20 de definiții pentru avan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aván3, ~ă [At: DOSOFTEI, ap. HEM 2148 / Pl: ~i, ~e / E: tc havan] (Înv) 1-2 a, av (Care este) aprig. 3-4 a, av (Care este) hain. 5-6 a, av (Pex) (Care este) viclean. 7 av (Șîe) ~ de Grozav de...

avan1- [At: DN3 / V: -nt- / E: fr avant] Element prim de compunere savantă cu semnificația „anterior”.

AVÁN, -Ă, avani, -e, adj. (Pop.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). – Din tc. avvan „perfid”, ngr. avánis „calomniator”.

AVÁN, -Ă, avani, -e, adj. (Pop.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). – Din tc. avvan „perfid”, ngr. avánis „calomniator”.

AVÁN, -Ă, avani, -e, adj. (Mold.) Strașnic, grozav, cumplit. Cît de avană va fi fost lovitura aceea, nu pot spune. MARIAN, O. II 49. Într-o groapă mare arde-un foc avan. EMINESCU, L. P. 127. ◊ (Adverbial) Dar strînge pumnul mai avan pe furcă. DRAGOMIR, S. 24. Afară băteau lunurile, băteau avan. CAMILAR, N. I 353. Numai de nu l-o fi rupt apa [podul], că am auzit că vine avan Șiretul. SADOVEANU, M. 180. ♦ (Despre oameni) Rău, crud, hain. Vezi cît ești de avan, moș Nichifor, cum îți încarci sufletul de păcate! CREANGĂ, P. 134. O cîmpie mănoasă, răzășească, Pe care o pîndește avanul domnitor. ALECSANDRI, P. A. 226. Nu are îndurare, e aprig și avan. NEGRUZZI, S. II 298.

AVÁN, -Ă, avani, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit. ♦ Crud, rău, hain. [Var.: avám, -ă adj.] – Tc. havan (sb. avan).

AVAN- Element prim de compunere savantă cu semnificația „înainte”, „anterior” (în timp și spațiu). [Var. avant-. /< fr. avant].

AVAN- elem. „înainte, anterior”. (< fr. avant)

AVÁN ~ă (~i, ~e) pop. 1) Care este iute la mânie. 2) Care este câinos la inimă; plin de răutate; rău. 3) Care este grozav; cumplit de rău, de crud etc. Un vânt ~. /<turc. avvan

avan a. Mold. amarnic, strașnic: aștept oardele avane AL. moartea tare-i neastâmpărată și avană CR. [Turc. HAVAN, perfid].

2) aván, -ă adj. (turc. havan, d. ar. havvan, perfid, trădător; ngr. avánis, calomniator; sîrb. avan). Grozav, impetuos, feroce, sălbatic: om avan. Adv. Pop. Aicĭ e avan de bine! – În Trans. Buc. avam.

haván n., pl. e și urĭ (turc. [d. pers.] havan; ngr. haváni, bg. sîrb. havan. V. găvan). Vechĭ. Mortier, tun scurt și gros. Munt. Aparat de tăĭat tutun. Mold. sud (și avan). Piŭă de alamă saŭ de fer p. bucătărie. V. coboc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aván (pop.) adj. m., pl. aváni; f. avánă, pl. aváne

aván adj. m., pl. aváni; f. sg. avánă, pl. aváne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AVÁN adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros, violent.

avan adj., adv. v. APRIG. ASPRU. BARBAR. BRUTAL. CÎINOS. CRÎNCEN. CRUD. CRUNT. CUMPLIT. FEROCE. FIOROS. HAIN. INUMAN. NECRUȚĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÎMBLÎNZIT. NEÎNDUPLECAT. NEÎNDURAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEOMENOS. NEUMAN. RĂU. SĂLBATIC. SÎNGEROS. VIOLENT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

aván (aváni), adj.1. Barbar, sălbatic, crud. – 2. Tare, puternic. – 3. Isteț, viclean. – 4. (Adv.) Strașnic. Tc. havan „trădător, perfid”, din arab. hawwan (Șeineanu, II, 29); cf. ngr. ἀβάνις „calomniator”, ἀβανία „calomnie, opresiune”, sb. avan „trădător”. Der. avanie, s. f. (batjocură), cuvînt care a ajuns să se întîlnească cu fr. avanie, de aceeași origine; avănit, adj. (sărac); avaniță, s. f. (Trans., intrus), din sb. avanica „om crud”, care provine din aceeași sursă turcă.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

avan, avani s. m. (intl.) polițist

Intrare: avan
avan adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avan
  • avanul
  • avanu‑
  • ava
  • avana
plural
  • avani
  • avanii
  • avane
  • avanele
genitiv-dativ singular
  • avan
  • avanului
  • avane
  • avanei
plural
  • avani
  • avanilor
  • avane
  • avanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)