3 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bârfít sn [At: ALECSANDRI, T. 23 / Pl: ~uri / E: bârfi] (Rar) 1 Flecărire. 2 Calomniere.

BÂRFÍT s. n. Bârfeală. – V. bârfi.

BÂRFÍT s. n. Bârfeală. – V. bârfi.

BÂRFÍT s. n. Bârfire. – V. bârfi.

bârfi v [At: PRAV. MOLD. 1322 / V: băr-, (nob) îm- / Pzi: ~fesc / E: nct] 1-2 vtr A (se) vorbi de rău Si: a defăima, a cleveti, a huli. 3 vt A flecări, a îndruga verzi și uscate.

BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.

BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.

BÎRFÍ, bîrfesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la persoane) A vorbi de rău, a calomnia, a defăima. Ne-am deprins să bîrfim femeile, uitînd că avem mame și surori. SADOVEANU, P. M. 177. ◊ Absol. Taci, muiere, nu bîrfi!- răspunse Dumbravă. ODOBESCU, S. 173. ◊ Intranz. [Dracul] apucă spre păduri, să vadă... doar a face pe vreun om să bîrfească împotriva lui dumnezeu. CREANGĂ, P. 144. 2. (Complementul e un abstract) A scorni, a spune minciuni. Cînd se adunau seara [argații] și bîrfeau verzi și uscate, el se făcea că nu înțelege vorbele aruncate în pofida lui. ISPIRESCU, L. 229.

BÎRFÍT s. n. Bîrfire. Știu să fac discînteci grele, Pentru orice boale rele. Precum boala de turbat, De bîrfit și de furat. ALECSANDRI, T. I 106.

BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) vorbi de rău; a (se) calomnia, a (se) defăima. ♦ Tranz. A scorni, a spune minciuni. Bârfeau verzi și uscate (ISPIRESCU).

A SE BÂRFÍ se ~ésc intranz. A face schimb (concomitent) de bârfeli (unul cu altul); a se ponegri. /Orig. nec.

A BÂRFÍ ~ésc 1. tranz. 1) A vorbi de rău; a calomnia; a cleveti; a blama; a huli; a ponosi; a detracta; a ponegri; a defăima. 2) A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi; a trăncăni; a flecări. 2. intranz. A spune vorbe multe și fără rost; a trăncăni; a pălăvrăgi. /Orig. nec.

bârfì v. 1. a vorbi de rău pe cineva; lasă-l să bârfească; 2. a vorbi nimicuri: a bârfi verzi și uscate. [Origină necunoscută].

bîrfésc v. intr. (var din a borfăi. Cp. cu borborosesc). Clevetesc, vorbesc de răŭ: a bîrfi contra cuĭva. – Și tr. L-a bîrfit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bârfí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfésc, imperf. 3 sg. bârfeá; conj. prez. 3 să bârfeáscă

bârfí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfésc, imperf. 3 sg. bârfeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bârfeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÂRFÍT adj., s. v. calomniat.

BÂRFÍT s. v. calomniere.

BÂRFÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

arată toate definițiile

Intrare: bârfit (adj.)
bârfit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bârfit
  • bârfitul
  • bârfitu‑
  • bârfi
  • bârfita
plural
  • bârfiți
  • bârfiții
  • bârfite
  • bârfitele
genitiv-dativ singular
  • bârfit
  • bârfitului
  • bârfite
  • bârfitei
plural
  • bârfiți
  • bârfiților
  • bârfite
  • bârfitelor
vocativ singular
plural
Intrare: bârfit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bârfit
  • bârfitul
  • bârfitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bârfit
  • bârfitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bârfi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bârfi
  • bârfire
  • bârfit
  • bârfitu‑
  • bârfind
  • bârfindu‑
singular plural
  • bârfește
  • bârfiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bârfesc
(să)
  • bârfesc
  • bârfeam
  • bârfii
  • bârfisem
a II-a (tu)
  • bârfești
(să)
  • bârfești
  • bârfeai
  • bârfiși
  • bârfiseși
a III-a (el, ea)
  • bârfește
(să)
  • bârfească
  • bârfea
  • bârfi
  • bârfise
plural I (noi)
  • bârfim
(să)
  • bârfim
  • bârfeam
  • bârfirăm
  • bârfiserăm
  • bârfisem
a II-a (voi)
  • bârfiți
(să)
  • bârfiți
  • bârfeați
  • bârfirăți
  • bârfiserăți
  • bârfiseți
a III-a (ei, ele)
  • bârfesc
(să)
  • bârfească
  • bârfeau
  • bârfi
  • bârfiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bârfit (adj.)

bârfit (s.n.)

etimologie:

  • vezi bârfi
    surse: DEX '98 DEX '09

bârfi

  • 1. intranzitiv A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: calomnia cleveti defăima ponegri 3 exemple
    exemple
    • Ne-am deprins să bîrfim femeile, uitînd că avem mame și surori. SADOVEANU, P. M. 177.
      surse: DLRLC
    • absolut Taci, muiere, nu bîrfi! – răspunse Dumbravă. ODOBESCU, S. 173.
      surse: DLRLC
    • [Dracul] apucă spre păduri, să vadă... doar a face pe vreun om să bîrfească împotriva lui dumnezeu. CREANGĂ, P. 144.
      surse: DLRLC

etimologie: