După ani de pribegie, Teofil se-ntoarse-n sfîrșit în țară. ANGHEL-IOSIF, C. L. 13. Femeile cîntau patria depărtată și durerea pribegiei. RUSSO, O. 31. Numai biata ciocîrlie, Aia-mi cîntă-n pribegie... Pribegia cui e bună? La feciorul fără mumă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 198.

PRIBEGÍE ~i f. Stare a celui pribeag. /pribeag + suf. ~ie

pribegie f. exil: amintiri din pribegie.

pribegíe f. (d. pribeag). Starea celuĭ pribeag, acțiunea de a pribegi: cînd eram în pribegie. V. fugă, exil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pribegíe s. f., art. pribegía, g.-d. art. pribegíei; pl. pribegíi, art. pribegíile

pribegíe s. f., art. pribegía, g.-d. art. pribegíei; pl. pribegíi, art. pribegíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRIBEGÍE s. 1. v. hoinăreală. 2. v. refugiu. 3. v. exil. 4. v. emigrare.

PRIBEGIE s. 1. hoinăreală, pribegire, vagabondaj, vagabondare. (O ~ din loc in loc.) 2. fugă, refugiu, (înv.) băjenărie, băjenărit, băjenie, băjenire, băjenit. (~ populației din calea năvălitorilor.) 3. (JUR.) exil, exilare, surghiun, surghiunire, (astăzi rar) proscriere, proscripție, (înv.) străinătate, surghiunie, surgunlîc, urgie, zatocenie. (A luat calea ~.) 4. (JUR.) emigrare, emigrație, expatriere, (înv.) înstrăinare. (~ unui militant politic.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pribegíe, pribegii, (pribejie), s.f. – Haiducie: „După cum mi-ai cântat mie, / S-am parte de pribejie” (Bilțiu, 2006: 132). – Din pribeag + suf. -ie (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: pribegie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pribegie
  • pribegia
plural
  • pribegii
  • pribegiile
genitiv-dativ singular
  • pribegii
  • pribegiei
plural
  • pribegii
  • pribegiilor
vocativ singular
plural
pribăgie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.