BĂJENĂRIE s. f. (Înv.). Băjenie. [Var.: bejănărie, bejenerie s. f.] – Băjenar + suf. -ie.

băjenărie sf [At: NEGRUZZI, S. I, 119/ V: (rar) bejin-, -ner-, (înv) bejenerie, (reg) bejăn- / Pl: ~ii / E: băjeni + -ăirie] (Înv) 1-3 Băjenie (1-3). 4 (Rar) Emigrare. 5-8 Timp cât cineva este în băjenărie (1-4) Si: băjenărire (5-8), băjenărit¹ (1-4).

băjenăríe s.f. (înv.) Băjenie. • pl. -ii. g.-d. -iei. și bejănăríe, bejeneríe s.f. /băjenar + -ie.

†BĂJENĂRIE Mold., BEJENĂRIE, BEJĂNĂRIE sf. BĂJENIE: un chervan mare mocănesc care ducea pe drumul băjenăriei bogățiile lui Mihnea-Vodă (ODOB.) [băjenar].

BĂJENĂRIE s. f. (Înv.) Băjenie. [Var.: bejănărie, bejenărie s. f.] – Băjenar + suf. -ie.

BĂJENĂRIE s. f. (Învechit și arhaizant) Băjenie. (Atestat în forma bejănărie) De ce pricină p-aicea nici un locuitor nu-i?... Pricina bejănăriei ș-a jalei obștești tu ești, Hoț turbat și fără lege, care prăzi și pustiești. NEGRUZZI, S. I 119. ♦ (Mai rar) Emigrare, pribegie. (Atestat în forma băjenerie) Un chervan... plin pînă la coviltir de sipeturi... ducea pe drumul băjeneriei bogățiile lui Mihnea-vodă. ODOBESCU, S. I 95. – Variante: băjenerie, bejănărie, bejenărie s. f.

BĂJENĂRIE s. f. (Înv. și arh.) Băjenie. [Var.: bejănărie, bejenerie s. f.] – Din băjenar + suf. -ie.

băjenerie sf vz băjenărie

bejănărie sf vz băjenărie

bejenerie sf vz băjenărie

bejinerie sf vz băjenărie

bejănărie s.f. băjenărie.

bejenerie s.f. v. băjenărie.

BĂJENERIE s. f. v. băjenărie.

BEJENĂRIE s. f. v. băjenărie.

băjenărie (înv.) s. f., art. băjenăria, g.-d. art. băjenăriei; pl. băjenării, art. băjenăriile (desp. -ri-i-)

băjenărie (înv.) s. f., art. băjenăria, g.-d. art. băjenăriei; pl. băjenării, art. băjenăriile

băjenărie s. f., art. băjenăria, g.-d. art. băjenăriei; pl. băjenării, art. băjenăriile

BĂJENĂRIE s. v. fugă, pribegie, refugiu.

băjenărie s. v. FUGĂ. PRIBEGIE. REFUGIU.