opțiuni
  • info

18 definiții pentru avan (adj.)

din care

Explicative DEX

AVAN, -Ă, avani, -e, adj. (Pop.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). – Din tc. avvan „perfid”, ngr. avánis „calomniator”.

AVAN, -Ă, avani, -e, adj. (Pop.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). – Din tc. avvan „perfid”, ngr. avánis „calomniator”.

avan3, ~ă [At: DOSOFTEI, ap. HEM 2148 / Pl: ~i, ~e / E: tc havan] (Înv) 1-2 a, av (Care este) aprig. 3-4 a, av (Care este) hain. 5-6 a, av (Pex) (Care este) viclean. 7 av (Șîe) ~ de Grozav de...

†AVAN2 I. adj. Mold. Rău, amarnic, aprig: vai de mine, că ~ mai ești! (ALECS.). II. adv. Grozav, strașnic, tare: pe piscul Caprei ningea ~ de dimineață (GRL.) [tc. havan].

AVAN, -Ă, avani, -e, adj. (Mold.) Strașnic, grozav, cumplit. Cît de avană va fi fost lovitura aceea, nu pot spune. MARIAN, O. II 49. Într-o groapă mare arde-un foc avan. EMINESCU, L. P. 127. ◊ (Adverbial) Dar strînge pumnul mai avan pe furcă. DRAGOMIR, S. 24. Afară băteau lunurile, băteau avan. CAMILAR, N. I 353. Numai de nu l-o fi rupt apa [podul], că am auzit că vine avan Șiretul. SADOVEANU, M. 180. ♦ (Despre oameni) Rău, crud, hain. Vezi cît ești de avan, moș Nichifor, cum îți încarci sufletul de păcate! CREANGĂ, P. 134. O cîmpie mănoasă, răzășească, Pe care o pîndește avanul domnitor. ALECSANDRI, P. A. 226. Nu are îndurare, e aprig și avan. NEGRUZZI, S. II 298.

AVAN, -Ă, avani, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit. ♦ Crud, rău, hain. [Var.: avam, -ă adj.] – Tc. havan (sb. avan).

AVAN ~ă (~i, ~e) pop. 1) Care este iute la mânie. 2) Care este câinos la inimă; plin de răutate; rău. 3) Care este grozav; cumplit de rău, de crud etc. Un vânt ~. /<turc. avvan

avan a. Mold. amarnic, strașnic: aștept oardele avane AL. moartea tare-i neastâmpărată și avană CR. [Turc. HAVAN, perfid].

2) aván, -ă adj. (turc. havan, d. ar. havvan, perfid, trădător; ngr. avánis, calomniator; sîrb. avan). Grozav, impetuos, feroce, sălbatic: om avan. Adv. Pop. Aicĭ e avan de bine! – În Trans. Buc. avam.

AVAM Trans. Maram. Bucov. = AVAN2 .

AVAM, -Ă adj. v. avan.

Ortografice DOOM

avan (pop.) adj. m., pl. avani; f. avană, pl. avane

avan (pop.) adj. m., pl. avani; f. avană, pl. avane

avan adj. m., pl. avani; f. sg. avană, pl. avane

Etimologice

avan (avani), adj. – 1. Barbar, sălbatic, crud. – 2. Tare, puternic. – 3. Isteț, viclean. – 4. (Adv.) Strașnic. Tc. havan „trădător, perfid”, din arab. hawwan (Șeineanu, II, 29); cf. ngr. ἀβάνις „calomniator”, ἀβανία „calomnie, opresiune”, sb. avan „trădător”. Der. avanie, s. f. (batjocură), cuvînt care a ajuns să se întîlnească cu fr. avanie, de aceeași origine; avănit, adj. (sărac); avaniță, s. f. (Trans., intrus), din sb. avanica „om crud”, care provine din aceeași sursă turcă.

Argou

avan, avani s. m. (intl.) polițist

Sinonime

AVAN adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros, violent.

avan adj., adv. v. APRIG. ASPRU. BARBAR. BRUTAL. CÎINOS. CRÎNCEN. CRUD. CRUNT. CUMPLIT. FEROCE. FIOROS. HAIN. INUMAN. NECRUȚĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÎMBLÎNZIT. NEÎNDUPLECAT. NEÎNDURAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEOMENOS. NEUMAN. RĂU. SĂLBATIC. SÎNGEROS. VIOLENT.

Antonime

Avan ≠ blajin, blând

Intrare: avan (adj.)
avan1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avan
  • avanul
  • avanu‑
  • avană
  • avana
plural
  • avani
  • avanii
  • avane
  • avanele
genitiv-dativ singular
  • avan
  • avanului
  • avane
  • avanei
plural
  • avani
  • avanilor
  • avane
  • avanelor
vocativ singular — —
plural — —
avam adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avam
  • avamul
  • avamu‑
  • avamă
  • avama
plural
  • avami
  • avamii
  • avame
  • avamele
genitiv-dativ singular
  • avam
  • avamului
  • avame
  • avamei
plural
  • avami
  • avamilor
  • avame
  • avamelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

avan, avanăadjectiv

  • 1. popular adesea adverbial Strașnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cumplit grozav strașnic antonime: blajin blând
    • format_quote Cît de avană va fi fost lovitura aceea, nu pot spune. MARIAN, O. II 49. DLRLC
    • format_quote Într-o groapă mare arde-un foc avan. EMINESCU, L. P. 127. DLRLC
    • format_quote Dar strînge pumnul mai avan pe furcă. DRAGOMIR, S. 24. DLRLC
    • format_quote Afară băteau tunurile, băteau avan. CAMILAR, N. I 353. DLRLC
    • format_quote Numai de nu l-o fi rupt apa [podul], că am auzit că vine avan Siretul. SADOVEANU, M. 180. DLRLC
    • 1.1. Despre oameni: crud, hain, rău. DLRLC
      sinonime: crud hain rău
      • format_quote Vezi cît ești de avan, moș Nichifor, cum îți încarci sufletul de păcate! CREANGĂ, P. 134. DLRLC
      • format_quote O cîmpie mănoasă, răzășească, Pe care o pîndește avanul domnitor. ALECSANDRI, P. A. 226. DLRLC
      • format_quote Nu are îndurare, e aprig și avan. NEGRUZZI, S. II 298. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.