opțiuni
  • info
3 definiții pentru băjenărit (adj.)

Explicative DEX

băjenărit2, ~ă a [At: AMIRAS, ap. TDRG / V: (rar) bejin~, (înv) bej~, (reg) bejăn~[1] / Pl: ~iți, ~e / E: bejănări] 1-3 (Înv) Care își părăsește, vremelnic, (casa sau) provincia ori (patria) din cauza (invaziilor dușmanilor sau a) persecuției politice ori a oprimării fiscale. 4 (Rar) Emigrat.

  1. Variantele nu figurează ca intrări principale. — gall

băjenărít2, -ă adj. (înv.; despre oameni) Care își părăsea, vremelnic, casa, ținutul, țara din cauza unor invazii, a unor persecuții, a unor catastrofe etc. Țăranii băjenăriți s-au retras în munți. • pl. -ți, -te. /v. băjenări.

BĂJENĂRIT2, -Ă, băjenăriți, -te, adj. (Învechit și arhaizant) Care fugea, pribegea, părăsindu-și casa, ținutul, țara, din cauza unei invazii dușmane, a jafurilor administrative sau a exploatării boierești; refugiat, pribeag. Țărani băjenăriți.

Intrare: băjenărit (adj.)
băjenărit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băjenărit
  • băjenăritul
  • băjenăritu‑
  • băjenărită
  • băjenărita
plural
  • băjenăriți
  • băjenăriții
  • băjenărite
  • băjenăritele
genitiv-dativ singular
  • băjenărit
  • băjenăritului
  • băjenărite
  • băjenăritei
plural
  • băjenăriți
  • băjenăriților
  • băjenărite
  • băjenăritelor
vocativ singular — —
plural — —
bejenărit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bejenărit
  • bejenăritul
  • bejenărită
  • bejenărita
plural
  • bejenăriți
  • bejenăriții
  • bejenărite
  • bejenăritele
genitiv-dativ singular
  • bejenărit
  • bejenăritului
  • bejenărite
  • bejenăritei
plural
  • bejenăriți
  • bejenăriților
  • bejenărite
  • bejenăritelor
vocativ singular — —
plural — —
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM, DLRLC, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bejănărit
  • bejănăritul
  • bejănăritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • bejănărit
  • bejănăritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băjenărit, băjenărităadjectiv

  • 1. învechit arhaizant Care fugea, pribegea, părăsindu-și casa, ținutul, țara, din cauza unei invazii dușmane, a jafurilor administrative sau a exploatării boierești. MDA2 DEXI DLRLC
    sinonime: pribeag refugiat
    • format_quote Țăranii băjenăriți s-au retras în munți. DEXI DLRLC
etimologie:
  • vezi băjenări MDA2 DEXI

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.