12 definiții pentru bârfit (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÂRFIT s. n. Bârfeală. – V. bârfi.

BÂRFIT s. n. Bârfeală. – V. bârfi.

bârfit sn [At: ALECSANDRI, T. 23 / Pl: ~uri / E: bârfi] (Rar) 1 Flecărire. 2 Calomniere.

bîrfit1 s.n. Bîrfeală. • pl. -uri. /v. bîrfi.

BÎRFIT s. n. Bîrfire. Știu să fac discînteci grele, Pentru orice boale rele. Precum boala de turbat, De bîrfit și de furat. ALECSANDRI, T. I 106.

BÎRFIT s. n. Bîrfire. – V. bîrfi.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BÎRFIT adj., s. calomniat, defăimat, denigrat, discreditat, ponegrit, (pop.) năpăstuit, (fam. fig.) încondeiat. (Om ~.)

BÎRFIT s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (~ cuiva.)

Intrare: bârfit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bârfit
  • bârfitul
  • bârfitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bârfit
  • bârfitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bârfitsubstantiv neutru

  • 1. Bârfeală, bârfire, calomniere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Știu să fac discînteci grele, Pentru orice boale rele. Precum boala de turbat, De bîrfit și de furat. ALECSANDRI, T. I 106. DLRLC
etimologie:
  • vezi bârfi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.